ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1028 din 14 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Cluj - Napoca a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. și art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a),b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu inculpata A. și cu membrii familiei acesteia, direct sau indirect, prin orice mijloace și dreptul de a se apropia de aceasta la mai puțin de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care inculpata A. desfășoară activități sociale, dar și dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanță mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfășoară activități sociale, pe o durată de 3 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. .a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu inculpata A. și cu membrii familiei acesteia, direct sau indirect, prin orice mijloace și dreptul de a se apropia de aceasta la mai puțin de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care inculpata A. desfășoară activități sociale, dar și dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanță mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfășoară activități sociale, care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că prezenta infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 1332/04.07.1995 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 19.07.1995 (liberat la 25.06.1996 cu un rest de 3 luni și 19 zile).

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 346/11.03.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 06.04.2015, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiționat la data de 30.01.2018, cu un rest de 683 zile.

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 683 zile aplicată prin sentința penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin respingerea apelului la data de 31.10.2019.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani 683 zile închisoare și repusă în individualitatea ei pedeapsa de 5 ani închisoare și restul de 683 zile închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. fost menținută revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani 5 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 346/11.03.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 06.04.2015 și dispusă executarea restului de 683 zile de închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, iar la pedeapsa de 5 ani s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 6 ani 8 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 6 ani 8 luni închisoare s-a adăugat restul de 683 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa 6 ani 8 luni 683 zile închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a), b) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate prin prezenta, cu cele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin respingerea apelului, la data de 31.10.2019, și prin sentința penală nr. 35/2014, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1224/A/2019 la data de 31.10.2019 a Curții de Apel Cluj, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) C. pen., constând în exercitarea drepturilor de a comunica cu persoana vătămată D. și dreptul de a se apropria de locuința acesteia la o distanță mai mică de 500 m, pe o durată de 4 (patru) ani (aplicată prin S.P. nr. 1587/2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca) dar și dreptul de a comunica cu inculpata A. și cu membrii familiei acesteia, direct sau indirect, prin orice mijloace și dreptul de a se apropia de aceasta la mai puțin de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care inculpata A. desfășoară activități sociale, dar și dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanță mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfășoară activități sociale, pe o durată de 3 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) b) și alin. (5) C. pen. au fost contopite pedepsele accesorii aplicate prin prezenta, cu cele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin respingerea apelului, la data de 31.10.2019, și prin sentința penală nr. 35/2014, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturilor de a comunica cu persoana vătămată D. și dreptul de a se apropria de locuința acesteia la o distanță mai mică de 500 m (aplicată prin S.P. nr. 1587/2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca), dreptul de a comunica cu inculpata A. și cu membrii familiei acesteia, direct sau indirect, prin orice mijloace și dreptul de a se apropia de aceasta la mai puțin de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care inculpata A. desfășoară activități sociale, dar și dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanță mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfășoară activități sociale, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. penal rap. la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii durata reținerii, din data de 09.04.2019 dispusă pe o durată de 24 de ore, durata arestului preventiv și perioada executată începând cu data de 10.04.2019 la zi.

S-a dispus anularea MEPI emis în baza sentința penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1224/A/2019 la data de 31.10.2019 a Curții de Apel Cluj și emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu inculpatul B. și cu membrii familiei acestuia, direct sau indirect, prin orice mijloace și dreptul de a se apropia de acesta la mai puțin de 200 de metri, de membrii familiei acestuia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care acesta desfășoară activități sociale, dar și dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanță mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfășoară activități sociale, pe o durată de 3 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu inculpatul B. și cu membrii familiei acestuia, direct sau indirect, prin orice mijloace și dreptul de a se apropia de acesta la mai puțin de 200 de metri, de membrii familiei acestuia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care inculpatul B. desfășoară activități sociale, dar și dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanță mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfășoară activități sociale, care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 65/17.04.2013 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin nerecurare la data de 28.05.2013.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani 3 luni 250 zile închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 175/14.10/2020 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin decizia penală nr. 261/A la data de 24.02.2021 a Curții de Apel Cluj.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani 3 luni 250 zile și repuse în individualitatea lor pedepsele:

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 103/25.04.2019 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin decizia penală nr. 1067/A/09.10.2019 a Curții de Apel Cluj

