ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4422/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 372 din 6 mai 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul B.S.I. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la art. 218 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., modificat prin Legea 169/2002. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pentru pronunțarea sentinței penale, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 7 aprilie 2002, B.S.I., împreună cu minorele L.A.M. și U.F., au mers la barul E.M. din Municipiul Pașcani jud. Iași. Aici, în jurul orelor 2,00 – 3,00, a venit și K.L., cetățean croat, stabilit în România, care s-a așezat la masa sus-numiților, continuând cu toții să consume băuturi alcoolice.

Profitând de starea de ebrietate în care se afla K.L. și observând că are bani și obiecte din aur, precum și un telefon mobil, B.S.I. a propus minorelor să le sustragă împreună. Inculpatele minore, acceptând planul propus de inculpatul B.S.I., s-au așezat în brațele părții vătămate și făcând gesturi tandre, i-au abătut atenția, inculpatul reușind să însușească telefonul mobil, care se afla pe masă și o tabacheră. În același timp, inculpata L.A.M. i-a smuls părții vătămate de la gât lanțul de aur. Apoi, inculpatul B.S.I., amenințând partea vătămată cu cuțitul unei unghiere, cu ajutorul acesteia a smuls și brățara, din aur, de la mână. La scurt timp, în urma reclamației părții vătămate, organele de poliție au identificat pe inculpatul B.S.I., asupra căruia s-au găsit bijuteriile din aur sustrase, ele prezentând urme de smulgere.

Prin decizia penală nr. 306 din 12 august 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpatul B.S.I., înlăturând, din încadrarea juridică dată infracțiunii, pentru care a fost condamnat, dispozițiile privind aplicarea art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, nemotivat, inculpatul B.S.I., care prin apărător a cerut achitarea și în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări.

Din probele administrate în cauză rezultă, indubitabil, că inculpatul B.S.I., împreună cu cele două minore, potrivit înțelegerii prealabile, au deposedat partea vătămată K.L. de telefonul mobil, tabacheră, lanțul din aur de la gât și brățara din aur de la mână. Partea vătămată, în mod constant, a susținut că a fost amenințată de inculpat cu un cuțit mic, smulgându-i brățara de la mână. Această brățară a fost aruncată de inculpat într-un rond de flori când a fost depistat de organele de poliție, ea fiind recuperată. Organele de poliție au constatat că brățara din aur era ruptă la una din cele 16 zale, din care era formată. Rezultă deci că se confirmă declarația părții vătămate că a fost deposedată de brățară, prin forțarea acesteia.

Așa fiind, situația de fapt, împrejurările săvârșirii ei și vinovăția inculpatului B.S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., rezultă din probele complet analizate și just apreciate de către instanțele de judecată, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt, în legătură cu stabilirea realității infracționale. Relevant este și faptul că inculpatul în perioada 1991 – 1993 a fost internat în S.S.R.M. și apoi a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare în 1994, pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat. Ca atare, nu se justifică cu nimic achitarea inculpatului sau schimbarea calificării juridice a faptei în infracțiunea de furt.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatând neîndeplinite cerințele motivelor de recurs invocate de apărător, iar din examinarea, din oficiu, a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.I., va deduce din pedeapsa de executat timpul arestării preventive și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.I. împotriva deciziei penale nr. 306 din 12 august 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 8 aprilie 2002, la 10 octombrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.