ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 768/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 222 din 18

aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a respins ca nefondată cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei.

A fost condamnat inculpatul C.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma, prevăzută de art. 174,

referitor la art. 176 lit. a) și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a), raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 13 ani închisoare și la

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă

perioada de arest preventiv începând cu 16 iunie 2002 la zi, respectiv 18

aprilie 2003.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

referitor la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții

civile Spitalul A.A. Galați suma de 33.562.847 lei cu titlu de cheltuieli de

spitalizare, iar părții civile M.N.S. suma de 55.704.784 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpatul la 7.000.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 15 iunie 2002, atât

victima S.N.G. cât și inculpatul C.N. se aflau pe terasa barului SC A. SRL din

comuna Țepu, jud. Galați, la mese diferite.

Pe fondul consumului de alcool dar

și a unei diferend mai vechi între cei doi a avut loc un schimb de cuvinte injurioase,

ceea ce l-a făcut pe inculpat să ceară unei rude a victimei să o ducă pe

aceasta acasă, pentru că, a spus el, în mod expres, altfel îi va da foc.

Apoi a mers la autoturismul său

parcat în apropiere, a scos benzină din rezervor, pe care a pus-o într-un bidon

de plastic și, revenind pe terasa barului, a turnat pe capul victimei și pe

corp benzina, iar apoi cu bricheta i-a dat foc.

Văzând că persoanele aflate în

apropiere încearcă să stingă focul ce cuprinsese corpul victimei, s-a urcat în

mașină și a plecat.

Internată mai întâi la Spitalul

Tecuci și apoi la Spitalul jud. Galați, victima a decedat din cauza arsurilor

de gradul III și IV, care au cuprins 55% din suprafața corpului.

Inculpatul nu a recunoscut în mod

direct săvârșirea faptei, susținând că victima ar fi luat foc de la propria

țigară și că anterior ar fi fost lovit de victimă, apărări care, deși nu exclud

vinovăția, sunt contrazise probator.

Împotriva sentinței penale nr. 222

din 18 aprilie 2003 a Tribunalului Galați, au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 589/ A din

15 octombrie 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelul parchetului, a

desființat în parte sentința în ceea ce privește latura penală și, în rejudecare

a înlăturat reținerea prevederilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) și l-a

condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, în referire la art. 175 lit. i)

și art. 176 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complimentară, prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

Apelul inculpatului care viza

individualizarea pedepsei a fost respins ca nefondat.

Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul,

în termen legal, a declarat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Prin apărător, a solicitat în

principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei în

sensul reducerii sale.

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca atare.

Primul motiv reprezintă o eroare

evidentă cu privire la situația de fapt și încadrarea ei în drept.

Probele administrate relevă fără

nici un dubiu că victima a decedat, astfel că nu se poate reține fapta de

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

De asemenea, nu se pot reține

prevederile art. 183 C. pen., cerere exprimată de inculpat la prima instanță,

pentru că inculpatul a acționat cu intenție directă de a suprima viața

victimei. El a aruncat cu benzină pe capul și corpul acesteia și apoi i-a dat

foc, moartea producându-se datorită arsurilor grave care au cuprins mai mult de

jumătate din corpul victimei, astfel că nu se poate lua în discuție un rezultat

praeterintenționat.

Cu privire la pedeapsă, Înalta

Curte, reține că instanța de apel a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor,

prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul stabilit fiind în concordanță cu scopul

coercitiv-educativ, astfel cum este cuprins în prevederile art. 51 C. pen.,

astfel că și cel de-al doilea motiv de recurs va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 589/ A din 15

octombrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 16 iunie 2002, la 10 februarie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

februarie 2004.