ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4507/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4507/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând a

supra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 467 din 21 octombrie 2005 a

Tribunalului Galați, inculpatul T.M.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2

(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice,

conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin.

(1) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 24 ianuarie 2005 la

zi.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art.

998 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de:

- 1.400 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile către

partea civilă N.M.;

- câte 50 lei (RON) lunar cu titlu de contribuție de

întreținere în favoarea minorei M.B., începând cu luna februarie 2005 și până

la majoratul acesteia.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea prin care inculpatul T.M.M.

a solicitat ca partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galați să fie obligată

în solidar cu el la plata despăgubirilor civile.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 550 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut

în fapt următoarele:

Inculpatul T.M.M. era angajat al firmei de pază SC S. SRL

Galați și făcea parte din echipa de intervenție rapidă a societăților de pază

care-și desfășura activitatea pe platforma siderurgică a SC I.S. SA Galați.

În dimineața zilei de 19 ianuarie 2005, inculpatul T.M.M.

împreună cu alți colegi efectuau verificări pe platforma siderurgică

deplasându-se cu autoturismul din dotare.

În jurul orei 9,30, inculpatul T.M.M. împreună cu colegii

săi M.D.I., A.T., G.V. și G.V.R. au fost anunțați de ceilalți colegi de

serviciu despre faptul că în zona Haldei de zgură sunt aproximativ 50 de

persoane necunoscute care sustrag fier vechi.

După ce au ajuns la fața locului, cei cinci agenți de pază

au constatat că erau mai multe persoane care căutau prin zgură obiecte din

material feros.

Pentru a le îndepărta, martorul G.V. a tras un foc de

avertisment în plan vertical, iar persoanele respective au părăsit H. de zgură.

Inculpatul împreună cu colegii săi, au urcat în mașină și

s-au îndreptat spre zona Frontului 12, întrucât martorul C.B. a anunțat că sunt

persoane necunoscute care încearcă să sustragă fier vechi din vagoane.

Pe drum, inculpatul împreună cu martorii M.D.I., A.T., G.V. și

G.V.R. au observat pe victima M.G. și pe martorii G.L., F.D.Șt., N.B. și N.I. care

căutau fier vechi în zona situată la marginea perimetrului de lucru.

Pentru a nu fi prinși de către agenții de pază, victima și

persoanele care o însoțeau au luat-o la fugă deși nu încărcaseră în căruță nici

un bun de pe H. de zgură.

Astfel, victima împreună cu martorii N.B. și N.I. au mers la

căruța tractată de un cal, cu intenția de a pleca acasă.

De frică, martora N.B. a fugit spre câmpul care era arat din

aproprierea Haldei de zgură. Tot atunci, victima M.G., a luat hățurile în mână

și a încercat să meargă pe lângă căruță până la drumul care se îndrepta spre

satul Movileni.

În aceste împrejurări s-a apropriat de victimă inculpatul T.M.M.

care a lovit-o cu bastonul în cap, cu intenția de a o imobiliza.

În urma loviturilor primite, victima M.G. a căzut în stare

de inconștiență.

Ulterior, inculpatul s-a întors la ceilalți colegi cărora

le-a spus că a lovit un bărbat cu bastonul în cap, iar acesta a fugit.

După ce agenții de pază au părăsit zona, martorii G.L., F.D.Șt.

și N.B. s-au apropriat de victimă și au observat că avea urme de sânge în zona

capului.

Martora N.B. a oprit o mașină care trecea prin zonă, cu

ajutorul căreia victima a fost transportată la domiciliul său.

Întrucât starea sănătății victimei s-a agravat, numita N.M. a

anunțat salvarea care a transportat-o la Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei

Galați.

Deși i s-au acordat îngrijirile medicale necesare, la data

de 24 ianuarie 2005, victima M.G. a decedat.

Din raportul de constatare medico – legală cu nr. 39/ C din

21 ianuarie 2005 rezultă că moartea numitului M.G. a fost violentă și s-a

datorat comei consecutive unui traumatism cranio – cerebral grav cu contuzie

parietală dreapta, fractură parieto – frontală dreaptă, hematom subdural

emisferic stâng operat, dilacerare temporală stângă contuzie cerebrală gravă și

contuzii secundare în trunchi cerebral.