- 9 pedepse a câte 5 luni închisoare și 6 pedepse a câte 6 luni închisoare dispuse prin sentința penală nr. 175/14.10/2020 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin decizia penală nr. 261/A la data de 24.02.2021 a Curții de Apel Cluj;

- rest de 250 zile.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate și executarea restului de 250 zile închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare astfel: la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, a fost adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv acela de 2 ani 11 luni, rezultând pedeapsa de 5 ani 11 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 5 ani 11 luni închisoare s-a adăugat restul de 250 zile, inculpata urmând a executa pedeapsa de 5 ani 11 luni 250 zile închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu inculpatul B. și cu membrii familiei acestuia, direct sau indirect, prin orice mijloace și dreptul de a se apropia de acesta la mai puțin de 200 de metri, de membrii familiei acestuia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care acesta desfășoară activități sociale, dar și dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanță mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfășoară activități sociale, pe o durată de 3 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu inculpatul B. și cu membrii familiei acestuia, direct sau indirect, prin orice mijloace și dreptul de a se apropia de acesta la mai puțin de 200 de metri, de membrii familiei acestuia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care inculpatul B. desfășoară activități sociale, dar și dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanță mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuința, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfășoară activități sociale, care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii durata reținerii și a arestului la domiciliu din data de 05.08.2014-13.08.2014, perioada executată din data de 18.03.2020 la zi, precum și un număr de 90 de zile considerate executate drept măsură compensatorie pentru executarea în condiții necorespunzătoare de detenție, astfel cum reiese din adresa transmisă de penitenciar și din sentința penală nr. 637/25.05.2020 a Judecătoriei Gherla prin care au fost deduse aceste zile pe calea contestației la executare, acestea fiind calculate pentru perioada 30.01.2015-24.05.2016.

S-a dispus anularea MEPI emis în baza sentința penală nr. 175/14.10/2020 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin decizia penală nr. 261/A la data de 24.02.2021 a Curții de Apel Cluj și emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 și art. 1385 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și obligați în solidar inculpații B. și A. la plata sumei de 600 RON, către partea civilă C. dom. în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, care în prezent locuiește în localitatea Buhuși, str. x,jud. Bacău, cu titlu de daune materiale și morale.

În temeiul art. 398 C. proc. pen. rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., instanța a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: pe inculpatul B. la plata sumei de 386 RON, din care 86 RON reprezentând cheltuieli judiciare pentru faza de urmărire penală, 100 RON pentru camera preliminară și 200 RON pentru faza de judecată; pe inculpata A. la plata sumei de 386 RON, din care 86 RON cu titlu de cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, 100 RON pentru camera preliminară și 200 RON pentru faza de judecată.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu E., în cuantum de 868 RON s-a avansat din fondurile M.J și a rămas în sarcina statului, având în vedere că acesta a acordat asistență juridică inculpatei A. doar în cursul judecății.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu F., în cuantum de 895 RON s-a avansat din fondurile M.J și a rămas în sarcina statului, având în vedere că aceasta a acordat asistență juridică inculpatei A. în camera preliminară și la primele termene de judecată.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu G., în cuantum de 500 RON s-a avansat din fondurile M.J și a rămas în sarcina statului, având în vedere că aceasta a acordat asistență juridică inculpatului B. în cursul judecății.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu H., în cuantum de 300 RON s-a avansat din fondurile M.J și a rămas în sarcina statului, având în vedere că aceasta a acordat asistență juridică inculpatului B. în cursul judecății.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj - Napoca și apelanta H., în calitate de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul B..

Prin decizia nr. 1602/A din 17 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a decis:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile formulate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și de av. H. împotriva sentinței penale nr. 1028/14.07.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a desființat-o în parte, doar cu privire la durata pedepselor aplicate inculpaților și la suma reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu și, în aceste limite:

A majorat de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. și art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen.

A menținut pedepsele complementară și accesorie aplicate aceluiași inculpat de către instanța de fond, inclusiv operațiunile de descontopire a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 1587/2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, de menținere a revocării liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani 5 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 346/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca și de dispunere a executării restului de 683 zile închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (2) și a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 7 ani la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 8 ani 8 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 8 ani 8 luni închisoare a adăugat restul de 683 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa 8 ani 8 luni 683 zile închisoare, în regim de detenție.

