ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3049/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la 20

iulie 1998, la Tribunalul București, reclamanta SC G.M. SRL, a chemat în

judecată pe pârâta SC R.A.D.E.T. SA, solicitând obligarea acesteia să efectueze

racordarea la sistemul de măsurătoare centralizată a aparatului WSC 5 Landis

& GYR, obligarea pârâtei la 20 milioane lei consum de energie facturat

suplimentar.

Instanța de fond, prin sentința

civilă 4523 din 27 septembrie 1999, a respins ca, nefondată acțiunea, reținând

că montarea greșită a contorului nu s-a produs din vina pârâtei, căreia nu i se

pot imputa lucrările efectuate de reclamantă, cu atât mai mult, cu cât aceasta a

fost atenționată asupra greșelilor de montaj.

Curtea de Apel București, sesizată

cu apelul declarat de reclamantă, prin decizia civilă 868 din 17martie 2000, a

admis cererea, a schimbat sentința atacată în sensul că a luat act de renunțarea

la capătul de cerere privind racordarea contorului la sistemul de furnizare a energiei

termice și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 208.762.920 lei, reprezentând despăgubiri

pentru energia termică facturată greșit.

Curtea de apel a considerat că

cererea de renunțare, făcută anterior intrării în dezbaterea fondului, era o manifestare

de voință de care trebuia ținut seama, iar cuantumul despăgubirilor calculate de

expert, în sumă de 208.762.920 lei, a reprezentat agent termic facturat în plus

și s-a datorat montării greșite a contorului pe care pârâta a acceptat-o (în procesul-verbal

de constatare din 3 noiembrie 1995).

Printr-o altă acțiune, înregistrată

la Tribunalul București la 20 iulie 2000, reclamanta R.A.D.E.T. S.A. a chemat

în judecată pe pârâta SC G.M. SRL, pentru obligarea la plata consumului de

energie termică neachitată și a majorărilor de întârziere în valoare totală de

296.005.357 lei.

Tribunalul a respins și această

acțiune, prin sentința civilă 3449 din 30 aprilie 2001, soluție menținută de

Curtea de Apel București, prin decizia civilă 181/A din 19 decembrie 2002.

Instanțele de fond au avut în vedere

atât raportul de expertiză, cât și soluția pronunțată la 17 martie 2000.

Împotriva deciziilor astfel

pronunțate, SC R.A.D.E.T. SA a declarat recurs.

Primul recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., critică decizia 868 din 17 martie

2000, întrucât greșit a luat act de renunțarea la primul capăt de cerere, fără

învoirea celeilalte părți, iar datele avute în vedere de expertiză sunt ipotetice,

pentru că, la momentul administrării probei, contorul nu se mai afla în instalație,

așa încât nu putea analiza consumul înregistrat suplimentar.

Decizia nr. 181/A din 19 decembrie

2002 este criticată de recurentă pentru nepronunțarea asupra unui mijloc de

apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, și anume, expertizele efectuate.

Din aceste probe nu rezultă efectuarea plăților, iar instanța de apel a ajuns la

un rezultat care nu concordă cu calculele expertizelor.

Apreciind asupra condițiilor privind

întrunirea cauzelor, Curtea a dispus conexarea dosarelor, constatând strânsa

legătură între obiect și cauză.

Recursurile sunt nefondate și vor fi

respinse pentru considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile art. 246 C. proc. civ. dau

dreptul reclamantului – prin aplicarea principiului disponibilității – să renunțe

la judecată sub rezerva distincțiilor prevăzute de textul menționat.

Depistarea reclamantului s-a realizat,

la 28 iunie 1999, după intrarea în dezbaterea fondului, dar instanța a repus

cauza pe rol, astfel încât dezbaterile asupra fondului s-au amânat pentru termenul

din 20 septembrie 1999.

În aceste condiții, dezbaterile au

fost incluse la ultimul termen de judecată, când părțile au pus concluzii pe

fond, iar renunțarea la un termen anterior dădea dreptul pârâtului la

cheltuieli de judecată, conform dispozițiilor art. 246 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la consumul de energie

termică, concluziile raportului de expertiză au format convingerea instanței

asupra situației de fapt, iar mențiunile făcute fac dovada până la înscrierea

în fals, deoarece experții lucrează în calitate de delegați ai instanței.

Efectuarea raportului unui specialist a fost considerată utilă pentru faptul că

în instalație nu se mai afla montat contorul, analiza acestui aspect fiind

atribuită expertului.

Critica asupra expertizei contabile

nu este justificată, expertul efectuând calculele și ținând cont de suma

facturată (350.924.508 lei) față de cea reală (142.161.980 lei) fără a fi

relevant – în raport cu obiectul acțiunii – dacă diferența a fost sau nu restituită.

Raportul de expertiză stabilește că,

începând cu luna aprilie 1998, R.A.D.E.T. a întrerupt furnizarea de agent

termic, situație față de care nu se poate cere efectuarea de plăți.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

împotriva deciziilor 868 din 17 martie 2000 și 181/A din 19 decembrie 2002,

pronunțate de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

conexate declarate de R.A.D.E.T. București, împotriva deciziei nr. 868 din 17

martie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, și a deciziei nr. 181

A din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 13 iunie 2003.