Plagă contuză posterioară dreapta și echimoza epicraniană

parieto – temporo frontală dreapta au putut fi produse prin lovire activă cu

corp contondent a victimei aflată la ortostatism de către autor aflat în

spitalele acesteia.

La necropsie s-a mai constatat o fractură liniară parieto –

occipitală dreapta produsă ulterior celei de mai sus (deoarece se oprește pe

prima fractură), posibil produsă prin căderea victimei, cu impact postero –

lateral drept (leziunile de contralovitură sunt dilacerarea temporală stângă și

hematomul subdural acut emisferic stâng, contuziile de pe fața bazală a

loviturilor frontale și temporale).

Leziunile cranio – cerebrale au avut un caracter tanatogenerator,

între acestea și traumatism existând legătură directă de cauzalitate.

Complicația septică și bronhopneumonică se datorează tulburărilor respiratorii date

de leziunile cerebrale și clinostatismul prelungit.

În sângele recoltat la internarea în spital s-a dozat alcool

etilic în concentrație de 0,35gr.%o.

Prin adresa cu nr. S/ 755 din 2 martie 2005, Comisia de

Avizare și Control din cadrul I.M.L. Iași a fost de acord cu concluziile

raportului medico – legal care au fost apreciate ca fiind științific elaborate

și bazate pe date medicale.

Instanța de fond a reținut că fapta săvârșită întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183C. pen., deoarece inculpatul nu acționat cu intenția chiar

indirectă, de a ucide, ci cu intenția de a imobiliza victima, situație în care

se află în culpă față de rezultatul produs și care mai grav decât cel pe care

l-a urmărit.

S-a reținut că inculpatul poate beneficia de circumstanță

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., deoarece nu are antecedente

penale și până în prezent a avut o comportare bună în familie, la locul de

muncă și în societate.

În ceea ce privește cererea de obligare la plata

despăgubirilor civile și a părții responsabile civilmete, s-a reținut că

titularul acestei cereri este doar partea civilă și că inculpatul nu are

interes să promoveze o astfel de cerere, deoarece, oricum în final, obligația

de plată i-ar reveni tot lui.

Împotriva sentințe penale nr. 472 din 21 octombrie 2005 a

Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați și inculpatul T.M.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea

pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate s-a invocat că în condițiile în

care inculpatul a lovit victima cu un baston, obiect apt de a produce moartea

lovitura a fost aplicată cu mare intensitate în zona capului, zonă vitală, și

s-a produs un traumatism cranio – cerebral grav cu contuzie parietală dreaptă,

fractură parieto – frontală dreapta cu hematom subdural, intenția inculpatului

de a ucide este certă, astfel că fapta săvârșită întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Ca motiv de netemeinicie s-a invocat că, chiar în situația

în care se reține infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, nu

se justifică că în favoarea inculpatului să fie reținută circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și că pedeapsa de numai 2 ani închisoare este

modică și nu este de natură să ducă realizarea scopului procesului penal și la

reeducarea inculpatului.

Inculpatul T.M.M. a criticat hotărârea pe motive de

nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele aspecte:

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (2

1

)

C. pen., deoarece a săvârșit fapta pentru a împiedica pătrunderea fără drept a

victimei M.G. și H. de zgură, loc care este împrejmuit și delimitat prin semne

de marcare.

Pe de altă parte, a susținut că sunt aplicabile dispozițiile

art. 73 lit. a) C. pen., deoarece în momentul în care s-a apropiat de victimă

aceasta a încercat să-l lovească, a încercat să se apere, dar atacul său a

depășit limita legitimei apărări și a stării de necesitate.

În ceea ce privește încadrarea juridică a susținut că fapta

sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări

cauzatoare de moarte deoarece nu a acționat cu intenția de a o imobiliza, de a

o identifica și de a o preda organelor de poliție.

A susținut că poate beneficia de circumstanțe atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deoarece nu are antecedente penale, are doar

22 de ani, a săvârșit fapta în timp de ce-și îndeplinea atribuțiile de

serviciu, a recunoscut și regretat fapta săvârșită.

În condițiile în care a săvârșit fapta în timp ce-și

îndeplinea atribuțiile de serviciu, a susținut că în mod greșit i s-a respins

cererea prin care a solicitat obligarea în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC S. la plata despăgubirilor civile.

