ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 628/2003

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 8491/2000 R.A.D.E.T. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. A. S.A. să oblige pârâta la plata sumei de 17.173.525 lei reprezentând contravaloare energie termică și penalități, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București prin sentința civilă nr. 6862 din 30 octombrie 2000 a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 17.173.525 lei reprezentând contravaloare energie termică, la 8.584.057 lei majorări de întârziere, cu 1.448.882 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pârâta datorează sumele la care a fost obligată, având în vedere actele dosarului și nu a dovedit apărarea în sensul că furnizarea agentului termic i-a fost întreruptă la data de 10 iunie 1998. Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 843 din 28 mai 2001 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea cu 1.882.803 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei. Pentru a hotărî astfel s-a reținut din actele emanate de reclamantă că aceasta a recunoscut întreruperea furnizării agentului termic la data de 10 iunie 1998, că suma pretinsă nu reprezintă contravaloarea acestuia ci „taxa fixă de putere” pe perioada iulie 1998 – februarie 1999 și cum obiectul litigiului nu poate fi schimbat în apel a respins acțiunea.

R.A.D.E.T. a declarat recurs împotriva deciziei, arătând în esență că este greșită concluzia instanței de apel în sensul schimbării obiectului acțiunii taxa fixă de putere face parte din consumul de energie termică furnizate. În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8. C. proc. civ. Recursul este nefondat pentru următoarele motive: Prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.589.468 lei reprezentând consum de energie termică neachitat în perioada august 1998 – februarie 1999 și 8.584.057 lei majorări de întârziere. Din actul emanând chiar de la aceasta respectiv adresa 143/1999 rezultă că pârâtei i-a fost livrat agent termic până la data de 10 iunie 1998. În această situație, corect a reținut instanța de apel că pârâta nu datorează sumele pretinse.

Apărarea reclamantei în sensul că ele reprezintă „taxa fixă de putere” nu putea fi primită deoarece acesta, așa cum s-a reținut, ar echivala cu schimbarea obiectului și temeiului acțiunii ceea ce nu este posibil în apel. Dacă într-adevăr pentru furnizarea energiei termice se percepe și o taxă anuală pentru putere, suma ce o reprezintă trebuie solicitată și dovedită ca atare nu ca echivalent al energiei consumate, relațiile juridice dintre reclamantă și CONEL nu-i sunt opozabile pârâtei. Reținând că decizia pronunțată în cauză este legală pentru motivele arătate s-a respins ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.T. București împotriva deciziei nr. 843 din 29 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.