ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4892/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1143 din 26 noiembrie 2002, condamnatul C.I. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 97/F din 20 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Călărași și sentința penală nr. 202 din 3 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. În motivarea cererii, petiționarul a arătat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele penale menționate sunt concurente. În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 449, lit. a) C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 60/ F din 10 martie 2003, Tribunalul Ialomița a respins cererea formulată de condamnat, cu motivarea că infracțiunile pentru care petiționarul a fost condamnat nu sunt concurente.

Curtea de Apel București, secția penală, prin decizia nr. 264/ A din 7 mai 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de C.I. Împotriva ultimei hotărâri, condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, contopirea pedepselor în a căror executare se află. Analizând actele și lucrările dosarului se constată că recursul declarat nu este fondat, pentru următoarele considerente. Prin sentința penală nr. 202 din 3 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul Municipiului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1759 din 3 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție condamnatul C.I. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176, lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 13 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 223 din 21 martie 1994 a Judecătoriei Oltenița și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată în final, condamnatul urmând să execute 10 ani și 8 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost emis mandatul de executare 255/2000. Prin aceeași sentință a fost condamnat același inculpat la 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211, alin. (2) Teza a II–a, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 223/1994 a Judecătoriei Oltenița și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată, respectiv, 8 ani și 8 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a descontopit pedeapsa rezultantă, în pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare, 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani închisoare pe care le-a repus astfel în individualitatea lor. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)C.

pen., 8 ani și 8 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ambele aplicate prin sentința penală nr. 202/2000, 7 ani și 8 luni închisoare, 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani închisoare având de executat pedeapsa cea mai grea de 10 ani și 8 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că din această pedeapsă rezultantă inculpatul a executat o parte, respectiv, de la 4 iulie 1995 la 16 februarie 1999. Același inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu restul de 7 ani și 18 zile închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) și b) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 18 zile închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 16 martie 1999 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Faptele pentru care petentul a fost condamnat prin aceeași sentință au fost săvârșite în luna iunie 1995. Prin sentința penală nr. 97 F din 20 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Călărași același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 438 zile neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare dispusă prin decizia penală nr. 1759/2001 a Curții Supreme de Justiție. În baza art. 36 C. pen., s-a contopit restul de 438 zile din pedeapsa pronunțată prin decizia penală nr. 1759/2001 a Curții Supreme de Justiție cu pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul având de executat 7 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 17 octombrie 2001. Această sentință a fost casată prin decizia penală nr. 288 din 15 noiembrie 2002 a Curții de Apel București și, în consecință s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele de 7 ani închisoare și restul de 438 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 202 din 3 ianuarie 2000 a Tribunalului București definitivă prin decizia penală nr. 1759 din 3 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție. A fost majorată pedeapsa aplicată de la 7 ani închisoare la 10 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 211, alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 37, lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru pedeapsa de 7 ani și 18 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 202 din 3 ianuarie 2000 a Tribunalului București secția I penală definitivă prin decizia penală nr. 1759 din 3 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție, constatând un rest rămas neexecutat de 4 ani, 9 luni și 27 zile închisoare pe care le-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare, inculpatul având de executat 10 ani închisoare. Fapta pentru care a fost condamnat la această pedeapsă a fost săvârșită la data de 5 octombrie 2001. Prin sentința penală nr. 1012 din 1 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Slobozia, definitivă prin neapelare, s-a admis cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul C.I.

și s-a dispus punerea sa în libertate pentru restul de pedeapsă de 7 ani și 18 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2002/2000 a Tribunalului Municipiului București secția I penală (rest 438 zile). Această sentință penală a rămas definitivă la data de 22 octombrie 2002 conform deciziei penale nr. 4450 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție . De asemenea, din referatul întocmit de Biroul de Evidență al Penitenciarului Slobozia rezultă, că, condamnatul se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/2001 a Tribunalului Călărași, fiind emis mandatul de executare 125 din 6 noiembrie 2002, fiind arestat în executarea acestei pedepse, la 16 octombrie 2001. Potrivit art. 449 lit. a) C. proc.

pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă, la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată pe baza unei alte hotărâri definitive existența concursului de infracțiuni. Conform art. 33 C. pen., concurs de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele. În cauza dedusă judecății, nu sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiile legale invocate mai sus, infracțiunile pentru care a fost condamnat recurentul C.I.

nefiind concurente, deoarece sentința penală nr. 202 din 3 aprilie 2000 a Tribunalului Municipiului București a rămas definitivă la data de 3 aprilie 2001, iar fapta pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 97 F din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Călărași definitivă la data de 22 octombrie 2002 prin decizia penală nr. 4450 s Curții Supreme de Justiție, a fost săvârșită la data de 5 octombrie 2001. Mai mult, așa cum rezultă din datele comunicate de la locul de deținere, în prezent condamnatul are de executat o pedeapsă de 10 ani închisoare în baza sentinței penale nr. 97/2001 a Tribunalului Călărași pentru care s-a emis mandatul de executare 125 din 6 noiembrie 2002 de către Tribunalul Călărași, fiind arestat la data de 16 octombrie 2001. Astfel fiind, cum recursul declarat nu este fondat, urmează a fi respins, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 264/ A din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2003.