ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4572/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4572/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta creditoare S.C. F.S. S.A. a chemat în

judecată pe pârâta debitoare S.C. E.C.I.E. SRL comuna Șanț pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate că aceasta se află în încetare de

plăți și să se dispună deschiderea procedurii falimentului sau reorganizării

judiciare.

Cererea formulată ulterior de lichidatorul

judiciar S.C. N.S.I. SRL Târgu Mureș, pentru S.C. I.F.E.T. S.A. Reghin din

dosarul nr. 1983/2001, pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare

sau falimentului împotriva aceleiași debitoare a fost conexată la data de 9 mai

2001.

Prin sentința civilă nr. 2224 din 11 decembrie

2001, Tribunalul Bistrița Năsăud a respins contestația pârâtei debitoare, a

admis cererile formulate de reclamanții creditori S.C. F.S. S.A. Năsăud și S.C.

N.S.I. SRL Târgu Mureș (pentru S.C. I.F.E.T. S.A. Reghin) și a constatat că

debitoarea S.C. E.C.I.E. SRL se află în încetare de plată, s-a dispus

deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment, desemnând

administrator în cauză pe S.C. C.E. SRL Bistrița cu atributele prevăzute de

art. 18 din Legea nr. 64/1995, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii

creditorilor, debitori și Oficiului Registrului Comerțului Bistrița Năsăud și

s-a stabilit data adunării creditorilor.

Prin decizia civilă nr. 566 din 9 aprilie 2002,

Curtea de Apel Cluj, a respins apelul pârâtei debitoare, ca nefondat.

Împotriva acestor hotărâri judecătorești,

procurorul general a declarat recurs în anulare, potrivit art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., solicitând, în esență, casarea acestora și trimiterea cauzei spre

rejudecare, întrucât în cauză instanțele nu au verificat din oficiu realitatea

creanțelor prezentate în cererea de deschidere a falimentului.

Recursul în anulare este fondat pentru cele ce

se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 46 C. com., obligațiile comerciale

se probează, între alte mijloace de probațiune menționate, și cu facturi

acceptate.

Iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995

privind procedura falimentului și a reorganizării judiciare (republicată) una

dintre condițiile de fond care trebuie îndeplinită pentru deschiderea acestei

proceduri este aceea că, datoria comercială trebuie să aibă un caracter cert,

lichid și exigibil.

În speță, se constată că cererea de deschidere a

procedurii falimentului s-a întemeiat numai pe facturi unilaterale, fără ca

acestea să fi fost acceptate la plată și fără să se fi practicat un refuz de

plată.

Or, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 64/1995,

instanțele trebuiau să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și

operațiunilor prevăzute în cazul acestei proceduri, precum și realizarea în

condițiile legii a drepturilor și obligațiilor participanților la aceste

operațiuni și acte.

Cu alte cuvinte, cât timp nu s-au făcut dovezi

concludente privind caracterul cert al creanței în litigiu, instanțele trebuiau

să stăruie în clarificarea raporturilor juridice dintre părți, pentru a nu se

putea ajunge la un faliment fără respectarea condițiilor legale prevăzute în

această situație, care să prejudicieze grav pe una dintre părți.

În consecință, recursul în anulare va fi admis,

vor fi casate hotărârile atacate și se va trimite cauza spre rejudecare

instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, împotriva sentinței nr. 2224 din 11 decembrie 2001

a Tribunalului Bistrița și a deciziei nr. 566 din 9 aprilie 2002 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ.

Casează hotărârile atacate și trimite cauza la

instanța de fond spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi  25 noiembrie 2003.