ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Târgu-Mureș a

primit spre soluționare, prin declinare de competență de la Tribunalul Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, Biroul executorului Sindic, cererea

formulată de D.G.F.P. Mureș din subordinea M.F.P., prin care a solicitat

declanșarea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului privind pe S.A.C.,

comuna Ungheni, jud. Mureș.

Prin sentința civilă nr. 5105

din 16 octombrie 2003 această instanță a respins cererea reclamantei.

La pronunțarea acestei

hotărâri instanța de fond a reținut că neîndeplinirea unor obligații de plată

față de bugetul de stat nu reprezintă o faptă sancționată de Legea nr. 36/1991

cu dizolvarea societății culpabilă de nerespectarea atare obligații.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins de

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia nr. 29/ A din 24 februarie 2004, care a reținut că instanța de

fond a făcut o interpretare corectă a situațiilor în care M.F.P., poate să

ceară dizolvarea unor societăți agricole, iar din textul art. 64 lit. i) din

Legea nr. 36/1991, rezultă fără echivoc cine este titularul cererii de

dizolvare, calitate pe care, în speță, reclamanta nu o îndeplinește.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304

pct. 6 și 9 C. proc. civ. și ale art. 64 lit. f) din Legea nr. 36/1991 și a

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul

admiterii cererii de dizolvare a societății pârâte.

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de apel invocând aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când instanțele investite cu soluționarea

cauzei au reținut eronat că neîndeplinirea unor obligații legale reprezintă o

omisiune ce nu este menită să atragă sancțiunea dizolvării.

Hotărârea recurată a fost

criticată de reclamantă și sub aspectul încălcării prevederilor art. 304 pct. 6

C. proc. civ., susținând că în virtutea principiului disponibilității avea

dreptul de a determina limitele procesului, cu atât mai mult cu cât, executarea

silită nu a putut fi pusă în mișcare, întrucât societatea agricolă pârâtă nu

deținea bunuri în patrimoniu și nu existau titluri executorii împotriva

asociaților acesteia.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Temeiul juridic al acțiunii

reclamantei l-a constituit art. 64 lit. f) din Legea nr. 36/1991. Potrivit

acestui text dizolvarea societății agricole poate interveni în situația în care

aceasta desfășoară o activitate necuprinsă în obiectul de activitate ori

desfășoară activități contrare legii.

Din actele dosarului rezultă

faptul că reclamanta a invocat neîndeplinirea de către pârâtă a unor obligații

legale față de bugetul de stat.

Neîndeplinirea de către

pârâtă a obligațiilor sale față de bugetul de stat a fost constatată de

organele de control financiar, ocazie cu care s-au stabilit sumele datorate

precum și penalitățile de întârziere aferente.

Obligația recuperării

sumelor astfel stabilite, cum corect a reținut instanța de apel, executării

silite și nimic nu îndreptățește pe reclamantă să solicite dizolvarea

societății agricole, atribuție în competența exclusivă a acestei societăți ce

își hotărăște singură dizolvarea.

Din cele de mai sus rezultă

că motivele recursului reclamantei nu sunt de natură a conduce la modificarea

hotărârii atacate și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul acesteia se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Mureș, împotriva deciziei nr. 29/ A

din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.