ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1702/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 764/ PI din

26 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 8109/P/2003,

în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul K.L. la:

- 7 ani și 6 luni închisoare, cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art.

71 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și b), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen., a fost condamnat inculpatul K.V. la:

- 7 ani închisoare, cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și b), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen., a

fost condamnat inculpatul minor B.R.O. la:

- 3 ani și 6 luni închisoare, cu

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art.

71 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a dedus din pedepse durata arestării din data de 8 iulie 2003,

la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. proc.

pen., a confiscat de la inculpatul K.L. o cagulă folosită la săvârșirea

infracțiunii.

A constatat recuperat prejudiciul

cauzat părții vătămate B.A.

A obligat inculpații la câte

1.500.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Din actele de la dosar, instanța a

reținut că în seara de 7 iulie 2003, în jurul orelor 22,30, cei trei inculpați

s-au deplasat la saivanul părții vătămate, inculpatul K.L., fiind mascat cu o

cagulă, ceilalți doi inculpați au imobilizat-o pe partea vătămată de mâini,

inculpatul K.L., a deschis lănțișorul de aur pe care partea vătămată îl avea la

gât, sustrăgându-l. Bijuteria sustrasă a fost găsită la locuința inculpatului.

La individualizarea pedepselor,

instanța a avut în vedere pericolul social al infracțiunii, circumstanțele

reale și personale ale inculpaților, care au recunoscut faptele, împrejurările

în care a fost comisă fapta.

A constatat că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă, fiind recuperat prejudiciul.

Apelurile declarate de inculpați

împotriva acestei sentințe, au fost respinse de Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 23/A/2004, ca nefondate.

Inculpatul minor B.R.O. a formulat

recurs împotriva ultimei decizii, cerând, în principal, casarea acesteia cu

trimitere spre rejudecare, susținând că părinții săi nu au fost citați la

judecarea apelului, iar în subsidiar, aplicarea unei măsuri educative, în locul

celei privative de libertate, ori recunoașterea circumstanțelor atenuante și

reducerea cuantumului pedepsei închisorii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 484 alin. (2) C. proc.

pen., la judecarea cauzei privind o infracțiune comisă de un minor, în afară de

părți, se citează autoritatea tutelară, părinții, precum și alte persoane a

căror prezență este considerată necesară de către instanță.

Instanța de apel nu a citat părinții

inculpatului minor B.R.O., dar această omisiune nu constituie motiv de nulitate

absolută, care să atragă casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare,

potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

De reținut că prejudiciul a fost

acoperit prin restituire, astfel că părinții minorului, nu au fost părți

responsabile civilmente.

Pe de altă parte, se constată că instanța

de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

minor, faptul că acesta, deși fusese coleg de școală cu partea vătămată, nu a

ezitat să participe alături de ceilalți doi inculpați la tâlhărirea acesteia,

lovirea cu picioarele, imobilizarea și sustragerea unui lănțișor din aur, în

valoare de 10 milioane lei.

Inculpatul a premeditat săvârșirea

infracțiunii, întâlnindu-se cu ceilalți participanți și hotărând împreună modul

de operare, după ce s-au asigurat că victima este singură cu oile în saivan.

Chiar dacă inculpatul minor nu a mai

comis alte fapte, în raport de periculozitatea socială deosebită a infracțiunii

săvârșite, corect, instanțele au apreciat că reeducarea acestuia nu se poate

realiza decât prin executarea unei pedepse privative de libertate, al cărui

cuantum a fost stabilit la limita minimă prevăzută de lege.

Pentru considerentele sus-expuse,

având în vedere și faptul că alte motive de casare, care să poată fi luate în

considerare din oficiu, nu există, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat.

Din durata pedepsei se va computa

detenția preventivă de la 8 iulie 2003, la 26 martie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.O.R., împotriva deciziei penale nr. 23 din 19 ianuarie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 8 iulie 2003, până la 26 martie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2004.