ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4507/2006

Deliberând a supra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 467 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galați, inculpatul T.M.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 24 ianuarie 2005 la zi.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de: - 1.400 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă N.M.; - câte 50 lei (RON) lunar cu titlu de contribuție de întreținere în favoarea minorei M.B., începând cu luna februarie 2005 și până la majoratul acesteia. A fost respinsă, ca nefondată, cererea prin care inculpatul T.M.M. a solicitat ca partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galați să fie obligată în solidar cu el la plata despăgubirilor civile. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpatul T.M.M. era angajat al firmei de pază SC S. SRL Galați și făcea parte din echipa de intervenție rapidă a societăților de pază care-și desfășura activitatea pe platforma siderurgică a SC I.S. SA Galați. În dimineața zilei de 19 ianuarie 2005, inculpatul T.M.M. împreună cu alți colegi efectuau verificări pe platforma siderurgică deplasându-se cu autoturismul din dotare. În jurul orei 9,30, inculpatul T.M.M. împreună cu colegii săi M.D.I., A.T., G.V. și G.V.R. au fost anunțați de ceilalți colegi de serviciu despre faptul că în zona Haldei de zgură sunt aproximativ 50 de persoane necunoscute care sustrag fier vechi.

După ce au ajuns la fața locului, cei cinci agenți de pază au constatat că erau mai multe persoane care căutau prin zgură obiecte din material feros. Pentru a le îndepărta, martorul G.V. a tras un foc de avertisment în plan vertical, iar persoanele respective au părăsit H. de zgură. Inculpatul împreună cu colegii săi, au urcat în mașină și s-au îndreptat spre zona Frontului 12, întrucât martorul C.B. a anunțat că sunt persoane necunoscute care încearcă să sustragă fier vechi din vagoane. Pe drum, inculpatul împreună cu martorii M.D.I., A.T., G.V. și G.V.R. au observat pe victima M.G. și pe martorii G.L., F.D.Șt., N.B. și N.I. care căutau fier vechi în zona situată la marginea perimetrului de lucru.

Pentru a nu fi prinși de către agenții de pază, victima și persoanele care o însoțeau au luat-o la fugă deși nu încărcaseră în căruță nici un bun de pe H. de zgură. Astfel, victima împreună cu martorii N.B. și N.I. au mers la căruța tractată de un cal, cu intenția de a pleca acasă. De frică, martora N.B. a fugit spre câmpul care era arat din aproprierea Haldei de zgură. Tot atunci, victima M.G., a luat hățurile în mână și a încercat să meargă pe lângă căruță până la drumul care se îndrepta spre satul Movileni. În aceste împrejurări s-a apropriat de victimă inculpatul T.M.M. care a lovit-o cu bastonul în cap, cu intenția de a o imobiliza. În urma loviturilor primite, victima M.G. a căzut în stare de inconștiență.

Ulterior, inculpatul s-a întors la ceilalți colegi cărora le-a spus că a lovit un bărbat cu bastonul în cap, iar acesta a fugit. După ce agenții de pază au părăsit zona, martorii G.L., F.D.Șt. și N.B. s-au apropriat de victimă și au observat că avea urme de sânge în zona capului. Martora N.B. a oprit o mașină care trecea prin zonă, cu ajutorul căreia victima a fost transportată la domiciliul său. Întrucât starea sănătății victimei s-a agravat, numita N.M. a anunțat salvarea care a transportat-o la Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați. Deși i s-au acordat îngrijirile medicale necesare, la data de 24 ianuarie 2005, victima M.G. a decedat. Din raportul de constatare medico – legală cu nr. 39/ C din 21 ianuarie 2005 rezultă că moartea numitului M.G.

a fost violentă și s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio – cerebral grav cu contuzie parietală dreapta, fractură parieto – frontală dreaptă, hematom subdural emisferic stâng operat, dilacerare temporală stângă contuzie cerebrală gravă și contuzii secundare în trunchi cerebral. Plagă contuză posterioară dreapta și echimoza epicraniană parieto – temporo frontală dreapta au putut fi produse prin lovire activă cu corp contondent a victimei aflată la ortostatism de către autor aflat în spitalele acesteia. La necropsie s-a mai constatat o fractură liniară parieto – occipitală dreapta produsă ulterior celei de mai sus (deoarece se oprește pe prima fractură), posibil produsă prin căderea victimei, cu impact postero – lateral drept (leziunile de contralovitură sunt dilacerarea temporală stângă și hematomul subdural acut emisferic stâng, contuziile de pe fața bazală a loviturilor frontale și temporale).

