ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3250/2003

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 9 august 1999, reclamanta

SC I. SRL Vălenii de Munte a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA București,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de

56.000.000 lei cu titlu de contravaloare mașină de găurit G.R. 820.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 175 din 16 februarie 2000, a admis, ca fondată, acțiunea reclamantei

și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 76.513.000 lei cu titlu de

despăgubiri.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 591 din 23 iunie

2000.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, pârâta SC I. SA

București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, care, prin decizia nr.

5969 din 26 octombrie 2001, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, în sensul că s-a modificat decizia atacată, s-a admis apelul

pârâtei, în sensul că schimbă în tot sentința nr. 175 din 16 februarie 2000 a

Tribunalului Prahova și respinge acțiunea reclamantei SC I. SRL, ca nefondată.

La data de 26 noiembrie 2001,

intimata pârâtă SC I. SA București a formulat contestație în anulare contra

deciziei nr. 5969 din 26 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția

comercială, pe motiv că nu i s-a acordat termenul solicitat pentru lipsă de

apărare, încălcându-se prevederile art. 156 C. proc. civ. și nici pronunțarea

deciziei nu a fost amânată, în vederea depunerii de concluzii scrise.

Întemeindu-și contestația pe

dispozițiile art. 317 C. proc. civ., solicită admiterea acesteia, desființarea

deciziei atacate și fixarea unui termen pentru judecarea recursului, cu garantarea

dreptului său la apărare.

Contestația este nefondată.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai

dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului,

când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a

fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de

judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.”

Din analiza motivelor contestației

și a actelor de la dosarul de recurs, rezultă că, la termenul de judecată din

26 octombrie 2001, recurenta-pârâtă a fost reprezentată prin consilier juridic

M., care a depus în ședință ordinul de plată al taxei judiciare de timbru, în

sumă de 2.617.800 lei, plus timbru judiciar de 30.000 lei și concluzii scrise

în susținerea recursului pe care l-au declarat.

Prin încheierea de ședință din

practica, rezultă că „părțile învederează că nu au cereri de formulat” și că,

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților pe

fondul cererii de recurs.

Așa fiind, cum la dosar nu există

nici cerere scrisă a recurentei pentru acordarea unui termen pentru lipsă de

apărare, nu rezultă, în nici un mod că, contestatoarei recurente i s-a încălcat

acest drept.

Drept consecință, contestația nu

poate fi admisă, cât timp nu este îndeplinită condiția imperativă cerută de art.

317 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de SC

I. SRL Vălenii de Munte, împotriva deciziei nr. 5969 din 26 octombrie 2001 a

Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Obligă contestatoarea la 10.000.000

lei cheltuieli de judecată către intimata SC I. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 iulie 2003.