Analizând sentința penală apelată prin prisma motivelor de

apel invocate în instanță de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

inculpatul T.M.M., dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept,

așa cu prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că

prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor

administrate în cauză, a reținut în mod corect fapta săvârșită de inculpat cu

vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.

Este cert că inculpatul a acționat cu intenția de a

imobiliza victima și nu cu intenția a o ucide.

Este adevărat că inculpatul a lovit victima cu un baston și

că lovitura a fost aplicată în zona capului însă tot adevărat este că din

raportul de constatare medico – legală nr. 39/ C din 25 ianuarie 2005 rezultă

că lovitura a fost aplicată în zona parietală posterioară dreapta, victima se

afla în ortostatism și în momentul lovirii inculpatul se afla în spatele

victimei.

Acest element confirmă apărarea inculpatului, în sensul că a

vrut să lovească victima în spate, însă aceasta s-a ferit și s-a aplecat,

astfel că lovitura a fost aplicată în cap, caz în care lovitura a fost aplicată

cu intenție, iar rezultatul letal, mai grav s-a produs din culpă.

Tot elementele de mai sus dovedesc că lovitura a fost

aplicată din lateral, de la dreapta spre stânga și nu de sus în jos, așa cum

s-ar fi întâmplat în situația în care inculpatul ar fi avut intenția să

lovească victima în cap.

În cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 44 alin. (2

1

)

C. pen., deoarece inculpatul nu a acționat pentru a respinge pătrunderea fără

drept a victimei prin violență, viclenie sau efracție. Din declarațiile

martorilor audiați în cauză și chiar din declarațiile inculpatului, rezultă că

victima se afla deja în obiectiv și că încerca să părăsească zona respectivă.

Chiar dacă H. de zgură este un loc marcat și împrejmuit, aceasta nu are

înțelesul de locuință în sensul art. 44 alin. (2

1

) C. pen.

Nici dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., nu sunt

aplicabile deoarece, din probele administrate în cauză nu rezultă că victima a

avut un comportament care să provoace victimei o puternică tulburare sau

emoție. Chiar inculpatul a reținut că victima încerca să părăsească zona

respectivă și că el a plecat în urmărirea acesteia și a lovit-o pe la spate.

Având în vedere modul și împrejurările concrete în care

inculpatul a săvârșit fapta, că inculpatul are doar 22 de ani, are 12 clase,

și-a satisfăcut stagiul militar, era încadrat în muncă, iar din caracterizările

depuse la dosar rezultă că în prezent a avut o comportare bună în familie, la

locul de muncă și în societate, în mod corect s-a reținut că acesta poate

beneficia de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu

consecința coborârii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.

S-a constatat că prima instanță a efectuat și o judicioasă

operațiune de individualizare a pedepsei și nu se impune modificării acesteia.

Sub acest aspect trebuie avut în vedere că, potrivit art. 1 C. proc. pen.,

procesul penal are ca scop descurajarea și pedepsirea persoanelor care au

săvârșit infracțiuni și să contribuie la reeducarea și la reintegrarea

acestora.

Prin comportamentul său, inculpatul a dovedit că este

conștient de gravitatea faptei sale, că această faptă a reprezentat un incident

nefericit în viața sa și c dorește să se integreze cât mai repede în societate

pentru a-și putea îndeplini obligațiile civile.

S-a constatat însă că hotărârea este nelegală deoarece în

mod greșit partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galați nu a fost obligată

în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.

Potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen., introducerea în

proces a părții responsabile civilmente se face la cerere sau din oficiu.

Articolele 17 și 18 C. proc. pen., stabilesc că în situația

în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate, acțiunea

civilă se pornește și se exercită din oficiu, iar procurorul este obligat să

susțină interesele părții civile.

În cauză, la momentul judecării cauzei în fond, M.B., fiica

victimei, avea doar 2 ani, situație în care acțiunea civilă se exercită din

oficiu și instanța avea obligația să introducă partea responsabilă civilmente

în procesul penal.