Leziunile cranio – cerebrale au avut un caracter tanatogenerator, între acestea și traumatism existând legătură directă de cauzalitate. Complicația septică și bronhopneumonică se datorează tulburărilor respiratorii date de leziunile cerebrale și clinostatismul prelungit. În sângele recoltat la internarea în spital s-a dozat alcool etilic în concentrație de 0,35gr.%o. Prin adresa cu nr. S/ 755 din 2 martie 2005, Comisia de Avizare și Control din cadrul I.M.L. Iași a fost de acord cu concluziile raportului medico – legal care au fost apreciate ca fiind științific elaborate și bazate pe date medicale. Instanța de fond a reținut că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183C.

pen., deoarece inculpatul nu acționat cu intenția chiar indirectă, de a ucide, ci cu intenția de a imobiliza victima, situație în care se află în culpă față de rezultatul produs și care mai grav decât cel pe care l-a urmărit. S-a reținut că inculpatul poate beneficia de circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., deoarece nu are antecedente penale și până în prezent a avut o comportare bună în familie, la locul de muncă și în societate. În ceea ce privește cererea de obligare la plata despăgubirilor civile și a părții responsabile civilmete, s-a reținut că titularul acestei cereri este doar partea civilă și că inculpatul nu are interes să promoveze o astfel de cerere, deoarece, oricum în final, obligația de plată i-ar reveni tot lui.

Împotriva sentințe penale nr. 472 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.M.M. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Ca motiv de nelegalitate s-a invocat că în condițiile în care inculpatul a lovit victima cu un baston, obiect apt de a produce moartea lovitura a fost aplicată cu mare intensitate în zona capului, zonă vitală, și s-a produs un traumatism cranio – cerebral grav cu contuzie parietală dreaptă, fractură parieto – frontală dreapta cu hematom subdural, intenția inculpatului de a ucide este certă, astfel că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Ca motiv de netemeinicie s-a invocat că, chiar în situația în care se reține infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, nu se justifică că în favoarea inculpatului să fie reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și că pedeapsa de numai 2 ani închisoare este modică și nu este de natură să ducă realizarea scopului procesului penal și la reeducarea inculpatului. Inculpatul T.M.M. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele aspecte: În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (2 1 ) C. pen., deoarece a săvârșit fapta pentru a împiedica pătrunderea fără drept a victimei M.G. și H. de zgură, loc care este împrejmuit și delimitat prin semne de marcare.

Pe de altă parte, a susținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., deoarece în momentul în care s-a apropiat de victimă aceasta a încercat să-l lovească, a încercat să se apere, dar atacul său a depășit limita legitimei apărări și a stării de necesitate. În ceea ce privește încadrarea juridică a susținut că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte deoarece nu a acționat cu intenția de a o imobiliza, de a o identifica și de a o preda organelor de poliție. A susținut că poate beneficia de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deoarece nu are antecedente penale, are doar 22 de ani, a săvârșit fapta în timp de ce-și îndeplinea atribuțiile de serviciu, a recunoscut și regretat fapta săvârșită.

În condițiile în care a săvârșit fapta în timp ce-și îndeplinea atribuțiile de serviciu, a susținut că în mod greșit i s-a respins cererea prin care a solicitat obligarea în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. la plata despăgubirilor civile. Analizând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate în instanță de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.M.M., dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cu prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect fapta săvârșită de inculpat cu vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.

Este cert că inculpatul a acționat cu intenția de a imobiliza victima și nu cu intenția a o ucide. Este adevărat că inculpatul a lovit victima cu un baston și că lovitura a fost aplicată în zona capului însă tot adevărat este că din raportul de constatare medico – legală nr. 39/ C din 25 ianuarie 2005 rezultă că lovitura a fost aplicată în zona parietală posterioară dreapta, victima se afla în ortostatism și în momentul lovirii inculpatul se afla în spatele victimei. Acest element confirmă apărarea inculpatului, în sensul că a vrut să lovească victima în spate, însă aceasta s-a ferit și s-a aplecat, astfel că lovitura a fost aplicată în cap, caz în care lovitura a fost aplicată cu intenție, iar rezultatul letal, mai grav s-a produs din culpă.

Tot elementele de mai sus dovedesc că lovitura a fost aplicată din lateral, de la dreapta spre stânga și nu de sus în jos, așa cum s-ar fi întâmplat în situația în care inculpatul ar fi avut intenția să lovească victima în cap. În cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 44 alin. (2 1 ) C. pen., deoarece inculpatul nu a acționat pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei prin violență, viclenie sau efracție. Din declarațiile martorilor audiați în cauză și chiar din declarațiile inculpatului, rezultă că victima se afla deja în obiectiv și că încerca să părăsească zona respectivă. Chiar dacă H. de zgură este un loc marcat și împrejmuit, aceasta nu are înțelesul de locuință în sensul art. 44 alin. (2 1 ) C. pen.

