ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 628/2003

Asupra recursului se rețin

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 8491/2000 R.A.D.E.T. a

solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. A.

S.A. să oblige pârâta la plata sumei de 17.173.525 lei reprezentând

contravaloare energie termică și penalități, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul

București prin sentința civilă nr. 6862 din 30 octombrie 2000 a admis acțiunea,

a obligat pârâta la plata sumei de 17.173.525 lei reprezentând contravaloare

energie termică, la 8.584.057 lei majorări de întârziere, cu 1.448.882 lei

cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pârâta

datorează sumele la care a fost obligată, având în vedere actele dosarului și

nu a dovedit apărarea în sensul că furnizarea agentului termic i-a fost întreruptă

la data de 10 iunie 1998.

Curtea

de Apel București prin decizia civilă nr. 843 din 28 mai 2001 a admis apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate pe care a schimbat-o

în sensul că a respins acțiunea cu 1.882.803 lei cheltuieli de judecată în

sarcina intimatei.

Pentru

a hotărî astfel s-a reținut din actele emanate de reclamantă că aceasta a

recunoscut întreruperea furnizării agentului termic la data de 10 iunie 1998,

că suma pretinsă nu reprezintă contravaloarea acestuia ci „taxa fixă de putere”

pe perioada iulie 1998 – februarie 1999 și cum obiectul litigiului nu poate fi

schimbat în apel a respins acțiunea.

R.A.D.E.T.

a declarat recurs împotriva deciziei, arătând în esență că este greșită

concluzia instanței de apel în sensul schimbării obiectului acțiunii taxa fixă

de putere face parte din consumul de energie termică furnizate.

În

drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8. C. proc. civ.

Recursul

este nefondat pentru următoarele motive:

Prin

acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.589.468

lei reprezentând consum de energie termică neachitat în perioada august 1998 –

februarie 1999 și 8.584.057 lei majorări de întârziere.

Din

actul emanând chiar de la aceasta respectiv adresa 143/1999 rezultă că pârâtei

i-a fost livrat agent termic până la data de 10 iunie 1998.

În această situație, corect a reținut instanța de apel că

pârâta nu datorează sumele pretinse. Apărarea reclamantei în sensul că ele

reprezintă „taxa fixă de putere” nu putea fi primită deoarece acesta, așa cum

s-a reținut, ar echivala cu schimbarea obiectului și temeiului acțiunii ceea ce

nu este posibil în apel.

Dacă

într-adevăr pentru furnizarea energiei termice se percepe și o taxă anuală

pentru putere, suma ce o reprezintă trebuie solicitată și dovedită ca atare nu

ca echivalent al energiei consumate, relațiile juridice dintre reclamantă și

CONEL nu-i sunt opozabile pârâtei.

Reținând

că decizia pronunțată în cauză este legală pentru motivele arătate s-a respins

ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.T.

București împotriva deciziei nr. 843 din 29 mai 2001 a Curții de Apel București,

secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.