ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 205/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

205 din 13 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 65 din 9

februarie 2005, Tribunalul Galați, conform art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.C.C.

din infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.

183 C. pen.

În baza art. 183 C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la art.

76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.C.C. la o pedeapsă de un an și

6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării

pedepsei.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie

2002 la 14 octombrie 2002.

Conform art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpatul Ș.C.C. la plata către

C.F., C.S., C.M. și C.F., moștenitorii părții civile decedate C.E. a sumei de

60.000.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 100.000.000 lei cu

titlu de daune morale.

A respins, ca nefondate, celelalte

pretenții civile formulate.

A obligat pe inculpatul Ș.C.C. la

plata sumei de 18.078.710 lei către C.A.S. Galați.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat pe inculpatul Ș.C.C. la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut, că în ziua de

10 septembrie 2002, inculpatul Ș.C.C., împreună cu martorul R.Șt.T., au preluat

diverse bunuri din depozitul SC P.C. SRL Brăila, pe care le-au încărcat în

autoturismul Dacia urmând să le distribuie la diferite magazine mixte de pe

raza municipiului Galați.

Pe drum, cei doi s-au oprit la SC R.

unde inculpatul a consumat o bere, un pahar cu gin și apă tonică. În continuare

s-au îndreptat spre SC R.W., autoturismul fiind condus de către inculpatul Ș.C.C.

Fiind sub influența băuturilor

alcoolice, inculpatul a condus autoturismul cu viteză și în momentul în care a

ajuns în apropierea SC R.W. SRL Galați, a trebuit să frâneze brusc pentru a

opri. În acest mod s-a declanșat un „nor de praf” stârnind o reacție de

nemulțumire în rândul persoanelor, care consumau băuturi alcoolice pe terasă.

În timp ce descărca marfa comandată

de patronul societății, inculpatul Ș.C.C. a avut o altercație cu persoana

vătămată V.I. zis B. În continuare, fiind supărat pe cele întâmplate,

inculpatul a început să o trântească pe aceasta de gardul terasei și să o tragă

de haine.

De pe terasă a strigat persoana

vătămată V.C., care i-a spus inculpatului să-l lase în pace pe prietenul său, V.I.

Inculpatul s-a enervat, în urma

intervenției persoanei vătămate V.C. și a fugit pe terasă spre masa unde se

afla aceasta, pentru a se răzbuna.

În aceste împrejurări inculpatul a

lovit-o cu pumnii pe persoana vătămată V.C. în zona feței. Aceasta a ripostat

lovindu-l pe inculpat în zona toracică. Au intervenit mai mulți consumatori de

pe terasă împreună cu martorul R.Șt.T., care au venit să-i despartă pe cei doi.

Deși martorul R.Șt.T. a încercat

să-l conducă pe inculpat de pe terasă spre mașină, acesta a refuzat întrucât

dorea să o mai lovească pe persoana vătămată V.C.

În timp ce inculpatul și persoana

vătămată discutau în contradictoriu, în apărarea acesteia din urmă a intervenit

partea vătămată C.E.

Partea vătămată s-a ridicat de la

masă, s-a îndreptat spre inculpat, l-a prins cu mâinile de gât și a încercat

să-l împingă de pe terasă. Ulterior, inculpatul a reușit să scape din mâinile

părții vătămate, s-a retras și a afirmat că vrea să se bată cu partea vătămată.

În timp ce partea vătămată era

imobilizată de un grup de consumatori, în apropierea inculpatului a venit

persoana vătămată V.C. care l-a lovit cu o sticlă în zona capului.

Ulterior inculpatul s-a îndreptat

spre partea vătămată fiind foarte nervos și a lovit-o cu pumnul în zona feței.

Ca urmare a loviturii primite,

partea vătămată C.E. a căzut, inițial cu spatele pe o masă din material

plastic, alunecând spre pardoseala de ciment, lovindu-se violent cu capul de

aceasta și suferind leziuni care i-au pus în primejdie viața.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați care a solicitat

admiterea apelului declarat și, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., desființarea în parte a sentinței penale nr. 65 din 9

februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați doar în ceea ce privește latura

penală a cauzei și, în rejudecare, să se aplice inculpatului o pedeapsă în

limite legale, înlăturând circumstanțele atenuante reținute în favoarea

acestuia.