Nici dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., nu sunt aplicabile deoarece, din probele administrate în cauză nu rezultă că victima a avut un comportament care să provoace victimei o puternică tulburare sau emoție. Chiar inculpatul a reținut că victima încerca să părăsească zona respectivă și că el a plecat în urmărirea acesteia și a lovit-o pe la spate. Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, că inculpatul are doar 22 de ani, are 12 clase, și-a satisfăcut stagiul militar, era încadrat în muncă, iar din caracterizările depuse la dosar rezultă că în prezent a avut o comportare bună în familie, la locul de muncă și în societate, în mod corect s-a reținut că acesta poate beneficia de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.

S-a constatat că prima instanță a efectuat și o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei și nu se impune modificării acesteia. Sub acest aspect trebuie avut în vedere că, potrivit art. 1 C. proc. pen., procesul penal are ca scop descurajarea și pedepsirea persoanelor care au săvârșit infracțiuni și să contribuie la reeducarea și la reintegrarea acestora. Prin comportamentul său, inculpatul a dovedit că este conștient de gravitatea faptei sale, că această faptă a reprezentat un incident nefericit în viața sa și c dorește să se integreze cât mai repede în societate pentru a-și putea îndeplini obligațiile civile. S-a constatat însă că hotărârea este nelegală deoarece în mod greșit partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galați nu a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.

Potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen., introducerea în proces a părții responsabile civilmente se face la cerere sau din oficiu. Articolele 17 și 18 C. proc. pen., stabilesc că în situația în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate, acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, iar procurorul este obligat să susțină interesele părții civile. În cauză, la momentul judecării cauzei în fond, M.B., fiica victimei, avea doar 2 ani, situație în care acțiunea civilă se exercită din oficiu și instanța avea obligația să introducă partea responsabilă civilmente în procesul penal. Este de adevărat că partea responsabilă civilmente N.M.

nu a solicitat în mod expres introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, însă nici la termenul din 18 mai 2005 și nici ulterior acesteia nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul să formuleze o astfel de cerere și nici care sunt avantajele pe care le are în situația în care inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile. Respingerea cererii de obligare a părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile este cu atât mai nejustificată, cât timp inițial aceasta a fost admisă și, partea responsabilă civilmente nu a făcut nici o obiecție cu privire la introducerea sa în cauză și la o eventuală obligare la plata despăgubirilor.

Este cert că în perioada în care inculpatul se află în stare de arest, despăgubirile civile nu vor putea fi achitate decât de partea responsabilă civilmente. Un alt motiv de nelegalitate vizează faptul că în mod greșit s-a dispus ca prestația lunară stabilită în favoarea minorei M.B. să fie plătită începând cu luna februarie 2005. În cauză, minora a fost lipsită de întreținere din partea tatălui său începând cu data de 19 ianuarie 2005, dată de la care tatăl său s-a aflat în comă profundă, astfel că acesta este data de la care curge obligația de întreținere.

Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 82/ A din 29 martie 2006 a dispus următoarele: A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.M.M., pronunțată în dosarul nr. 584/P/2005 și în consecință: A desființat în parte, respectiv numai în ce privește latura civilă, sentința penală nr. 467 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare: În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1000 C. civ., a obligat pe inculpatul T.M.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galați la: - 1.400 lei (RON) cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă N.M.; - câte 50 lei (RON), cu titlul de contribuție lunară de întreținere în favoarea minorei M.B., prin reprezentant legal N.M., cu începere de la data de 19 ianuarie 2005 și până la majorat, respectiv 14 august 2021. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Conforma art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 24 ianuarie 2005 până la data de 29 martie 2006. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Prin motivele de recurs, parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate. Prin primul motiv de recurs se susține că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., dedusă judecății prin actul de inculpare, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Parchetul susține că lovitura aplicată de inculpat cu o tomfă (obiect apt de a produce rezultatul letal) de o mare intensitate și a vizat capul victime, condiții care demonstrează că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide, el prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Al doilea motiv de recurs se referă la omisiunea instanței de apel de a face aplicarea dispozițiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen., în condițiile în care prin decizi atacată s-a dispus obligarea inculpatului T.M.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC S. SRL Galați la plata despăgubirilor civile către părțile civile. În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., referitor la greșita încadrare juridică dată faptei, și în respectiv, art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectele menționate, cât și prin prisma cazurilor de casare invocate de Parchet, Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este fondat. Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, greșit, s-a reținut că fapta săvârșită de intimatul inculpat T.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. După cum rezultă din art. 183 C. pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constituie o formă agravată a infracțiunii de lovire sau alte violențe, precum și o infracțiune de vătămare corporală, elementul circumstanțial care determină calificarea fiind moartea victimei.

