ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2213/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 4269 din 5 iunie 2003 la Tribunalul Mureș, reclamantul B.D., în

calitate de reprezentant al SC N. SA Sânpaul, în contradictoriu cu pârâții L.I.,

I.F., P.I. și B.P., a solicitat a se constata legalitatea constituirii SC N. SA

Sânpaul, modul de gestionare a SC N. SA, condițiile și motivele care au

determinat ca SC N. SA să fie adusă în pragul falimentului, abuzurile săvârșite

la însușirea ilegală a bunurilor, legalitatea procesului verbal încheiat la 17

aprilie 2000 și a modificărilor făcute la Camera de Comerț Târgu-Mureș.

Prin sentința nr. 2741 din 5

noiembrie 2003, Tribunalul Mureș, în temeiul dispozițiilor art. 161 alin. (1)

și (2) C. proc. civ., a anulat cererea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că B.D. nu are calitatea de reprezentant al

SC N. SA Sânpaul, deoarece prin încheierea din 5 iunie 2001, pronunțată în

dosarul Tribunalului Mureș nr. 3290/2001 s-a deschis procedura reglementată de

Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva acestei societăți și s-a desemnat

persoana de specialitate SC C.C. SRL, ridicându-i-se și dreptul de administrare

al reprezentantului legal al societății, această atribuție fiind preluată de

lichidator.

Prin decizia nr. 49/ A din

23 martie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins apelul formulat de reclamant împotriva sentinței mai

sus menționate, apreciind că în mod corect prima instanță a anulat cererea de

chemare în judecată, pe cale de excepție, sub aspectul nedovedirii calității

procesuale active, întrucât față de SC N. SA Sănpaul, la data de 5 iunie 2001,

s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului, cu toate

consecințele juridice ce decurg din aceasta.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs reclamantul B.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemenicie, în temeiul dispozițiilor art. 317 – 318 C. proc. civ. și susținând

în esență că instanța în soluționarea cauzei a dat dovadă de lipsă de

transparență, obiectivitate și imparțialitate, a acceptat consemnările

denaturate, privind probele administrate și a refuzat să ia în considerație

toate probele existente la dosar, care corect interpretate ar fi condus la o

justă apreciere a împrejurărilor de fapt și drept ale cauzei, alta decât cea

reținută greșit de instanțele care s-au pronunțat în cauză.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului, se constată următoarele:

Reclamantul B.D. a formulat

cererea de chemare în judecată la data de 5 iunie 2003, dată la care SC N. SA

era reprezentată legal prin lichidatorul judiciar SC C.C. SRL Târgu-Mureș,

astfel cum rezultă din încheierea pronunțată în Camera de Consiliu, în dosarul nr.

3290/2001 de Tribunalul Mureș, la data de 5 iunie 2001.

Fiind reîncadrat, acesta a

fost inclus în calitate de creditor în tabelul final al creditorilor societății

și chiar dacă postul de director ocupat de reclamant nu ar fi fost desființat,

împrejurare care s-a produs la 1 februarie 2001 și aceasta ar fi deținut în

continuare calitatea de director, la data formulării cererii de chemare în

judecată, oricum nu ar mai fi putut reprezenta legal societatea, deoarece

această societate se afla în procedura de lichidare judiciară, fiind legal

reprezentată prin lichidatorul judiciar.

Pe de altă parte, din

încheierea pronunțată la 1 octombrie 2003 de Tribunalul Mureș, reiese că

lichidatorul judiciar nu și-a însușit acțiunea promovată de reclamant și nu a

fost de acord ca acesta să reprezinte societatea.

În acestea condiții, se

reține că ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au apreciat corect că

reclamantul era lipsit de calitate procesuală activă la data formulării cererii

și corect au soluționat cauza pe cale de excepție, anulând acțiunea și

respectiv respingând apelul declarat în contra primei hotărâri.

Astfel fiind, urmează ca

recursul reclamantului B.D. să fie respins ca nefondat, neexistând nici un

motiv de nelegalitate formulat în condițiile art. 304 C. proc. civ., care să

conducă la desființarea hotărârilor pronunțate, iar acestea vor fi menținute,

ca fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul B.D., împotriva deciziei nr. 49/ A din 23

martie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 30 martie 2005.