ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 28

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins cererea formulată de

condamnata I.M.I., pentru întreruperea executării pedepsei.

S-a reținut în considerentele

hotărârii că, deși familia condamnatei are o situație dificilă, nu sunt

îndeplinite condițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există acele

împrejurări speciale, prevăzute de lege, care să producă consecințe grave

pentru condamnată sau familie.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnata pe care nu l-a motivat în scris și nici oral.

Prin decizia penală nr. 87 din 11

martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnata I.M.I. împotriva acestei hotărâri.

Instanța de apel a constatat că

soluția pronunțată este corectă în raport de condițiile restrictive prevăzute

de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

În termen legal, împotriva

hotărârilor de mai sus, a declarat recurs condamnata care pentru aceleași

considerente a cerut admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Hotărârile vor fi examinate prin

prisma cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se a fi însă conforme legii.

Astfel, prin dispozițiile art. 455

C. proc. pen., raportate la prevederile art. 453 C. proc. pen., se reglementează

posibilitatea întreruperii executării pedepsei, dar numai în cazurile și

condițiile expres și imperativ prevăzute de lege.

În contextul acestei reglementări

legale, dificultățile de natură materială cu care se confruntă familia

condamnatei nu constituie împrejurări speciale, de natura celor prevăzute de

lege, care să producă consecințe deosebite asupra condamnatei sau familiei

sale.

Din ancheta socială efectuată

rezultă că aceste greutăți sunt preexistente începerii executării pedepsei și

ele nu pot fi rezolvate de recurentă în perioada celor trei luni cât se poate

întrerupe executarea pedepsei în situația dată.

În atare condiții, în mod corect,

instanțele au respins cererea formulată de condamnată și respectiv, au menținut

această soluție, nefiind întrunite cumulativ cerințele înscrise în art. 453

lit. c) C. proc. pen.

Pentru același motiv, recursul

declarat de condamnată este nefondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., se va respinge.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata I.M.I. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 11 martie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.