ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6496/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6496/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74

din 16 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 2751/2003

inculpatul G.C. a fost condamnat după cum urmează:

În baza art. 211 alin. (1), art.

211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c)

C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată N.I.;

În baza art. 211 alin. (1),

art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.A.;

În baza art. 211 alin. (1),

art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată K.L.;

În baza art. 211 alin. (1),

art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.S.

În baza art. 33 lit. a) și art.

33 lit. b) C. pen. (pentru ultimele 3 infracțiuni) raportat la art. 34 lit. b) C.

pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul G.C. să

execute 7 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului G.C. și s-a dedus din durata pedepsei aplicate

acestuia perioada arestării preventive, de la 4 martie 2003 la zi.

Prin aceeași hotărâre,

inculpatul L.V., a fost condamnat după cum urmează:

În baza art. 211 alin. (1), art.

211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c)

C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată N.I.;

În baza art. 211 alin. (1),

art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.A.;

În baza art. 211 alin. (1),

art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată K.L.;

În baza art. 211 alin. (1),

art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.S.

În baza art. 33 lit. a) și art.

33 lit. b) C. pen. (pentru ultimele 3 infracțiuni) raportat la art. 34 lit. b) C.

pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul L.V. să

execute 7 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului L.V. și s-a dedus din durata pedepsei aplicate

acestuia perioada arestării preventive, de la 5 martie 2003 la zi.

S-a luat act că părțile

vătămate N.I., T.S. și T.A. nu s-au constituit părți civile.

În soluționarea laturii

civile, inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile Ț.V.

suma de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri, iar părții civile K.L. suma de 10

dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății.

Inculpatul L.V. a fost

obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare, iar

inculpatul G.C. a fost obligat la 1.884.000 lei cu același titlu, în cuantumul

cheltuielilor judiciare fiind inclusă și contravaloarea expertizei

medico-legale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Pachetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 283/P/2003, au fost trimiși în

judecată în stare de arest preventiv inculpații G.C. și L.V., pentru săvârșirea

unor infracțiuni de tâlhărie.

S-a reținut în actul de

sesizare că inculpații G.C. și L.V., cetățeni ucrainieni, erau studenți în

România, la Universitatea București, respectiv Universitatea Oradea, și

înaintea studiilor propriu zise ambii au parcurs anul pregătitor la Centru E.H.

La sfârșitul unii februarie

2003, G.C. a venit în Crevedia să-și viziteze prietenii, împrejurare în care

l-a întâlnit pe L.V., care se afla în

c

entru

de aproximativ două săptămâni.

În aceste împrejurări,

inculpații au primit o invitație la aniversarea zilei de naștere a vărului lui L.V.,

pe nume S. și acesta cursant în anul pregătitor, sărbătoarea urmând a avea loc

la 1 martie 2003.

Ca atare, în după amiaza

zilei menționate, inculpații L.V. și G.C. au participat, alături de alte

persoane la petrecerea organizată în bufetul campusului.

În jurul orelor 23,30, pe

fondul consumului de alcool, inculpații s-au hotărât să meargă în căminele de

studenți pentru a face rost de un telefon mobil, deși nu aveau cunoștințe la

care să apeleze în acest sens.

Ajunși în cămin, inculpații

au bătut la o ușa, unde în acel moment se afla partea vătămată N.I.

Imediat ce le-a fost

deschisă ușa, inculpații au pătruns în cameră și, încuind ușa, i-au cerut

părții vătămate pe un ton imperativ, telefonul.

La răspunsul negativ al lui N.I.,

care a încercat să motiveze că are telefonul la reparat, inculpații au devenit

agresivi și, adresându-i cuvinte injurioase (auzite de ocupanții camerei

alăturate) au început să răvășească obiectele din dulapuri în căutarea

telefonului, în cele din urmă însușindu-și telefonul și încărcătorul aferent,

aparținând părții vătămate N.I., precum și încărcătorul unui alt telefon

proprietatea lui Ț.V., absent în acel moment din cameră.

