ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4892/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1143

din 26 noiembrie 2002, condamnatul C.I. a solicitat contopirea pedepselor

aplicate prin sentința penală nr. 97/F din 20 decembrie 2001 pronunțată de

Tribunalul Călărași și sentința penală nr. 202 din 3 aprilie 2000 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală.

În motivarea cererii, petiționarul a

arătat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale

menționate sunt concurente.

În drept, cererea a fost motivată pe

dispozițiile art. 449, lit. a) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 60/ F din

10 martie 2003, Tribunalul Ialomița a respins cererea formulată de condamnat,

cu motivarea că infracțiunile pentru care petiționarul a fost condamnat nu sunt

concurente.

Curtea de Apel București, secția

penală, prin decizia nr. 264/ A din 7 mai 2003 a respins, ca nefondat, apelul

declarat de C.I.

Împotriva ultimei hotărâri,

condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare,

contopirea pedepselor în a căror executare se află.

Analizând actele și lucrările dosarului

se constată că recursul declarat nu este fondat, pentru următoarele

considerente.

Prin sentința penală nr. 202 din 3

aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul Municipiului București, secția I penală,

definitivă prin decizia penală nr. 1759 din 3 aprilie 2001 a Curții Supreme de

Justiție condamnatul C.I. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și

10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art.

176, lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 223 din 21 martie 1994 a Judecătoriei Oltenița și s-a dispus

executarea ei alături de pedeapsa aplicată în final, condamnatul urmând să

execute 10 ani și 8 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost emis mandatul de executare

255/2000.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat același inculpat la 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211, alin. (2) Teza a II–a, cu aplicarea art. 37

lit. a) și art. 13 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 223/1994 a Judecătoriei Oltenița și s-a dispus

executarea ei alături de pedeapsa aplicată, respectiv, 8 ani și 8 luni

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă,

în pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare, 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani

închisoare pe care le-a repus astfel în individualitatea lor.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)C. pen., 8 ani și 8 luni

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., ambele aplicate prin sentința penală nr. 202/2000, 7 ani și 8 luni

închisoare, 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani închisoare având de executat

pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 8 luni închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că din această

pedeapsă rezultantă inculpatul a executat o parte, respectiv, de la 4 iulie

1995 la 16 februarie 1999.

Același inculpat a mai fost

condamnat la pedeapsa de la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu restul de 7 ani și 18 zile

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) și

b) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 18

zile închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

reținerea și arestarea preventivă de la 16 martie 1999 la zi, iar în baza art.

350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Faptele pentru care petentul a fost

condamnat prin aceeași sentință au fost săvârșite în luna iunie 1995.

Prin sentința penală nr. 97 F din 20

decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Călărași același inculpat a fost

condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de 438 zile neexecutat din

pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare dispusă prin decizia penală nr.

1759/2001 a Curții Supreme de Justiție.

În baza art. 36 C. pen., s-a

contopit restul de 438 zile din pedeapsa pronunțată prin decizia penală nr.

1759/2001 a Curții Supreme de Justiție cu pedeapsa de 7 ani închisoare,

inculpatul având de executat 7 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest și

s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 17 octombrie 2001.

Această sentință a fost casată prin

decizia penală nr. 288 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel București și, în

consecință s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele de 7 ani închisoare

și restul de 438 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 202 din 3 ianuarie 2000 a Tribunalului București definitivă prin

decizia penală nr. 1759 din 3 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

A fost majorată pedeapsa aplicată de

la 7 ani închisoare la 10 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 211, alin.

(2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37, lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru pedeapsa de 7 ani și 18 zile închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 202 din 3 ianuarie 2000 a Tribunalului București

secția I penală definitivă prin decizia penală nr. 1759 din 3 aprilie 2001 a

Curții Supreme de Justiție, constatând un rest rămas neexecutat de 4 ani, 9

luni și 27 zile închisoare pe care le-a contopit cu pedeapsa de 10 ani

închisoare, inculpatul având de executat 10 ani închisoare.

Fapta pentru care a fost condamnat

la această pedeapsă a fost săvârșită la data de 5 octombrie 2001.

Prin sentința penală nr. 1012 din 1

iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Slobozia, definitivă prin neapelare, s-a

admis cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul C.I. și s-a

dispus punerea sa în libertate pentru restul de pedeapsă de 7 ani și 18 zile

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2002/2000 a Tribunalului

Municipiului București secția I penală (rest 438 zile).

Această sentință penală a rămas

definitivă la data de 22 octombrie 2002 conform deciziei penale nr. 4450

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție .

De asemenea, din referatul întocmit

de Biroul de Evidență al Penitenciarului Slobozia rezultă, că, condamnatul se

află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 97/2001 a Tribunalului Călărași, fiind emis mandatul de executare 125 din 6

noiembrie 2002, fiind arestat în executarea acestei pedepse, la 16 octombrie

2001.

Potrivit art. 449 lit. a) C. proc.

pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă, la punerea în executare a

hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată pe baza unei alte

hotărâri definitive existența concursului de infracțiuni.

Conform art. 33 C. pen., concurs de

infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de

aceeași persoană înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

În cauza dedusă judecății, nu sunt

întrunite condițiile cerute de dispozițiile legale invocate mai sus,

infracțiunile pentru care a fost condamnat recurentul C.I. nefiind concurente,

deoarece sentința penală nr. 202 din 3 aprilie 2000 a Tribunalului Municipiului

București a rămas definitivă la data de 3 aprilie 2001, iar fapta pentru care

acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 97 F din 20 decembrie 2001 a

Tribunalului Călărași definitivă la data de 22 octombrie 2002 prin decizia

penală nr. 4450 s Curții Supreme de Justiție, a fost săvârșită la data de 5

octombrie 2001.

Mai mult, așa cum rezultă din datele

comunicate de la locul de deținere, în prezent condamnatul are de executat o

pedeapsă de 10 ani închisoare în baza sentinței penale nr. 97/2001 a

Tribunalului Călărași pentru care s-a emis mandatul de executare 125 din 6

noiembrie 2002 de către Tribunalul Călărași, fiind arestat la data de 16

octombrie 2001.

Astfel fiind, cum recursul declarat

nu este fondat, urmează a fi respins, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 264/ A din 7 mai

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2003.