ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2900/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial Argeș prin sentința

comercială nr. 677/C din 24 septembrie 2008 a admis cererea formulată

de reclamanta SC I.L.C. SRL cu sediul social în Bascov județul Argeș

împotriva pârâtei SC A. SA, sucursala Muntenia, cu sediul în Pitești

județul Argeș, în sensul că ca obligat pârâta la plata sumei de

145.443 lei cu titlu de contravaloare marfă asigurată.

S-a luat act că reclamanta nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în principal, că între

reclamanta societate de transport și pârâta societate de asigurare a fost

încheiat contractul de asigurare având ca obiect asigurarea complexă

pentru avarii și furt a autovehiculelor – CASCO, răspundere

civilă auto în afara României – CV, răspundere a transportatorului

pentru mărfurile transportate – CMR și asigurarea de accidente a

persoanelor din autovehicule.

În noaptea de 22 – 23 martie 2006

din autocamionul care aparținea reclamantei, vehicul aflat sub

incidența poliței de asigurare, au fost sustrase pompele de

injecție de la un număr de 64 de motoare ce fuseseră

transportate din Spania în România.

Furtul s-a produs în timp ce

autocamionul se afla parcat în parcarea Hotelului Y. din Pitești și a

fost descoperit în dimineața zilei de 23 martie 2006, cu ocazia

predării transportului la destinație – Uzina D.R., asigurătorul

fiind înștiințat de îndată, așa cum s-a prevăzut în

condițiile generale din contractul de asigurare.

Pârâta a întocmit dosar de

daună, însă nu a achitat reclamantei contravaloarea mărfii

asigurate, apărarea sa în litigiul de față bazându-se, în

principal, pe invocarea nerespectării de către asigurat a

obligației ca, în caz de staționare a autovehiculului, să ia măsuri

de securitate a acestuia

[

art.

20 lit. g) și art. 6 lit. c) din Condițiile de asigurare].

A mai invocat în apărarea sa

pârâta și dispozițiile art. 35 din Condițiile generale de

asigurare, care dau posibilitatea asigurătorului să amâne plata.

În speță nu s-a putut

reține în sarcina prepusului reclamantei, șoferul T.C., vreo culpă

cât privește staționarea camionului în parcarea Hotelului Y.,

locație publică, aflată într-un loc luminat și nici nu i

s-a putut imputa că ar fi putut să-și asigurare marfa în vreun

mod de care nu s-a făcut uz.

Soluția parcării

autocamionului într-o locație publică iluminată și

tranzitată nu echivalează cu abandonul și lăsarea

mărfii neasigurată, pentru a deveni incidentă clauza de

excludere de plată stipulată în contract.

Adresa emisă de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Pitești arată că au fost identificați

și reținuți autorii spargerii componentelor auto din camionul

aparținând reclamantei iar față de șofer nu s-au efectuat

cercetări, astfel nedevenind incidente dispozițiile art. 35 din

Condițiile generale de asigurare anexă la contractul încheiat de părți.

În ce privește solicitarea

pârâtei, formulată prin notele scrise după luarea cauzei în

pronunțare, aceea de a se dispune suspendarea judecății

litigiului până la soluționarea cauzei penale, nu a putut constitui

temei al unei repunerii pe rol, nefiind demonstrat în ce măsură ar

putea influența soluția din penal rezolvarea cauzei comerciale.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 7/A-C din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC

A. SA, sucursala Muntenia, împotriva sentinței primei instanțe, fiind

preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 7/A-C din 28

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat

recurs pârâta SC A. SA, prin sucursala Muntenia, care a criticat această

hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea celor

două hotărâri și rejudecând cauza în fond să fie

respinsă acțiunea reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat că în mod greșit s-a reținut că furtul s-a produs

în parcarea Hotelului Y. din Pitești, în realitate acest hotel neavând

parcare proprie și pază exterioară, autocamionul fiind

lăsat neasigurat în zona domiciliului șoferului.

Șoferul autocamionului a

încălcat atribuțiile sale de serviciu, el trebuind să aducă

autocamionul la garaj, așa cum este specificat în caietul de sarcini

și chiar dacă nu s-a început urmărirea penală împotriva lui

organele de poliție desfășoară în continuare activități

îndreptate împotriva lui.

Intimata pârâtă SC I.L.C. SRL a

depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

În faza procesuală a

recursului, la termenul din 18 februarie 2010 recurenta-pârâtă a invocat

excepția prematurității introducerii acțiunii, având în

vedere nerespectarea dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondat recursul pârâtei SC A. SA, prin sucursala Muntenia, pentru

următoarele considerente.

Este de necontestat că

reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ și

sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele și

cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea

cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea

litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În acest scop, reclamanta va convoca

partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și

temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se

sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată

cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc

de comunicare care asigură transmiterea textului actului și

confirmarea primirii acestuia.

Corespondența

părților, anterioară cererii de chemare în judecată

atestă că această procedură a fost parcursă, pârâta

cunoscând pretențiile efective ale reclamantei.

Obiectul litigiului de natură

comercială îl constituie obligarea pârâtei în calitatea de asigurător

la plata sumei de 145.443 lei cu titlu de contravaloare marfă

asigurată conform contractului de asigurare privind asigurarea

globală a transportatorilor de mărfuri și persoane care a fost

încheiat în baza condițiilor de asigurare privind răspunderea

transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile

transportate.

Atât instanța de fond, cât

și cea de apel au stabilit corect adevăratele raporturi juridice

dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc, prin aceea că pârâtei îi revine

răspunderea de a plăti suma de 145.443 lei cu titlu de contravaloare

marfă.

Nu poate fi primită critica

recurentei potrivit căreia instanțele nu au dat eficiență

prevederilor art. 20 lit. g) raportat la art. 22 din condițiile de

asigurare anexă la contract.

Potrivit acestei clauze asiguratul

sau prepusul acestuia are obligația ca în caz de staționare a

autovehiculului încărcat să ia măsuri de securitate a

autovehiculului și a mărfurilor.

Prin parcarea autocamionului într-o

locație publică, un loc iluminat și o zonă centrală a

municipiului Pitești, nu se poate reține o culpă în sarcina

prepusului reclamantei, buna sa credință fiind prezumată în

executarea contractului de asigurare, acesta dând dovadă de

diligență. Mai mult, nici asigurătorul nu a avut inițiativa

de a stipula într-o manieră explicită în ce constau măsurile

efective de securitate care cad în sarcina asiguratului.

Nici critica potrivit căreia

devin aplicabile reglementările art. 35 din condițiile de asigurare

nu au corespondent în probele administrate.

De remarcat că societatea de

asigurări poate amâna plata dacă împotriva asiguratului s-a început o

procedură administrativă sau dacă împotriva unui prepus al

acestuia s-a declanșat procesul penal în legătură cu evenimentul

asigurat din motive care sunt edificatoare din punct de vedere al dreptului la

despăgubire până la încheierea definitivă a acestuia.

Chiar recurenta a precizat că

împotriva prepusului reclamantei, șoferul T.C. nu a început urmărirea

penală, împrejurare confirmată de adresa Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pitești.

În baza art. 274 C. proc. civ. urmează

a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380

lei.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC A. SA, prin sucursala Muntenia

Pitești, împotriva deciziei instanței de apel, nefiind

îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A. SA, prin sucursala Muntenia Pitești, împotriva deciziei nr. 7/A-C

din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.