A menținut dispozițiile instanței de fond privind contopirea pedepselor complementare și accesorii, deducerea perioadelor reținerii, arestului preventiv și cea executată din 10.04.2019 până la zi, anularea mandatului anterior, emiterea unui nou mandat și a prelevării probelor biologice.

A majorat de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. și a art. 41 alin. (1) C. pen.

A menținut pedepsele complementară și accesorie aplicate aceleiași inculpate de către instanța de fond, inclusiv operațiunile de descontopire a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 175/2020 a Judecătoriei Jibou, de revocare a liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 94/2014 a Judecătoriei Jibou și de dispunere a executării restului de 250 zile închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) și a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 2 ani închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv acela de 2 ani 11 luni, rezultând pedeapsa de 7 ani 11 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 alin. (2) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 7 ani 11 luni închisoare a adăugat restul de 250 zile închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa 7 ani 11 luni 250 zile închisoare, în regim de detenție.

A menținut dispozițiile instanței de fond privind contopirea pedepselor complementare și accesorii, deducerea perioadelor reținerii, arestului la domiciliu și cea executată din 18.03.2020 până la zi, precum și cele 90 de zile considerate executate drept măsură compensatorie, anularea mandatului anterior, emiterea unui nou mandat și a prelevării probelor biologice.

A majorat de la 300 RON la 368 RON suma reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în faza de judecată în prima instanță (d-na av. H.), sumă care va fi avansată din FMJ către Baroul Cluj.

A menținut celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. a stabilit sumele de 2868 RON reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați (I. și av. J.), sume care se vor avansa din FMJ către Baroul Cluj.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

În rechizitoriu s-a reținut că, la data de 22.03.2019, în jurul orei 19:20, inculpata A. a observat-o pe persoana vătămată C. în timp ce aceasta efectua plata unor bunuri achiziționate de la o unitate comercială aflată în zona Piața Gării din mun. Cluj-Napoca context în care, împreună cu inculpatul B., a pornit în urmărirea persoanei vătămate până la imobilul de reședință al acesteia din mun. Cluj-Napoca str. x, loc în care inculpatul B., beneficiind de complicitatea morală a inculpatei A., a atacat-o pe persoana vătămată în scara imobilului menționat și, prin exercitarea de acte de violență, a deposedat-o de portmoneul care conținea acte, carduri bancare și suma de aproximativ 450 RON.

Instanța fondului, constatând că în faza de urmărire penală și de judecată au fost administrate în condiții de legalitate, de către un organ competent, probe suficiente din care rezultă dincolo de orice dubiu vinovăția inculpaților B. și A. a dispus condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată comisă în forma autoratului și a complicității.

De-a lungul procesului penal inculpații au avut o poziție oscilantă cu privire la acuzațiile formulate împotriva lor, însă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere rezultă fără îndoială faptul că aceștia au urmărit persoana vătămată pe drumul ei de la magazin spre locuință, adaptându-și ritmul de deplasare la nevoile speciale ale lui C.. Chiar dacă acesta a fost lovit din spate în zona cervicală și a căzut, a reușit să observe că agresorul este un bărbat care avea obiecte de vestimentație maro și despre care și-a amintit că l-a observat în drumul spre casă - aspecte care se coroborează atât cu imaginile video, cât și cu declarațiile inculpaților în ceea ce privesc obiectele de îmbrăcăminte purtate în data de 22 martie 2019, dar și acțiunile ulterioare deplasării lor pe strada x, în aceeași seară (intrarea în gang, deținerea unei sume mai mari de bani în perioada imediat următoare, etc.). În plus, concluziile raportului privind comportamentul simulat efectuat cu privire la inculpați subliniază conduita acestora de disimulare a adevărului, iar conduita adoptată anterior și care rezultă din fișele de cazier judiciar subliniază modalitatea în care aceștia au înțeles de-a lungul timpului să obțină venituri în mod ilicit, dar și atitudinea de indiferență față de persoanele vătămate. Toate acestea coroborate cu declarațiile de recunoaștere din faza de apel susțin temeinicia tragerii lor la răspundere penală pentru infracțiunea de tâlhărie calificată.

