ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4422/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 372 din 6 mai

2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul B.S.I. la 6 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și

e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la art. 218 alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., modificat prin Legea

169/2002.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Pentru pronunțarea sentinței penale,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 7 aprilie 2002,

B.S.I., împreună cu minorele L.A.M. și U.F., au mers la barul E.M. din

Municipiul Pașcani jud. Iași.

Aici, în jurul orelor 2,00 – 3,00, a

venit și K.L., cetățean croat, stabilit în România, care s-a așezat la masa

sus-numiților, continuând cu toții să consume băuturi alcoolice.

Profitând de starea de ebrietate în

care se afla K.L. și observând că are bani și obiecte din aur, precum și un

telefon mobil, B.S.I. a propus minorelor să le sustragă împreună.

Inculpatele minore, acceptând planul

propus de inculpatul B.S.I., s-au așezat în brațele părții vătămate și făcând

gesturi tandre, i-au abătut atenția, inculpatul reușind să însușească telefonul

mobil, care se afla pe masă și o tabacheră. În același timp, inculpata L.A.M.

i-a smuls părții vătămate de la gât lanțul de aur. Apoi, inculpatul B.S.I., amenințând

partea vătămată cu cuțitul unei unghiere, cu ajutorul acesteia a smuls și

brățara, din aur, de la mână.

La scurt timp, în urma reclamației

părții vătămate, organele de poliție au identificat pe inculpatul B.S.I.,

asupra căruia s-au găsit bijuteriile din aur sustrase, ele prezentând urme de

smulgere.

Prin decizia penală nr. 306 din 12

august 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpatul B.S.I.,

înlăturând, din încadrarea juridică dată infracțiunii, pentru care a fost

condamnat, dispozițiile privind aplicarea art. 211 alin. (2) lit. b), c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., fiind menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, nemotivat, inculpatul B.S.I., care prin apărător a cerut achitarea și

în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 211

alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit prin

întrebuințare de violențe sau amenințări.

Din probele administrate în cauză

rezultă, indubitabil, că inculpatul B.S.I., împreună cu cele două minore,

potrivit înțelegerii prealabile, au deposedat partea vătămată K.L. de telefonul

mobil, tabacheră, lanțul din aur de la gât și brățara din aur de la mână.

Partea vătămată, în mod constant, a

susținut că a fost amenințată de inculpat cu un cuțit mic, smulgându-i brățara

de la mână.

Această brățară a fost aruncată de

inculpat într-un rond de flori când a fost depistat de organele de poliție, ea

fiind recuperată.

Organele de poliție au constatat că

brățara din aur era ruptă la una din cele 16 zale, din care era formată.

Rezultă deci că se confirmă

declarația părții vătămate că a fost deposedată de brățară, prin forțarea

acesteia.

Așa fiind, situația de fapt, împrejurările

săvârșirii ei și vinovăția inculpatului B.S.I. pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., rezultă

din probele complet analizate și just apreciate de către instanțele de

judecată, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt, în legătură cu

stabilirea realității infracționale.

Relevant este și faptul că

inculpatul în perioada 1991 – 1993 a fost internat în S.S.R.M. și apoi a fost

condamnat la un an și 6 luni închisoare în 1994, pentru săvârșirea de

infracțiuni de furt calificat.

Ca atare, nu se justifică cu nimic

achitarea inculpatului sau schimbarea calificării juridice a faptei în

infracțiunea de furt.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, constatând neîndeplinite cerințele

motivelor de recurs invocate de apărător, iar din examinarea, din oficiu, a

hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S.I., va deduce din pedeapsa de executat timpul

arestării preventive și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S.I. împotriva deciziei penale nr. 306 din 12 august

2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 8 aprilie 2002, la 10 octombrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2003.