Este de adevărat că partea responsabilă civilmente N.M. nu a

solicitat în mod expres introducerea în cauză a părții responsabile civilmente,

însă nici la termenul din 18 mai 2005 și nici ulterior acesteia nu i s-a adus

la cunoștință că are dreptul să formuleze o astfel de cerere și nici care sunt

avantajele pe care le are în situația în care inculpatul va fi obligat în

solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile.

Respingerea cererii de obligare a părții responsabile

civilmente la plata despăgubirilor civile este cu atât mai nejustificată, cât

timp inițial aceasta a fost admisă și, partea responsabilă civilmente nu a

făcut nici o obiecție cu privire la introducerea sa în cauză și la o eventuală

obligare la plata despăgubirilor.

Este cert că în perioada în care inculpatul se află în stare

de arest, despăgubirile civile nu vor putea fi achitate decât de partea

responsabilă civilmente.

Un alt motiv de nelegalitate vizează faptul că în mod greșit

s-a dispus ca prestația lunară stabilită în favoarea minorei M.B. să fie

plătită începând cu luna februarie 2005.

În cauză, minora a fost lipsită de întreținere din partea

tatălui său începând cu data de 19 ianuarie 2005, dată de la care tatăl său s-a

aflat în comă profundă, astfel că acesta este data de la care curge obligația

de întreținere.

Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Galați, secția penală,

prin decizia penală nr. 82/ A din 29 martie 2006 a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.M.M., pronunțată în

dosarul nr. 584/P/2005 și în consecință:

A desființat în parte, respectiv

numai în ce privește latura civilă, sentința penală nr. 467 din 21 octombrie

2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art.

998 și art. 1000 C. civ., a obligat pe inculpatul T.M.M. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC S. SRL Galați la:

- 1.400 lei (RON) cu titlul de

despăgubiri civile către partea civilă N.M.;

- câte 50 lei (RON), cu titlul de

contribuție lunară de întreținere în favoarea minorei M.B., prin reprezentant

legal N.M., cu începere de la data de 19 ianuarie 2005 și până la majorat,

respectiv 14 august 2021.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Conforma art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere

de la data de 24 ianuarie 2005 până la data de 29 martie 2006.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin motivele de recurs, parchetul a

criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate.

Prin primul motiv de recurs se

susține că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., dedusă judecății prin

actul de inculpare, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Parchetul susține că lovitura

aplicată de inculpat cu o tomfă (obiect apt de a produce rezultatul letal) de o

mare intensitate și a vizat capul victime, condiții care demonstrează că

inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide, el prevăzând rezultatul

faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Al doilea motiv de recurs se referă

la omisiunea instanței de apel de a face aplicarea dispozițiilor art. 191 alin.

(3) C. proc. pen., în condițiile în care prin decizi atacată s-a dispus

obligarea inculpatului T.M.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC

S. SRL Galați la plata despăgubirilor civile către părțile civile.

În drept recursul a fost întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., referitor la

greșita încadrare juridică dată faptei, și în respectiv, art. 385

9

pct.

17

1

C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză, sub aspectele menționate, cât și prin prisma cazurilor de casare

invocate de Parchet, Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este

fondat.

Astfel, Înalta Curte constată că în

cauză, greșit, s-a reținut că fapta săvârșită de intimatul inculpat T.M. întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

După cum rezultă din art. 183 C.

pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constituie o

formă agravată a infracțiunii de lovire sau alte violențe, precum și o

infracțiune de vătămare corporală, elementul circumstanțial care determină

calificarea fiind moartea victimei.

Această infracțiune este prin

rezultatul ei o formă de omucidere praeterintenționată: lovirea sau fapta de

vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă,

moartea victimei, fiindu-i imputabilă făptuitorului pe baza culpei.

Infracțiunea de omor, prevăzută de art.

174 C. pen., se realizează din punct de vedere obiectiv prin uciderea unei

persoane, respectiv prin orice situație materială care are ca rezultat moartea

unui om.

Din punct de vedere subiectiv, forma

de vinovăție pentru existența infracțiunii de omor este intenția, în ambele

modalități, adică pe intenție directă atunci când făptuitorul a prevăzut

rezultatul acțiunii sale (moartea victimei) și a urmărit producerea acestuia,

fie intenție indirectă când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și

fără a-l urmări a acceptat totuși posibilitatea produceri acestuia.

Rezultă că prin latura sa obiectivă,

omorul se deosebește de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte.