Raportat la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că prima instanță nu a valorificat în mod eficient criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., apreciind în mod eronat că faptele inculpaților au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege prin incriminarea acestora, atingere concretizată în pedepsele reduse aplicate (egală cu minimul special pentru inculpata A. și orientată spre minimul special pentru inculpatul B.).

Astfel, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei trebuie să se țină seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei - în speță, urmărirea persoanei vătămate, răbdarea de care au dat dovadă pentru atingerea scopului, lipsa de empatie față de situația medicală a acesteia, folosirea forței fizice pentru sustragerea sumei de bani; scopul urmărit - obținerea într-un mod facil a sumei de bani, fără a lua în considerare posibilitatea implicării într-o activitate licită; urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate, lipsirea acesteia de veniturile necesare traiului zilnic; persoana și conduita fiecărui făptuitor - cunoscuți drept persoane care au încălcat anterior dispozițiile legale, fiind condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni asemănătoare - tâlhărie - sau patrimoniale - înșelăciune -, care nu și-au asumat responsabilitatea pentru propriile acțiuni și nici nu au manifestat vreo preocupare față de situația victimei.

Instanța a dat prevalență doar unora dintre elementele, respectiv valoarea redusă a prejudiciului patrimonial creat, faptul că agresiunea exercitată asupra victimei nu a avut ca urmare crearea unor leziuni care să necesite îngrijiri medicale, în detrimentul celor privind situația medicală a persoanei vătămate, persoana și conduita inculpaților, apreciind greșit că faptele sunt, în mod vădit, lipsite de importanță, în contextul în care, ele se comiteau față de o persoană cu dizabilități, pe fondul unor antecedente numeroase, de către persoane pentru care astfel de fapte nu reprezentau ceva ieșit din comun, obișnuite cu obținerea veniturilor necesare traiului zilnic prin comiterea de infracțiuni.

Astfel, gravitatea deosebită a infracțiunii rezultă din împrejurările reale aferente comiterii acesteia, modul de operare abordat de către inculpați, respectiv în timpul nopții, printr-o înțelegere și urmărire prealabilă a victimei până la imobilul în care aceasta locuiește. Nu va fi omisă disproporția vădită de forțe dintre inculpați și persoana vătămată, atât din punct de vedere numeric, cât și din perspectiva situației personale a acesteia fiind vorba despre o persoană în vârstă (66 ani la data comiterii infracțiunii), greu deplasabilă din cauza unei infirmități la piciorul stâng, sens în care aceasta se folosea de cârje, împrejurare de care cei doi inculpați au profitat, vulnerabilitatea victimei contribuind, de altfel, la succesul infracțional. Mai mult, inculpații au acționat împreună, în mod conjugat, sens în care au urmărit-o împreună pe persoana vătămată, iar apoi, în timp ce inculpata asigura paza locului comiterii faptei și condițiile necesare acostării și deposedării victimei, inculpatul a intrat în scara blocului imobilului în care persoana vătămată locuia și a exercitat acte de violență fizică asupra acesteia în scopul sustragerii portmoneului care conținea acte, cârduri bancare și suma de 450 RON. Actele de violență exercitate asupra victimei au constat în aplicarea unei lovituri cu pumnul din spate în zona cervicală, ceea ce a determinat și căderea acesteia la pământ și, deși leziunile nu au fost constate prin intermediul unui certificat medico-legal, excoriațiile de la nivelul degetului mare de la mâna stângă, respectiv de la nivelul degetului mic de la mâna dreaptă, au fost surprinse prin intermediul fotografiilor judiciare existente la dosarul cauzei. Contribuția inculpatei A. la comiterea faptei este cu atât mai importantă cu cât rezoluția comiterii acesteia a fost determinată de împrejurarea că, aflându-se la chioșcul situat pe str. x, în apropierea intersecției acestei străzi cu Piața Gării, inculpata a observat că persoana vătămată avea asupra sa o sumă mare de bani, aspect adus la cunoștința inculpatului B., context în care cei doi au conceput planul infracțional. Chiar scopul deplasării în oraș a celor doi inculpați a fost de a obține bani (așa cum a recunoscut inculpatul B.), fiind evident faptul că atingerea scopului se putea face doar prin săvârșirea de fapte ilicite.