Împotriva aceleiași hotărâri a

declarat apel inculpatul Ș.C.C. criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul

pedepsei aplicate însă pentru alte motive decât cele invocate de parchet. A

solicitat achitarea sa conform art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.,

raportat la art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât la data de 10 septembrie 2002,

i-a aplicat o singură lovitură victimei care s-a dezechilibrat, pe fondul

consumului de alcool, a căzut și s-a lovit la cap. Inculpatul a apreciat că a

acționat în stare de legitimă apărare, apărându-se de un atac material,

imediat, injust nu numai al victimei ci și al prietenilor acesteia. În acest

context a solicitat admiterea apelului în sensul achitării.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 370/ A din 21 septembrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați și în consecință a desființat în parte sentința

penală nr. 65 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Galați numai în ceea ce

privește latura penală a cauzei și în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul Ș.C.C., la

o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.,

cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2002

la 14 octombrie 2002.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul Ș.C.C.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul Ș.C.C. reiterând motivele invocate în fața instanței

de apel și solicitând achitarea conform art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., raportat la art. 44 alin. (3) C. pen.

Recursul este fondat.

Apărarea formulată de inculpat nu

poate fi reținută. În primul rând lovirea inculpatului de către persoanele

aflate la terasă nu constituie un atac, de vreme ce agresiunea a fost pornită

de către inculpat, iar lovirea sa de consumatori era justificată pentru

împiedicarea continuării atitudinii agresive.

În consecință, intervenția victimei

C.E. și chiar a persoanei vătămate V.C. nu reprezintă un atac în sensul art. 44

alin. (2) C. pen., ci un răspuns la agresiunea inculpatului față de celelalte

persoane, tocmai în scopul aplanării conflictului.

În al doilea rând, trebuie observat

că legitima apărare presupune declanșarea unei stări de spirit, a unui mecanism

de autoapărare instinctivă, în condițiile în care se atentează la valorile

sociale prevăzute de lege. Ori reacția inculpatului nu se încadrează în acest

mecanism, neexistând o relație strictă de determinare, un raport de cauzalitate

în sensul cerut de lege între acțiunile consumatorilor și victimei și riposta

inculpatului.

Așa-zisul „atac” al victimei a fost

precedat de atitudinea agresivă a inculpatului față de alte două persoane

aflate pe terasa barului, de încercările consumatorilor de a-l îndepărta din

locul respectiv și de dorința exprimată de inculpat de a se bate.

De asemenea, așa zisul „atac”

invocat de inculpat nu a pus în pericol grav persoana acestuia, care să implice

producerea unui rău ireparabil sau greu de reparat.

Trebuie avut în vedere că toate

persoanele agresate de inculpat erau persoane în vârstă, care consumaseră

anumite cantități de băuturi alcoolice și care au avut o atitudine pașnică

încercând să aplaneze conflictul și să stopeze atitudinea violentă a

inculpatului.

În aceste condiții, corect instanța

de apel, a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile art. 44 alin. (2) C. pen.

și nu se impune achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că instanța de apel (Curtea de Apel Galați) a încadrat

juridic corect fapta săvârșită de inculpat dar nu a dat suficientă eficiență

circumstanței atenuante aplicându-i acestuia o pedeapsă prea mare în raport de

împrejurările în care s-a săvârșit fapta și de persoana inculpatului care se

află la primul contact cu rigorile legii penale.

De asemenea, se constată că instanța

nu a dat suficientă semnificație juridică circumstanței atenuante a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având totuși în vedere că cel vinovat de

declanșarea incidentului a fost inculpatul prin conduita sa.

De altfel, inculpatul nerecidivist a

avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii lucrând ca șofer la SC

P.C. SRL Brăila iar în cursul procesului a dat dovadă de sinceritate

recunoscând și regretând comiterea faptei, aspecte cărora instanța nu le-a

acordat o suficientă juridică nereducând corespunzător pedeapsa aplicată

inculpatului.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte a admis recursul declarat de inculpat și a redus pedeapsa aplicată

acestuia apreciind că pedeapsa astfel individualizată a corespuns criteriilor

de individualizare cuprinse în art. 52 C. pen., s-a realizat scopul preventiv

educativ general și special al pedepsei.