ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1922/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 686 din 21

octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul P.G. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. a), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art.

74 și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Acțiunea civilă formulată de partea

civilă R.M. a fost admisă, inculpatul P.G. fiind obligat alături de

coinculpatul P.S. (condamnat și el pentru săvârșirea aceleiași fapte penale în

prezenta cauză) și de părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor

civile în sumă de 600.000 lei către aceasta.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei din care

600.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 25 iunie 2002, pe stradă,

inculpații minori au smuls ochelarii de soare pe care partea vătămată R.M. îi

purta pe cap și brățara din aur, în greutate de 1,5 gr. de la mâna stângă a

acesteia.

Prejudiciul cauzat prin infracțiunea

de tâlhărie este de 680.000 lei din care 80.000 lei s-au recuperat prin

restituirea ochelarilor de soare.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului P.G. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat

în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor

M.V., V.C., B.M., anchete sociale, acte medico-legale, declarațiile

inculpaților care au recunoscut numai sustragerea ochelarilor de soare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 586 din 12 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de

400.000 lei către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul P.G., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate

și dispunerea față de minor a unei măsuri educative sau aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor

arăta în continuare:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică temeinică

și legală faptei săvârșite de acesta.

Cât privește individualizarea

pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că modalitatea stabilită

de executare a pedepsei prin privare de libertate, nu corespunde criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen. și scopului preventiv educativ al

sancțiunii penale astfel cum este el statuat de dispozițiile articolului 52 C.

pen.

Inculpatul P.G. avea vârsta de 15

ani și 3 luni la data faptei, elev în clasa a VIII la grupul Școlar de

Transporturi Auto Craiova, conduita sa școlară neridicând probleme

disciplinare.

Inculpatul nu are antecedente

penale, are mari carențe instructiv-educative și prezintă tulburări de

comportament.

În aceste circumstanțe, privarea sa

de libertate nu ar contribui în nici un mod la educarea și resocializarea sa și

nici nu ar constitui o măsură de prevenire a săvârșirii în viitor de fapte

penale, tabloul comportamental și psihologic al minorului denotând

instabilitate socială, care l-ar putea predispune la dobândirea, în închisoare,

a unor îndeletniciri periculoase pentru evoluția sa viitoare.

Având în vedere și modul concret de

săvârșire al faptei, gândită ca o demonstrație de teribilism specifică vârstei,

precum și cuantumului modic al prejudiciului, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că în cauză se impune suspendarea condiționată a executării

pedepsei, scopul pedepsei putând a fi atins fără privarea de libertate a

inculpatului recurent.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte urmează să admită recursul declarat de inculpat și să caseze hotărârile

atacate cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

În conformitate cu dispozițiile art.

110, raportat la art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

În cauză se va face aplicarea art.

359 C. proc. pen., atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor a

căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

judecătorești vor fi menținute.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 586 din 12 decembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 686 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj numai cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului.

Conform art. 110, raportat la art.

81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 2 ani.

Face aplicarea art. 359 C. proc.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2004.