După intrarea în posesia

telefonului, inculpatul L.V. a cerut părții vătămate să-i dezvăluie codul PIN,

refuzul acestuia determinând o altă reacție violentă a inculpaților, care l-au

lovit și amenințat.

Părăsind camera, inculpații

au atras atenția părții vătămate să păstreze tăcerea și să nu sesizeze cele

petrecute.

Valoarea bunurilor însușite

prin violență de inculpați s-a apreciat la 5.500.000 lei, prejudiciu produs

părții vătămate N.I. și care a fost recuperat în cursul urmăririi penale și de 500.000

lei prejudiciu produs lui Ț.V.

În continuare, pretextând

lipsa cartelei din telefonul însușit de la N.I., inculpatul L.V. a avut

inițiativa pătrunderii și în camera alăturată.

Procedând în aceeași

manieră, inculpații au pătruns fără a fi invitați în camera ocupată în acel

moment de părțile vătămate T.A., K.L. și T.S., ultimul aflat în vizită.

La aceeași cerere de

remitere a telefoanelor mobile, căreia părțile vătămate i-au răspuns negativ,

inculpatul L.V. a început să scotocească în dulapurile din cameră, primul lucru

fiind găsit un cuțit tip „fluture” (briceag), care în scurt timp a ajuns în

posesia inculpatului G.C.

Cu ajutorul cuțitului și

secondat verbal de L.V., inculpatul G.C. a amenințat părțile vătămate pentru a

le determina să indice locul păstrării telefoanelor.

Inculpații au exercitat acte

de violență constând în amenințări verbale dar și amenințări cu cuțitul pe

toată durata prezenței lor în cameră.

În același timp, pentru a-și

impresiona victimele, inculpatul L.V. a spart o farfurie, iar G.C. s-a folosit

de sfoara de rufe pe care după ce a făcut-o laț a prins-o de gâtui lui T.S.,

acte apreciate a fi de natură să inducă o stare de temere.

Concomitent cu violența și

amenințările, inculpații au răvășit toate obiectele aflate în dulapurile din

cameră și, în încercarea de a găsi bunurile care îi interesau, au controlat

încăperea în detaliu, ridicând saltelele și așternuturile de pe paturi.

În aceste condiții,

inculpații L.V. și G.C. și-au însușit sumele de 35 dolari S.U.A. și 200.000

lei, un compact disc, o pereche de căști auto, o agendă, un încărcător telefon,

aparținând lui T.A. precum și o servietă și o casetă audio, aparținând lui K.L.

După aproximativ o oră, o

oră și jumătate, inculpații au părăsit locul faptei, pe holul și scările

imobilului întâlnindu-se cu martorii P.C.P. și P.A.J.

Inculpatul G.C. s-a întors

la petrecere, iar în dimineața zilei următoare a plecat la București, în timp

ce inculpatul L.V. a părăsit Crevedia în aceeași noapte cu destinația Oradea,

lăsând martorei S.A., spre păstrare, servieta conținând obiectele sustrase.

S-a arătat în actul de

acuzare că faptele au fost stabilite prin procesul verbal de cercetare la fața

locului, planșele foto, raportul de constatare tehnico-științifică,

declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, proces verbal de

confruntare, proces verbal de percheziție domiciliară, dovezi de restituire,

proces verbal de recunoaștere a obiectelor și declarațiile inculpaților.

În timpul cercetării

judecătorești s-au luat declarații inculpaților, au fost audiate părțile

vătămate T.S. și T.A., precum și martorii P.V., Z.V., P.A.J., P.C.P., G.L., U.R.

și s-au administrat probe cu înscrisuri, în circumstanțierea inculpaților.

La cererea inculpatului G.C.,

instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească

discernământul acestuia la momentul comiterii faptelor, iar în temeiul dispozițiilor

art. 128 C. proc. pen., s-a asigurat pe tot parcursul procesului penal,

desfășurarea lucrărilor cauzei prin folosirea unui interpret autorizat de limbă

ucrainiană, în persoana doamnei B.A.

