ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 205/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 205 din 13 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 65 din 9 februarie 2005, Tribunalul Galați, conform art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.C.C. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.C.C. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2002 la 14 octombrie 2002. Conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpatul Ș.C.C. la plata către C.F., C.S., C.M. și C.F., moștenitorii părții civile decedate C.E. a sumei de 60.000.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale. A respins, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate. A obligat pe inculpatul Ș.C.C. la plata sumei de 18.078.710 lei către C.A.S. Galați. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul Ș.C.C. la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut, că în ziua de 10 septembrie 2002, inculpatul Ș.C.C., împreună cu martorul R.Șt.T., au preluat diverse bunuri din depozitul SC P.C. SRL Brăila, pe care le-au încărcat în autoturismul Dacia urmând să le distribuie la diferite magazine mixte de pe raza municipiului Galați. Pe drum, cei doi s-au oprit la SC R. unde inculpatul a consumat o bere, un pahar cu gin și apă tonică. În continuare s-au îndreptat spre SC R.W., autoturismul fiind condus de către inculpatul Ș.C.C. Fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a condus autoturismul cu viteză și în momentul în care a ajuns în apropierea SC R.W. SRL Galați, a trebuit să frâneze brusc pentru a opri. În acest mod s-a declanșat un „nor de praf” stârnind o reacție de nemulțumire în rândul persoanelor, care consumau băuturi alcoolice pe terasă.

În timp ce descărca marfa comandată de patronul societății, inculpatul Ș.C.C. a avut o altercație cu persoana vătămată V.I. zis B. În continuare, fiind supărat pe cele întâmplate, inculpatul a început să o trântească pe aceasta de gardul terasei și să o tragă de haine. De pe terasă a strigat persoana vătămată V.C., care i-a spus inculpatului să-l lase în pace pe prietenul său, V.I. Inculpatul s-a enervat, în urma intervenției persoanei vătămate V.C. și a fugit pe terasă spre masa unde se afla aceasta, pentru a se răzbuna. În aceste împrejurări inculpatul a lovit-o cu pumnii pe persoana vătămată V.C. în zona feței. Aceasta a ripostat lovindu-l pe inculpat în zona toracică. Au intervenit mai mulți consumatori de pe terasă împreună cu martorul R.Șt.T., care au venit să-i despartă pe cei doi.

Deși martorul R.Șt.T. a încercat să-l conducă pe inculpat de pe terasă spre mașină, acesta a refuzat întrucât dorea să o mai lovească pe persoana vătămată V.C. În timp ce inculpatul și persoana vătămată discutau în contradictoriu, în apărarea acesteia din urmă a intervenit partea vătămată C.E. Partea vătămată s-a ridicat de la masă, s-a îndreptat spre inculpat, l-a prins cu mâinile de gât și a încercat să-l împingă de pe terasă. Ulterior, inculpatul a reușit să scape din mâinile părții vătămate, s-a retras și a afirmat că vrea să se bată cu partea vătămată. În timp ce partea vătămată era imobilizată de un grup de consumatori, în apropierea inculpatului a venit persoana vătămată V.C. care l-a lovit cu o sticlă în zona capului.

Ulterior inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată fiind foarte nervos și a lovit-o cu pumnul în zona feței. Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată C.E. a căzut, inițial cu spatele pe o masă din material plastic, alunecând spre pardoseala de ciment, lovindu-se violent cu capul de aceasta și suferind leziuni care i-au pus în primejdie viața. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați care a solicitat admiterea apelului declarat și, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea în parte a sentinței penale nr. 65 din 9 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați doar în ceea ce privește latura penală a cauzei și, în rejudecare, să se aplice inculpatului o pedeapsă în limite legale, înlăturând circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestuia.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel inculpatul Ș.C.C. criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul pedepsei aplicate însă pentru alte motive decât cele invocate de parchet. A solicitat achitarea sa conform art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât la data de 10 septembrie 2002, i-a aplicat o singură lovitură victimei care s-a dezechilibrat, pe fondul consumului de alcool, a căzut și s-a lovit la cap. Inculpatul a apreciat că a acționat în stare de legitimă apărare, apărându-se de un atac material, imediat, injust nu numai al victimei ci și al prietenilor acesteia. În acest context a solicitat admiterea apelului în sensul achitării.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 370/ A din 21 septembrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și în consecință a desființat în parte sentința penală nr. 65 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Galați numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul Ș.C.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2002 la 14 octombrie 2002. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.C.C. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Ș.C.C. reiterând motivele invocate în fața instanței de apel și solicitând achitarea conform art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 alin. (3) C. pen. Recursul este fondat. Apărarea formulată de inculpat nu poate fi reținută. În primul rând lovirea inculpatului de către persoanele aflate la terasă nu constituie un atac, de vreme ce agresiunea a fost pornită de către inculpat, iar lovirea sa de consumatori era justificată pentru împiedicarea continuării atitudinii agresive. În consecință, intervenția victimei C.E. și chiar a persoanei vătămate V.C. nu reprezintă un atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., ci un răspuns la agresiunea inculpatului față de celelalte persoane, tocmai în scopul aplanării conflictului.

În al doilea rând, trebuie observat că legitima apărare presupune declanșarea unei stări de spirit, a unui mecanism de autoapărare instinctivă, în condițiile în care se atentează la valorile sociale prevăzute de lege. Ori reacția inculpatului nu se încadrează în acest mecanism, neexistând o relație strictă de determinare, un raport de cauzalitate în sensul cerut de lege între acțiunile consumatorilor și victimei și riposta inculpatului. Așa-zisul „atac” al victimei a fost precedat de atitudinea agresivă a inculpatului față de alte două persoane aflate pe terasa barului, de încercările consumatorilor de a-l îndepărta din locul respectiv și de dorința exprimată de inculpat de a se bate. De asemenea, așa zisul „atac” invocat de inculpat nu a pus în pericol grav persoana acestuia, care să implice producerea unui rău ireparabil sau greu de reparat.

Trebuie avut în vedere că toate persoanele agresate de inculpat erau persoane în vârstă, care consumaseră anumite cantități de băuturi alcoolice și care au avut o atitudine pașnică încercând să aplaneze conflictul și să stopeze atitudinea violentă a inculpatului. În aceste condiții, corect instanța de apel, a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile art. 44 alin. (2) C. pen. și nu se impune achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că instanța de apel (Curtea de Apel Galați) a încadrat juridic corect fapta săvârșită de inculpat dar nu a dat suficientă eficiență circumstanței atenuante aplicându-i acestuia o pedeapsă prea mare în raport de împrejurările în care s-a săvârșit fapta și de persoana inculpatului care se află la primul contact cu rigorile legii penale.

De asemenea, se constată că instanța nu a dat suficientă semnificație juridică circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având totuși în vedere că cel vinovat de declanșarea incidentului a fost inculpatul prin conduita sa. De altfel, inculpatul nerecidivist a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii lucrând ca șofer la SC P.C. SRL Brăila iar în cursul procesului a dat dovadă de sinceritate recunoscând și regretând comiterea faptei, aspecte cărora instanța nu le-a acordat o suficientă juridică nereducând corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul declarat de inculpat și a redus pedeapsa aplicată acestuia apreciind că pedeapsa astfel individualizată a corespuns criteriilor de individualizare cuprinse în art. 52 C. pen., s-a realizat scopul preventiv educativ general și special al pedepsei.