ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4849/2003

HOTĂRÂRE
04.12.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4849/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2185 din 27

aprilie 1999, a Tribunalului București, secția comercială, a fost admisă

excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale ale

reclamantei, S.P.A.I.P., excepție invocată de pârâtele, CPE-C.N., Editura E.M.,

Editura K.R. și Editura Ș.F. și în consecință, acțiunea reclamantei, prin care

solicita chiria restantă în sumă de 1.268.001.266 lei și tot atâta penalități,

a fost anulată pentru lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale.

În esență, instanța a reținut că

imobilul închiriat pârâtelor face parte din patrimoniul protocolului de stat,

patrimoniu administrat prin RA A.P.P.S., persoană juridică ce funcționează în

temeiul H.G. 567/1993, și care este organizată potrivit regulamentului aprobat

prin anexa 2 a respectivei hotărâri.

Potrivit acestui regulament al

regiei

[

art. 23 alin.(4)

],

sucursalele sale, printre care și

reclamanta, au autonomie și competențe reglementate prin regulament propriu,

aprobat de Consiliul de administrație al regiei.

Întrucât sucursala reclamantă nu a

depus la dosar regulamentul său de organizare și funcționare pentru a-și dovedi

capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale, iar sucursalele-de regulă-sunt

dezmembrăminte fără personalitate juridică, excepția invocată de pârâte a fost

admisă, avându-se în vedere și dispozițiile art. 42-43 C. proc. civ., coroborate

cu art. 161 C. proc. civ., iar acțiunea reclamantei anulată.

Apelul declarat de reclamantă,

împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.

271 din 28 ianuarie 2000, a Curții de Apel București, secția comercială,

reținându-se că prin regulamentul de funcționare nu se poate deroga de la

dispozițiile art. 43 alin. (2) din Decretul 31/1954, chiar dacă admitem că

dispozițiile invocate de apelantă au valoarea unui mandat, sucursala neputând

reprezenta decât interesele regiei.

Cum însă acțiunea a fost formulată

de sucursală în nume propriu și nu ca mandatar al regiei, s-a apreciat că în

mod corect acțiunea a fost anulată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs RA. A.P.P.S., prin sucursala pentru administrarea imobilelor de protocol

și a sediilor autorităților publice, solicitând casarea ei, pentru că se

întemeiază pe o greșeală gravă, de fapt decurgând din interpretarea eronată a

regulii statuată în art. 83 din regulamentul de organizare și funcționare a RA.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

se arată că, în mod corect au reținut instanțele că, sucursala reclamantă este

dezmembrământ fără personalitate juridică și că nu poate sta în nume propriu în

justiție, dar, întrucât a dovedit că această sucursală avea din partea regiei

delegare de competență, ea reprezentând în instanță regia, apreciază că în mod

greșit s-a reținut că nu are capacitate de exercițiu.

Prin întâmpinările depuse la dosar

de intimatele pârâte, SC A.C. SA, SC Editura M.D. SA, SC Editura E.M. SRL, cât

și astăzi, oral, SC Editura A.L. SA , au solicitat respingerea recursului și au

invocat lipsa calității procesuale a RA recurente, care nu a fost parte în

proces, excepție unită cu fondul avându-se în vedere și motivele de recurs

invocate.

Recursul urmează a fi respins pentru

considerentele ce se vor arăta:

Acțiunea inițială, așa cum a reținut

și instanța de apel, a fost formulată în nume propriu de sucursala pentru

administrarea imobilelor de protocol și a sediilor autorităților publice,

sucursală fără personalitate juridică după cum recunoaște însăși regia

recurentă.

Aceeași sucursală a declarat și

apelul împotriva sentinței de fond, invocând în apelul său dispozițiile art. 83

din regulamentul de organizare și funcționare al RA A.P.P.S., în temeiul cărora

ele reprezintă interesele regiei.

Deși acțiunea de fond, cât și

apelul, au fost exercitate de sucursală în nume propriu, recursul este formulat

de RA A.P.P.S., prin sucursală, regie care nu a fost parte în proces, motiv

pentru care Curtea apreciază că excepția invocată de intimate este întemeiată,

motiv pentru care recursul urmează a fi respins, fiind declarat de o persoană

fără calitate.

Respinge recursul declarat de RA A.P.P.S.

București, prin sucursala pentru administrarea imobilelor de protocol și

sediilor autorităților publice București, împotriva deciziei nr. 271 din 28

ianuarie 2000, a Curții de Apel București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 4 decembrie 2003.

Sursă