Revenind la cauză, se constată că

prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei (soluție

menținută și de către instanța de apel) bazându-se exclusiv pe apărările pe

care și le-a formulat inculpatul și pe o interpretare greșită a actelor

medicale.

Inculpatul a susținut că, la

momentul în care a lovit-o pe victimă, aceasta se afla în căruță, iar lovitura

a fost aplicată din lateral, lovitură care ar fi vizat spatele victimei, dar

datorită faptului că victima s-a aplicat, pentru a se feri, lovitura a fost

aplicată în cap.

Din concluziile raportului de

constatare medico – legală de necropsie rezultă că moartea victimei M.G. a fost

violentă și s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio – cerebral cu

plagă contuză parietală posterioară dreapta, fractură parieto – frontală

dreapta care au putut fi produse prin lovire activă cu corp contondent a

victimei aflată în ortostatism (în picioare) de către o persoană aflată în

spatele acestuia.

Concluziile raportului medico - legal confirmă declarațiile

martorilor oculari G.L., F.D.Șt. și N.B. (care de altfel se coroborează și cu

prima declarație dată de inculpat în cauză, imediat după comiterea faptei)

referitoare la împrejurarea că victima se afla lângă căruță, în picioare, fiind

evident, în aceste condiții, că intimatul inculpat, când a aplicat lovitura, nu

a vizat spatele victimei, ci zona capului.

Întrucât lovitura aplicată de inculpat a vizat zona capului,

apărarea acestuia în sensul că a acționat în scopul de a o imobiliza pe

victimă, apare ca fiind făcută pro causa în vederea diminuării răspunderii

penale.

Înalta Curte concluzionează că inculpatul a acționat cu

intenția indirectă de a ucide, el prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu

l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Intenția indirectă de a ucide rezultă din lovitura aplicată

în zona capului victimei (zonă vitală a corpului omenesc) cu o tomfă din lemn,

cu o grosime de aproximativ 2,5 cm (instrument apt de a produce rezultatul

letal), precum și intensitatea mare a acesteia, care a determinat căderea

victimei în stare de inconștiență. De asemenea, intenția de a ucide rezultă și

din împrejurarea că în momentul loviturii intimatul inculpat se afla în spatele

victimei, putând observa cu claritate tona în care urma să lovească cu tomfa

respectivă.

În drept, fapta intimatului T.M.M. care, în ziua de 19

ianuarie 2005, a lovit cu un baston din lemn (tomfa) pe victima M.G., în zona

capului, provocându-i leziuni care au avut ca urmare decesul acesteia,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174

C. pen.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., recursul formulat de parchet va fi admis, se vor casa în

parte hotărârile atacate.

Pentru considerentele expuse, vor fi înlăturate dispozițiile

art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea pedepsei care se va aplica intimatului

inculpat pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., vor fi

avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Altfel, vor fi avute în vedere gradul de pericol social

concret al faptei comise, natura acesteia, împrejurările comiterii infracțiunii

și modul de acționare, care au fost anterior menționate, urmările social mente

periculoase precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este

tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei,

cu precizările făcute în apărarea sa, și a avut un comportament pozitiv în

societate anterior comiterii infracțiunii.

Circumstanțele personale ale inculpatului vor fi reținute ca

circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., iar pe cale de consecință

pedeapsa ce se va aplica va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege,

în condițiile art. 76 C. pen., la un cuantum care să corespundă scopului

educativ și coercitiv, cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Constatând că și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de

parchet este fondat, în temeiul art. 191 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul T.M.M.,

va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata

cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere că în cauză inculpatul va

fi obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente și la plata

despăgubirilor civile către părțile civile.

Se va

deduce din durata pedepsei care va fi aplicată, durata prevenției de la 24

ianuarie 2005 la zi.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 82/ A din 29 martie 2006 a Curții de

Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul T.M.M.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 467

din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galați în ceea ce privește încadrarea

juridică dată faptei și omisiunea aplicării art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Înlătură dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

76 C. pen., condamnă pe inculpatul T.M.M. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni

închisoare.

În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., obligă pe

inculpatul T.M.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL

Galați, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 550 lei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive de la 24 ianuarie 2005 la 13 iulie 2006.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2006.