ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2900/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Comercial Argeș prin sentința comercială nr. 677/C din 24 septembrie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta SC I.L.C. SRL cu sediul social în Bascov județul Argeș împotriva pârâtei SC A. SA, sucursala Muntenia, cu sediul în Pitești județul Argeș, în sensul că ca obligat pârâta la plata sumei de 145.443 lei cu titlu de contravaloare marfă asigurată. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în principal, că între reclamanta societate de transport și pârâta societate de asigurare a fost încheiat contractul de asigurare având ca obiect asigurarea complexă pentru avarii și furt a autovehiculelor – CASCO, răspundere civilă auto în afara României – CV, răspundere a transportatorului pentru mărfurile transportate – CMR și asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicule.

În noaptea de 22 – 23 martie 2006 din autocamionul care aparținea reclamantei, vehicul aflat sub incidența poliței de asigurare, au fost sustrase pompele de injecție de la un număr de 64 de motoare ce fuseseră transportate din Spania în România. Furtul s-a produs în timp ce autocamionul se afla parcat în parcarea Hotelului Y. din Pitești și a fost descoperit în dimineața zilei de 23 martie 2006, cu ocazia predării transportului la destinație – Uzina D.R., asigurătorul fiind înștiințat de îndată, așa cum s-a prevăzut în condițiile generale din contractul de asigurare. Pârâta a întocmit dosar de daună, însă nu a achitat reclamantei contravaloarea mărfii asigurate, apărarea sa în litigiul de față bazându-se, în principal, pe invocarea nerespectării de către asigurat a obligației ca, în caz de staționare a autovehiculului, să ia măsuri de securitate a acestuia [ art. 20 lit. g) și art. 6 lit. c) din Condițiile de asigurare].

A mai invocat în apărarea sa pârâta și dispozițiile art. 35 din Condițiile generale de asigurare, care dau posibilitatea asigurătorului să amâne plata. În speță nu s-a putut reține în sarcina prepusului reclamantei, șoferul T.C., vreo culpă cât privește staționarea camionului în parcarea Hotelului Y., locație publică, aflată într-un loc luminat și nici nu i s-a putut imputa că ar fi putut să-și asigurare marfa în vreun mod de care nu s-a făcut uz. Soluția parcării autocamionului într-o locație publică iluminată și tranzitată nu echivalează cu abandonul și lăsarea mărfii neasigurată, pentru a deveni incidentă clauza de excludere de plată stipulată în contract.

Adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești arată că au fost identificați și reținuți autorii spargerii componentelor auto din camionul aparținând reclamantei iar față de șofer nu s-au efectuat cercetări, astfel nedevenind incidente dispozițiile art. 35 din Condițiile generale de asigurare anexă la contractul încheiat de părți. În ce privește solicitarea pârâtei, formulată prin notele scrise după luarea cauzei în pronunțare, aceea de a se dispune suspendarea judecății litigiului până la soluționarea cauzei penale, nu a putut constitui temei al unei repunerii pe rol, nefiind demonstrat în ce măsură ar putea influența soluția din penal rezolvarea cauzei comerciale. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 7/A-C din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC A. SA, sucursala Muntenia, împotriva sentinței primei instanțe, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 7/A-C din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC A. SA, prin sucursala Muntenia, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și rejudecând cauza în fond să fie respinsă acțiunea reclamantei. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în mod greșit s-a reținut că furtul s-a produs în parcarea Hotelului Y. din Pitești, în realitate acest hotel neavând parcare proprie și pază exterioară, autocamionul fiind lăsat neasigurat în zona domiciliului șoferului.

Șoferul autocamionului a încălcat atribuțiile sale de serviciu, el trebuind să aducă autocamionul la garaj, așa cum este specificat în caietul de sarcini și chiar dacă nu s-a început urmărirea penală împotriva lui organele de poliție desfășoară în continuare activități îndreptate împotriva lui. Intimata pârâtă SC I.L.C. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. În faza procesuală a recursului, la termenul din 18 februarie 2010 recurenta-pârâtă a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, având în vedere nerespectarea dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC A. SA, prin sucursala Muntenia, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ și sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. În acest scop, reclamanta va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

Corespondența părților, anterioară cererii de chemare în judecată atestă că această procedură a fost parcursă, pârâta cunoscând pretențiile efective ale reclamantei. Obiectul litigiului de natură comercială îl constituie obligarea pârâtei în calitatea de asigurător la plata sumei de 145.443 lei cu titlu de contravaloare marfă asigurată conform contractului de asigurare privind asigurarea globală a transportatorilor de mărfuri și persoane care a fost încheiat în baza condițiilor de asigurare privind răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, prin aceea că pârâtei îi revine răspunderea de a plăti suma de 145.443 lei cu titlu de contravaloare marfă.

Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia instanțele nu au dat eficiență prevederilor art. 20 lit. g) raportat la art. 22 din condițiile de asigurare anexă la contract. Potrivit acestei clauze asiguratul sau prepusul acestuia are obligația ca în caz de staționare a autovehiculului încărcat să ia măsuri de securitate a autovehiculului și a mărfurilor. Prin parcarea autocamionului într-o locație publică, un loc iluminat și o zonă centrală a municipiului Pitești, nu se poate reține o culpă în sarcina prepusului reclamantei, buna sa credință fiind prezumată în executarea contractului de asigurare, acesta dând dovadă de diligență. Mai mult, nici asigurătorul nu a avut inițiativa de a stipula într-o manieră explicită în ce constau măsurile efective de securitate care cad în sarcina asiguratului.

Nici critica potrivit căreia devin aplicabile reglementările art. 35 din condițiile de asigurare nu au corespondent în probele administrate. De remarcat că societatea de asigurări poate amâna plata dacă împotriva asiguratului s-a început o procedură administrativă sau dacă împotriva unui prepus al acestuia s-a declanșat procesul penal în legătură cu evenimentul asigurat din motive care sunt edificatoare din punct de vedere al dreptului la despăgubire până la încheierea definitivă a acestuia. Chiar recurenta a precizat că împotriva prepusului reclamantei, șoferul T.C. nu a început urmărirea penală, împrejurare confirmată de adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești. În baza art. 274 C. proc.

civ. urmează a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 lei. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC A. SA, prin sucursala Muntenia Pitești, împotriva deciziei instanței de apel, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA, prin sucursala Muntenia Pitești, împotriva deciziei nr. 7/A-C din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 lei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.