ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1702/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 764/ PI din 26 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 8109/P/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.L. la: - 7 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.V. la: - 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor B.R.O. la: - 3 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedepse durata arestării din data de 8 iulie 2003, la zi. În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul K.L. o cagulă folosită la săvârșirea infracțiunii. A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate B.A. A obligat inculpații la câte 1.500.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Din actele de la dosar, instanța a reținut că în seara de 7 iulie 2003, în jurul orelor 22,30, cei trei inculpați s-au deplasat la saivanul părții vătămate, inculpatul K.L., fiind mascat cu o cagulă, ceilalți doi inculpați au imobilizat-o pe partea vătămată de mâini, inculpatul K.L., a deschis lănțișorul de aur pe care partea vătămată îl avea la gât, sustrăgându-l. Bijuteria sustrasă a fost găsită la locuința inculpatului. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere pericolul social al infracțiunii, circumstanțele reale și personale ale inculpaților, care au recunoscut faptele, împrejurările în care a fost comisă fapta. A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, fiind recuperat prejudiciul.

Apelurile declarate de inculpați împotriva acestei sentințe, au fost respinse de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 23/A/2004, ca nefondate. Inculpatul minor B.R.O. a formulat recurs împotriva ultimei decizii, cerând, în principal, casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, susținând că părinții săi nu au fost citați la judecarea apelului, iar în subsidiar, aplicarea unei măsuri educative, în locul celei privative de libertate, ori recunoașterea circumstanțelor atenuante și reducerea cuantumului pedepsei închisorii. Recursul este nefondat. Potrivit art. 484 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea cauzei privind o infracțiune comisă de un minor, în afară de părți, se citează autoritatea tutelară, părinții, precum și alte persoane a căror prezență este considerată necesară de către instanță.

Instanța de apel nu a citat părinții inculpatului minor B.R.O., dar această omisiune nu constituie motiv de nulitate absolută, care să atragă casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. De reținut că prejudiciul a fost acoperit prin restituire, astfel că părinții minorului, nu au fost părți responsabile civilmente. Pe de altă parte, se constată că instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului minor, faptul că acesta, deși fusese coleg de școală cu partea vătămată, nu a ezitat să participe alături de ceilalți doi inculpați la tâlhărirea acesteia, lovirea cu picioarele, imobilizarea și sustragerea unui lănțișor din aur, în valoare de 10 milioane lei.

Inculpatul a premeditat săvârșirea infracțiunii, întâlnindu-se cu ceilalți participanți și hotărând împreună modul de operare, după ce s-au asigurat că victima este singură cu oile în saivan. Chiar dacă inculpatul minor nu a mai comis alte fapte, în raport de periculozitatea socială deosebită a infracțiunii săvârșite, corect, instanțele au apreciat că reeducarea acestuia nu se poate realiza decât prin executarea unei pedepse privative de libertate, al cărui cuantum a fost stabilit la limita minimă prevăzută de lege. Pentru considerentele sus-expuse, având în vedere și faptul că alte motive de casare, care să poată fi luate în considerare din oficiu, nu există, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat. Din durata pedepsei se va computa detenția preventivă de la 8 iulie 2003, la 26 martie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.O.R., împotriva deciziei penale nr. 23 din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 8 iulie 2003, până la 26 martie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2004.