ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 33/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 noiembrie 2000,

reclamanta C.N. A.C.N. SA Constanța a chemat în judecată pe pârâta C.N.F.R. N. SA

Galați pentru a fi obligată la plata sumei de 12.800.000 lei, reprezentând

daune, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 36 din 7

februarie 2001, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat

pe pârâtă la plata sumei de 12.800.000 lei, daune și 1.099.006 lei, cheltuieli

de judecată.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 39 din 10 mai 2001, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.

Împotriva acestei soluții, pârâta a

declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei,

întrucât, nereținându-se culpa comandantului convoiului Filiași pentru avariile

pe timpul ecluzării, greșit a fost angajată răspunderea sa la plată.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

în raport cu susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față, se

constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât

nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

Raporturile juridice dintre părți

s-au născut în temeiul contractului privind tranzitarea canalelor navigabile și

efectuarea de operațiuni portuare, manevrare și operare barzi nr. 15/1996,

prelungit prin actul adițional din 12 februarie 1998.

Este de reținut că, prin contract,

potrivit art. 4.2. lit. j), pârâta, beneficiară a prestațiilor, se obligă să

suporte toate prejudiciile cauzate instalațiilor și echipamentelor

prestatorului, din culpa navei sau convoiului.

Astfel că, pentru avariile,

menționate prin procesul-verbal de constatare a evenimentului din 7 septembrie

1998, produse la instalațiile portuare pe perioada ecluzării convoiului

„Filiași”, corect instanțele au antrenat răspunderea pârâtei, în calitate de

armator.

De altfel, este, sub acest aspect,

lipsită de relevanță juridică susținerea pârâtei că, producerea avariilor

nedatorându-se culpei comandantului convoiului, a fost greșit obligată,

întrucât, potrivit reglementării speciale cuprinse în Regulile de Navigație pe

Canalul Dunăre - Marea Neagră, prejudiciile aduse construcțiilor și

instalațiilor canalului urmează a fi suportate de către armatorul navei.

În consecință, răspunderea

armatorului, potrivit celor de mai sus, nu este legată în nici un fel de

răspunderea comandantului navei, așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea

ce se atacă.

Având în vedere cele de mai sus,

recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.F.R. N. SA Galați împotriva

deciziei nr. 39 MF din 10 mai 2001 a Curții de Apel Constanța, secția maritim

și fluvial.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 14 ianuarie 2003.