ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4257/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122

din 16 februarie 2005 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații: N.D.,

în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.

Conform art. 61 C. pen., s-a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a inculpatului din

executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 149/2001 a Judecătoriei Cluj – Napoca și contopirea restului rămas

neexecutat de 804 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să

execute 7 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea

preventivă de la 1 august 2004 la zi; P.C.C., în baza art. în baza art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., la 7 ani închisoare. Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea

beneficiului liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 3

ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 977 din 23 mai 1995

a Tribunalului Cluj și contopirea restului rămas neexecutat de 713 zile cu

pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 4

august 2004 la zi și C.F.I., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen., la 3 ani și 6 luni închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64

C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă

arestarea preventivă de la 3 august 2004 la zi.

Inculpații au fost obligați

în solidar la 3.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.R.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în fapt, că, la 3 iulie 2004, în jurul orelor

15,00, partea vătămată M.R. s-a deplasat la barul SC D. SRL din Cluj Napoca,

situat în complexul M. din Cartierul Mănăștur unde a consumat băuturi alcoolice

până, în jurul orelor 16,30, când s-a ridicat de la masă și a vrut să plece.

Ajunsă în dreptul mesei la care se aflau inculpații P.C.C. N.D. și C.F.I.,

primul dintre inculpați a prins-o de umeri și a obligat-o să se așeze la masa

lor, după care i-a luat telefonul mobil din buzunar și l-a dat mai departe

celorlalți inculpați. La insistențele părții vătămate aceștia i-au restituit

telefonul, după, care persoana vătămată.

Cât timp a stat la masa lor,

inculpații au observat că partea vătămată purta la gât un lanț din aur astfel

că cei trei s-au înțeles să o deposedeze de acel bun.

Inculpatul P.C.C. s-a adresat

celorlalți cu îndemnuri „la furat, că acum e sezonul” după, care inculpații au

ieșit din bar și au ajuns-o din urmă pe partea vătămată în dreptul garajelor de

pe strada Bucegi, loc în care i-au aplicat o lovitură din spate. Partea

vătămată a căzut, iar unul dintre inculpați i-a smuls lănțișorul de la gât.

Inculpații au revenit la

bar, unde P.C.C. i-a cerut martorului G.A.A. să îi amaneteze lănțișorul sustras

și să îi remită banii obținuți. Martorul a fost de acord și s-a deplasat la

casa de amanet SC C. SRL de unde a primit pentru acel lănțișor suma de

1.700.000 lei din care a reținut 100.000 lei.

Din suma predată

inculpatului P.C.C. acesta i-a dat martorului 100.000 lei pentru serviciul

făcut iar celorlalți inculpați câte 300.000 lei.

Ca urmare a loviturilor

primite partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile îngrijiri

medicale.

Cu prilejul smulgerii

lănțișorului acesta s-a rupt, la casa de amanet fiind predată doar o bucată, în

greutate de circa 8 gr., partea vătămată, constituindu-se parte civilă cu suma

de 3.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 6 gr. aur lipsă din lănțișor și

manopera pentru refacerea acestuia.

Audiați în cauză inculpații

au încercat să se învinovățească reciproc poziția lor fiind contrară probelor

de vinovăție administrate.

Astfel, martorii T.I. și S.A.

au relatat că toți inculpații au plecat după partea vătămată iar, martorul P.G.

a recunoscut că a doua zi după eveniment a aflat că inculpații au lovit victima

sustrăgându-i lănțișorul din aur de la gât.

Partea vătămată l-a

identificat pe P.C.C. ca fiind primul care a lovit-o declarând că a fost

agresată de trei persoane.

În baza acestor probe s-a

reținut că inculpații sunt coautori la comiterea infracțiunii de tâlhărie

calificată.

Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, prin decizia penală nr. 112 din 4 mai 2005, a respins

apelurile declarate de inculpați considerând nefondate susținerile formulate de

N.D. și C.F.I., în sensul că furtul s-a săvârșit fără violență impunându-se

aplicarea unor pedepse mai mici și de P.C.C. în principal în sensul că nu este

vinovat de săvârșirea faptei impunându-se achitarea și în subsidiar că pedeapsa

aplicată este prea severă.

Astfel, instanța de control

judiciar a reținut că inculpații conform probelor administrate, se fac vinovați

de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost condamnați la

pedepsele aplicate au fost just individualizate și că nu se impune reducerea

lor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal inculpații N.D. și P.C.C. care invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., în

principal, au solicitat reluarea judecății și în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Recursurile declarate nu

sunt întemeiate.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților N.D. și P.C.C. în săvârșirea,

împreună cu inculpatul C.F.I. la data de 3 iulie 2004, a infracțiunii de

tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

Probele administrate, au

confirmat că la data arătată cei trei inculpați în baza înțelegerii prealabile

au urmărit victima la ieșirea din local au lovit-o și au deposedat-o prin

violență de lănțișorul din aur de la gât.

În acest sens sunt

declarațiile părții vătămate care l-a indicat pe recurentul inculpat P.C.C. ca

fiind unul din autorii faptei declarațiile martorilor T.I. și S.A. prezenți în

local (care i-au văzut pe cei trei pornind în urmărirea victimei și

declarațiile martorului P.G. care a aflat că inculpații au lovit victima și

i-au sustras bunul de valoare arătat.

Întrucât soluția de

condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate nu subzistă

eroarea gravă de fapt invocată în recurs care să facă necesară reluarea

judecății și administrarea unor alte dovezi.

De altfel, recurenții

inculpați, nu au menționat probele care au trebui administrate.

Așa fiind, motivul de casare

invocat nu poate fi primit.

aplicate se constată că acestea au fost individualizate la minimul prevăzut de

lege avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al

faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpaților aflați în

starea de recidivă după condamnări pentru fapte similare.

Se mai constată că pedepsele

aplicate, sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.

Deoarece pedepsele au fost

individualizate cu respectarea dispozițiilor legale arătate iar din examinarea

actelor dosarului nu se constată existența unor împrejurări din cele menționate

de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificația juridică a

circumstanțelor atenuante solicitarea inculpaților de reducere a pedepselor

aplicate nu poate fi primită.

neîntemeiate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun caz de casare din

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursurile

declarate de inculpații N.D. și P.C.C. cu obligarea acestora la cheltuieli

judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepsele

aplicate, durata arestării preventive de la 1 august 2004 la 11 iulie 2005,

pentru inculpatul N.D. și de la 4 august 2004 la 11 iulie 2005, pentru

inculpatul P.C.C.

Se va stabili că onorariile

pentru apărarea din oficiu a inculpaților să fie avansate din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații N.D. și P.C.C. împotriva deciziei penale nr.

112/ A din 4 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 1 august 2004 la 11

iulie 2005 pentru N.D. și de la 4 august 2004 la 11 iulie 2005 pentru P.C.C.

Obligă pe recurenți să

plătească statului sumele de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare,

din care sumele de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorarii pentru

apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2005.