Această infracțiune este prin rezultatul ei o formă de omucidere praeterintenționată: lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă, moartea victimei, fiindu-i imputabilă făptuitorului pe baza culpei. Infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., se realizează din punct de vedere obiectiv prin uciderea unei persoane, respectiv prin orice situație materială care are ca rezultat moartea unui om. Din punct de vedere subiectiv, forma de vinovăție pentru existența infracțiunii de omor este intenția, în ambele modalități, adică pe intenție directă atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale (moartea victimei) și a urmărit producerea acestuia, fie intenție indirectă când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și fără a-l urmări a acceptat totuși posibilitatea produceri acestuia.

Rezultă că prin latura sa obiectivă, omorul se deosebește de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte. Revenind la cauză, se constată că prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei (soluție menținută și de către instanța de apel) bazându-se exclusiv pe apărările pe care și le-a formulat inculpatul și pe o interpretare greșită a actelor medicale. Inculpatul a susținut că, la momentul în care a lovit-o pe victimă, aceasta se afla în căruță, iar lovitura a fost aplicată din lateral, lovitură care ar fi vizat spatele victimei, dar datorită faptului că victima s-a aplicat, pentru a se feri, lovitura a fost aplicată în cap. Din concluziile raportului de constatare medico – legală de necropsie rezultă că moartea victimei M.G.

a fost violentă și s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio – cerebral cu plagă contuză parietală posterioară dreapta, fractură parieto – frontală dreapta care au putut fi produse prin lovire activă cu corp contondent a victimei aflată în ortostatism (în picioare) de către o persoană aflată în spatele acestuia. Concluziile raportului medico - legal confirmă declarațiile martorilor oculari G.L., F.D.Șt. și N.B. (care de altfel se coroborează și cu prima declarație dată de inculpat în cauză, imediat după comiterea faptei) referitoare la împrejurarea că victima se afla lângă căruță, în picioare, fiind evident, în aceste condiții, că intimatul inculpat, când a aplicat lovitura, nu a vizat spatele victimei, ci zona capului.

Întrucât lovitura aplicată de inculpat a vizat zona capului, apărarea acestuia în sensul că a acționat în scopul de a o imobiliza pe victimă, apare ca fiind făcută pro causa în vederea diminuării răspunderii penale. Înalta Curte concluzionează că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, el prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Intenția indirectă de a ucide rezultă din lovitura aplicată în zona capului victimei (zonă vitală a corpului omenesc) cu o tomfă din lemn, cu o grosime de aproximativ 2,5 cm (instrument apt de a produce rezultatul letal), precum și intensitatea mare a acesteia, care a determinat căderea victimei în stare de inconștiență.

De asemenea, intenția de a ucide rezultă și din împrejurarea că în momentul loviturii intimatul inculpat se afla în spatele victimei, putând observa cu claritate tona în care urma să lovească cu tomfa respectivă. În drept, fapta intimatului T.M.M. care, în ziua de 19 ianuarie 2005, a lovit cu un baston din lemn (tomfa) pe victima M.G., în zona capului, provocându-i leziuni care au avut ca urmare decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul formulat de parchet va fi admis, se vor casa în parte hotărârile atacate. Pentru considerentele expuse, vor fi înlăturate dispozițiile art. 334 C. proc.

pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice. La individualizarea pedepsei care se va aplica intimatului inculpat pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Altfel, vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, natura acesteia, împrejurările comiterii infracțiunii și modul de acționare, care au fost anterior menționate, urmările social mente periculoase precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, cu precizările făcute în apărarea sa, și a avut un comportament pozitiv în societate anterior comiterii infracțiunii.

Circumstanțele personale ale inculpatului vor fi reținute ca circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., iar pe cale de consecință pedeapsa ce se va aplica va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile art. 76 C. pen., la un cuantum care să corespundă scopului educativ și coercitiv, cum este prevăzut în art. 52 C. pen. Constatând că și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet este fondat, în temeiul art. 191 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul T.M.M., va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere că în cauză inculpatul va fi obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente și la plata despăgubirilor civile către părțile civile.

Se va deduce din durata pedepsei care va fi aplicată, durata prevenției de la 24 ianuarie 2005 la zi. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 82/ A din 29 martie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul T.M.M. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 467 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galați în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei și omisiunea aplicării art. 191 alin. (3) C. proc. pen. Înlătură dispozițiile art. 334 C. proc. pen. În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., condamnă pe inculpatul T.M.M. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., obligă pe inculpatul T.M.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galați, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 550 lei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 ianuarie 2005 la 13 iulie 2006. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2006.