ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3825/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 28 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins cererea formulată de condamnata I.M.I., pentru întreruperea executării pedepsei. S-a reținut în considerentele hotărârii că, deși familia condamnatei are o situație dificilă, nu sunt îndeplinite condițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există acele împrejurări speciale, prevăzute de lege, care să producă consecințe grave pentru condamnată sau familie. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnata pe care nu l-a motivat în scris și nici oral. Prin decizia penală nr. 87 din 11 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata I.M.I.

împotriva acestei hotărâri. Instanța de apel a constatat că soluția pronunțată este corectă în raport de condițiile restrictive prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus, a declarat recurs condamnata care pentru aceleași considerente a cerut admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Hotărârile vor fi examinate prin prisma cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se a fi însă conforme legii. Astfel, prin dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportate la prevederile art. 453 C. proc. pen., se reglementează posibilitatea întreruperii executării pedepsei, dar numai în cazurile și condițiile expres și imperativ prevăzute de lege.

În contextul acestei reglementări legale, dificultățile de natură materială cu care se confruntă familia condamnatei nu constituie împrejurări speciale, de natura celor prevăzute de lege, care să producă consecințe deosebite asupra condamnatei sau familiei sale. Din ancheta socială efectuată rezultă că aceste greutăți sunt preexistente începerii executării pedepsei și ele nu pot fi rezolvate de recurentă în perioada celor trei luni cât se poate întrerupe executarea pedepsei în situația dată. În atare condiții, în mod corect, instanțele au respins cererea formulată de condamnată și respectiv, au menținut această soluție, nefiind întrunite cumulativ cerințele înscrise în art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Pentru același motiv, recursul declarat de condamnată este nefondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.M.I. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 11 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.