Decizia din apel a fost comunicată la 23 decembrie 2021 inculpatului B., la 27 decembrie 2021 inculpatei A., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 21 decembrie 2021 și persoanei vătămate C. la 27 decembrie 2021.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 27 ianuarie 2022 pentru inculpata A..

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs în casație, la data de 4 ianuarie 2022, inculpata A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpata, prin cererea de recurs în casație, a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât Curtea de Apel Cluj a majorat pedeapsa aplicată de la 3 ani la 5 ani închisoare fără a reduce limitele de pedeapsă cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., deși a recunoscut în fața instanței de apel comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Prin încheierea din data de 15 martie 2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019, constatându-se faptul că a fost formulată în termenul legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. c) și d) C. proc. pen.. De asemenea, s-a considerat că sunt respectate și dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) și art. 438 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în casație este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speță, recurenta-inculpată A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce privește acest caz de casare, Înalta Curte reține că prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Critica formulată de recurenta-inculpată, în sensul că instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată de prima instanță de la 3 ani la 5 ani închisoare fără a reduce limitele de pedeapsă cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., deși a recunoscut în fața instanței de apel comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, este nefondată.

În acest sens, Înalta Curte constată că inculpatei i-a fost majorată pedeapsa de către instanța de apel de la 3 ani la 5 ani, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. și a art. 41 alin. (1) C. pen.

Pe de o parte, se observă că infracțiunea pentru care a fost condamnată definitiv inculpata se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Pe de altă parte, pentru a proceda la judecarea cauzei în condițiile procedurii abreviate a recunoașterii învinurii, trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: inculpatul să fi fost acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii sau numai pedeapsa închisorii; inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic că recunoaște în totalitate fapta descrisă în rechizitoriu sau în încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecății în urma admiterii plângerii formulate împotriva soluției de clasare, recunoaștere care trebuie să aibă loc înainte de începerea cercetării judecătorești; inculpatul să fi solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor noi pe care le pot prezenta părțile și persoana vătămată; instanța de judecată să aprecieze că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și înscrisurile încuvințate în această procedură sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2020, Judecătoria Cluj-Napoca, în raport de lipsa inculpatei A., deși s-au efectuat suficiente demersuri în vederea identificării și aducerii în fața instanței, a dispus ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura obișnuită.

Astfel, una dintre exigențele obligatorii ce trebuie satisfăcută în vederea incidenței prevederilor referitoare la procedura simplificată, potrivit art. 349 alin. (2) teza I și art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 alin. (1) și 11 din C. proc. pen., care se referă la solicitarea inculpatului, făcută personal sau prin înscris autentic, anterior începerii cercetării judecătorești în cauză, ca judecata să se realizeze numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (bineînțeles, a celor care nu au fost excluse în procedura de cameră preliminară, potrivit art. 346 alin. (5) din C. proc. pen., sau în procedura plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, în conformitate cu art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din același cod) nu a fost îndeplinită în cauză. Se constată că inculpata A. a recunoscut săvârșirea faptei pentru prima dată în fața instanței de apel, care, din punct de vedere legal, nu ar mai fi putut să dea eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., constând în reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu o treime, întrucât a fost depășit termenul imperativ prevăzut de dispozițiile art. 375 rap. la art. 374 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., potrivit cărora recunoașterea trebuie să aibă loc înainte de începerea cercetării judecătorești.

Chiar și în ipoteza în care s-ar fi reținut incidența fie a unei circumstanțe atenuante, fie cazul de reducere a limitei de pedeapsă cu o treime (dimpotrivă, instanța de apel a apreciat că prima instanță nu a valorificat în mod eficient criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., considerând, în mod eronat, că faptele inculpaților au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege prin incriminarea acestora, atingere concretizată în pedepsele reduse aplicate), se constată că pedeapsa de 5 ani stabilită de către Curte se situează între limitele reduse ale infracțiunii pentru care a fost condamnată inculpata (de la 2 ani la 6 și 8 luni).

Prin urmare, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident cazul de recurs în casație menționat, respectiv, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pedeapsă fiind în mod legal stabilită de către instanța de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 aprilie 2022.