ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Târgu-Mureș a primit spre soluționare, prin declinare de competență de la Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, Biroul executorului Sindic, cererea formulată de D.G.F.P. Mureș din subordinea M.F.P., prin care a solicitat declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului privind pe S.A.C., comuna Ungheni, jud. Mureș. Prin sentința civilă nr. 5105 din 16 octombrie 2003 această instanță a respins cererea reclamantei. La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că neîndeplinirea unor obligații de plată față de bugetul de stat nu reprezintă o faptă sancționată de Legea nr. 36/1991 cu dizolvarea societății culpabilă de nerespectarea atare obligații.

Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 29/ A din 24 februarie 2004, care a reținut că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a situațiilor în care M.F.P., poate să ceară dizolvarea unor societăți agricole, iar din textul art. 64 lit. i) din Legea nr. 36/1991, rezultă fără echivoc cine este titularul cererii de dizolvare, calitate pe care, în speță, reclamanta nu o îndeplinește. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și ale art. 64 lit. f) din Legea nr. 36/1991 și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de dizolvare a societății pârâte.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de apel invocând aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când instanțele investite cu soluționarea cauzei au reținut eronat că neîndeplinirea unor obligații legale reprezintă o omisiune ce nu este menită să atragă sancțiunea dizolvării. Hotărârea recurată a fost criticată de reclamantă și sub aspectul încălcării prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., susținând că în virtutea principiului disponibilității avea dreptul de a determina limitele procesului, cu atât mai mult cu cât, executarea silită nu a putut fi pusă în mișcare, întrucât societatea agricolă pârâtă nu deținea bunuri în patrimoniu și nu existau titluri executorii împotriva asociaților acesteia.

Recursul reclamantei este nefondat. Temeiul juridic al acțiunii reclamantei l-a constituit art. 64 lit. f) din Legea nr. 36/1991. Potrivit acestui text dizolvarea societății agricole poate interveni în situația în care aceasta desfășoară o activitate necuprinsă în obiectul de activitate ori desfășoară activități contrare legii. Din actele dosarului rezultă faptul că reclamanta a invocat neîndeplinirea de către pârâtă a unor obligații legale față de bugetul de stat. Neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor sale față de bugetul de stat a fost constatată de organele de control financiar, ocazie cu care s-au stabilit sumele datorate precum și penalitățile de întârziere aferente. Obligația recuperării sumelor astfel stabilite, cum corect a reținut instanța de apel, executării silite și nimic nu îndreptățește pe reclamantă să solicite dizolvarea societății agricole, atribuție în competența exclusivă a acestei societăți ce își hotărăște singură dizolvarea.

Din cele de mai sus rezultă că motivele recursului reclamantei nu sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii atacate și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul acesteia se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Mureș, împotriva deciziei nr. 29/ A din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.