S-a subliniat că raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică s-a efectuat prin folosirea interpretului

autorizat, actul întocmit concluzionând că inculpatul G.C. prezintă

diagnosticul „personalitate cu trăsături instabil emoționale”, faptele deduse

judecății fiind comise cu discernământ integru.

Se reține de instanța de

fond că în declarațiile date, ambii inculpați prezintă în detaliu succesiunea

momentelor ce caracterizează activitatea infracțională, recunoscând pătrunderea

fără drept în camerele respective, solicitarea fără drept de bunuri, căutarea

lor printre lucrurile colegilor și însușirea fără drept a bunurilor menționate

în actul de sesizare.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 249, pronunțată la data de 9 iunie 2004, în dosarul

penal nr. 2846/2004, admite apelurile declarate de inculpații G.C. și L.V.,

desființează în parte sentința penală nr. 74 din 16 februarie 2004, pronunțată

de Tribunalul Dâmbovița și,

I.

d

escontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare

aplicată inculpatului

G.C.,

în

pedepsele componente de câte 7 ani închisoare, aplicată pentru fiecare din cele

4 fapte, prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) C. pen., combinat

cu art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

Reține la încadrarea

juridică a fiecărei infracțiuni dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și

alin. (2) C. pen. și, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.,

condamnă pe inculpatul G.C. la patru pedepse de câte 5 (cinci) ani închisoare,

pentru fiecare infracțiune de tâlhărie, părți vătămate N.I., T.A., K.L. și T.S.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul

G.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Aplică art. 71 și art. 64 C.

pen.

II.

d

escontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare,

aplicată inculpatului

L.V.

în

pedepsele componente de câte 7 ani închisoare, aplicată pentru fiecare din cele

4 fapte, prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) C. pen., combinate

cu art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

Reține la încadrarea

juridică a fiecărei infracțiuni dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și

alin. (2) C. pen. și, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.,

condamnă pe inculpatul G.C. la patru pedepse de câte 5 (cinci) ani închisoare,

pentru fiecare infracțiune de tâlhărie, părți vătămate N.I., T.A., K.L. și T.S.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul

L.V.

să execute pedeapsa cea mai

grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Aplică art. 71 și art. 64 C.

pen.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Deduce din durata pedepsei

aplicate fiecărui inculpat perioada arestării preventive, de la 4 martie 2003

la zi pentru inculpatul G.C. și de la 5 martie 2003 la zi, pentru inculpatul L.V.

Menține starea de arest

preventiv a fiecărui inculpat.

Dispune plata sumei de

500.000 lei din fondul special al Tribunalului Prahova doamnei interpret B.A.,

reprezentând cheltuieli de transport pentru două deplasări pe ruta București –

Ploiești și retur și onorariul cuvenit, în conformitate cu dispozițiile art. 7

din Legea nr. 178/1997, astfel cum au fost modificate prin H.G. 1291 din 13

noiembrie 2002.

Împotriva acestei decizii

inculpații, în termen legal au declarat recurs considerând-o nelegală și

netemeinică, atât sub aspectul condamnării pentru infracțiunea de tâlhărie (art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) cât și al individualizării

pedepselor, în subsidiar (art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. civ.).

S-a solicitat de către ambii

inculpați, achitarea pentru lipsa intenției de a tâlhări, sau schimbarea

încadrării juridice în furt și în oricare dintre variantele de infracțiune ce

s-ar reține, reducerea pedepselor prin lărgirea efectelor acestora asupra

cuantumului pedepselor.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate și de

probele existente, reține că doar în parte criticile sunt fondate, după cum

urmează:

Situația de fapt a fost

corect reținută din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și

în aceea de cercetare judecătorească și anume: plângerile părților vătămate N.I.,

T.A., K.L., T.S., declarațiile martorilor P.C.P., P.A.J., procesul verbal de

cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de constatare

tehnico-științifică, procesul verbal de confruntare, procesul verbal de

percheziție domiciliară, dovezile de restituire, procesul verbal de

recunoaștere a obiectelor, declarațiile inculpaților.

Încadrarea juridică a

faptelor în infracțiunile de tâlhărie aflate în concurs este corectă.

Temerea insuflată părților

vătămate s-a indus atât prin violență, cât și prin timorare, prin violență

morală, între fapte forma violenței, după distincția arătată, prin singura

diferență.

Cât privește opinia

exprimată în sensul săvârșirii unei singure infracțiuni continuate (art. 41 alin.

(2) C. pen.), iar nu a unui concurs (art. 33 C. pen.) este nejustificată și

corect instanța de apel a motivat că inculpații au exercitat violențe și

amenințări asupra mai multor părți vătămate, iar acțiunea principală, a

însușirii, care intră în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, a fost

îndreptată împotriva atâtor patrimonii, câte părți vătămate sunt, determinând

săvârșirea a tot atâtea infracțiuni de tâlhărie (concurs) sub acest aspect nu

are relevanță, că acțiunile s-au săvârșit într-un interval de timp, scurt.

În mod corect, instanța de

apel s-a orientat și asupra unei interpretări corespunzătoare a atitudinii

inculpaților, considerată sinceră.

Cei doi s-au comportat exact

ca în cazul infracțiunii de infracțiuni de tâlhărie, cu deosebire că nu au încercat

să-și ascundă identitatea, victimele fiindu-le colegi și nici nu au uzat de

vreo temere ce să le-o fi insuflat anterior, inculpații fiind studenți, foarte

bine caracterizați, dar aflați într-o stare de euforie cauzată de băutura

consumată, așadar într-o situație accidentală.

Totuși, instanța de apel,

față de situația specială a inculpaților, reținută de altfel, a dat un aspect

mult prea recurs circumstanțelor atenuante reținute.

Felul în care au fost

caracterizați inculpații de comportarea anterioară, de excepție, unicitatea

manifestărilor negative avute pe fondul consumului de alcool, într-un context

definit, colegii lor ucrainieni cazați în cămin, în care cu greu poți defini

intenția propriu zisă avută, aceea a însușirii pe nedrept sau a folosirii

abuzive, potrivit reprezentării lor de moment, a telefoanelor mobile, unită cu

un fel de răzbunare nejustificată, de altfel, toate acestea, ar fi trebuit să

conducă la aplicarea unor pedepse mai reduse.

Aceasta, cu atât mai mult cu

cât, dându-li-se cât mai curând posibil, ocazia de a-și termina studiile, se

poate realiza o mai rapidă resocializare a inculpaților, rezultat folositor

lor, dar și societății.

Pentru aceste considerente,

singurul aspect ce se va corecta va fi acela că, urmare a admiterii recursului,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se vor reduce pedepsele aplicate, desigur, după descontopirea pedepselor

rezultante în pedepsele componente urmată de contopirea pedepselor reduse

aplicate.

În temeiul art. 88 C. pen.,

se va deduce la zi prevenția pentru fiecare inculpat.

Conform art. 192 alineat

final C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpații L.V. și G.C., împotriva deciziei penale nr. 249 din 9 iunie 2004

a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată sub

aspectul individualizării pedepselor aplicate.

Reduce pentru fiecare

infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., pentru inculpatul G.C.,

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și cu

aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru ambii inculpați, pedeapsa

de la câte 5 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare.

Ca urmare a aplicării dispozițiilor

art. 33 lit. a) C. pen., urmează ca fiecare inculpat să execute o pedeapsă

rezultantă de 3 ani închisoare.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 5 martie 2003 la 6

decembrie 2004 pentru L.V. și al reținerii și arestării preventive de la 4

martie 2003 la 6 decembrie 2004, pentru G.C.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 decembrie 2004.