ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6496/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 16 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 2751/2003 inculpatul G.C. a fost condamnat după cum urmează: În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată N.I.; În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.A.; În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată K.L.; În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.S.

În baza art. 33 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen. (pentru ultimele 3 infracțiuni) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul G.C. să execute 7 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G.C. și s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia perioada arestării preventive, de la 4 martie 2003 la zi.

Prin aceeași hotărâre, inculpatul L.V., a fost condamnat după cum urmează: În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată N.I.; În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.A.; În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată K.L.; În baza art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., la 7 ani închisoare, parte vătămată T.S. În baza art. 33 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen.

(pentru ultimele 3 infracțiuni) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul L.V. să execute 7 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului L.V. și s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia perioada arestării preventive, de la 5 martie 2003 la zi. S-a luat act că părțile vătămate N.I., T.S. și T.A. nu s-au constituit părți civile. În soluționarea laturii civile, inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile Ț.V. suma de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri, iar părții civile K.L. suma de 10 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății.

Inculpatul L.V. a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul G.C. a fost obligat la 1.884.000 lei cu același titlu, în cuantumul cheltuielilor judiciare fiind inclusă și contravaloarea expertizei medico-legale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Pachetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 283/P/2003, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații G.C. și L.V., pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie. S-a reținut în actul de sesizare că inculpații G.C. și L.V., cetățeni ucrainieni, erau studenți în România, la Universitatea București, respectiv Universitatea Oradea, și înaintea studiilor propriu zise ambii au parcurs anul pregătitor la Centru E.H.

La sfârșitul unii februarie 2003, G.C. a venit în Crevedia să-și viziteze prietenii, împrejurare în care l-a întâlnit pe L.V., care se afla în c entru de aproximativ două săptămâni. În aceste împrejurări, inculpații au primit o invitație la aniversarea zilei de naștere a vărului lui L.V., pe nume S. și acesta cursant în anul pregătitor, sărbătoarea urmând a avea loc la 1 martie 2003. Ca atare, în după amiaza zilei menționate, inculpații L.V. și G.C. au participat, alături de alte persoane la petrecerea organizată în bufetul campusului. În jurul orelor 23,30, pe fondul consumului de alcool, inculpații s-au hotărât să meargă în căminele de studenți pentru a face rost de un telefon mobil, deși nu aveau cunoștințe la care să apeleze în acest sens.

Ajunși în cămin, inculpații au bătut la o ușa, unde în acel moment se afla partea vătămată N.I. Imediat ce le-a fost deschisă ușa, inculpații au pătruns în cameră și, încuind ușa, i-au cerut părții vătămate pe un ton imperativ, telefonul. La răspunsul negativ al lui N.I., care a încercat să motiveze că are telefonul la reparat, inculpații au devenit agresivi și, adresându-i cuvinte injurioase (auzite de ocupanții camerei alăturate) au început să răvășească obiectele din dulapuri în căutarea telefonului, în cele din urmă însușindu-și telefonul și încărcătorul aferent, aparținând părții vătămate N.I., precum și încărcătorul unui alt telefon proprietatea lui Ț.V., absent în acel moment din cameră.

După intrarea în posesia telefonului, inculpatul L.V. a cerut părții vătămate să-i dezvăluie codul PIN, refuzul acestuia determinând o altă reacție violentă a inculpaților, care l-au lovit și amenințat. Părăsind camera, inculpații au atras atenția părții vătămate să păstreze tăcerea și să nu sesizeze cele petrecute. Valoarea bunurilor însușite prin violență de inculpați s-a apreciat la 5.500.000 lei, prejudiciu produs părții vătămate N.I. și care a fost recuperat în cursul urmăririi penale și de 500.000 lei prejudiciu produs lui Ț.V. În continuare, pretextând lipsa cartelei din telefonul însușit de la N.I., inculpatul L.V. a avut inițiativa pătrunderii și în camera alăturată. Procedând în aceeași manieră, inculpații au pătruns fără a fi invitați în camera ocupată în acel moment de părțile vătămate T.A., K.L.

și T.S., ultimul aflat în vizită. La aceeași cerere de remitere a telefoanelor mobile, căreia părțile vătămate i-au răspuns negativ, inculpatul L.V. a început să scotocească în dulapurile din cameră, primul lucru fiind găsit un cuțit tip „fluture” (briceag), care în scurt timp a ajuns în posesia inculpatului G.C. Cu ajutorul cuțitului și secondat verbal de L.V., inculpatul G.C. a amenințat părțile vătămate pentru a le determina să indice locul păstrării telefoanelor. Inculpații au exercitat acte de violență constând în amenințări verbale dar și amenințări cu cuțitul pe toată durata prezenței lor în cameră. În același timp, pentru a-și impresiona victimele, inculpatul L.V. a spart o farfurie, iar G.C.

s-a folosit de sfoara de rufe pe care după ce a făcut-o laț a prins-o de gâtui lui T.S., acte apreciate a fi de natură să inducă o stare de temere. Concomitent cu violența și amenințările, inculpații au răvășit toate obiectele aflate în dulapurile din cameră și, în încercarea de a găsi bunurile care îi interesau, au controlat încăperea în detaliu, ridicând saltelele și așternuturile de pe paturi. În aceste condiții, inculpații L.V. și G.C. și-au însușit sumele de 35 dolari S.U.A. și 200.000 lei, un compact disc, o pereche de căști auto, o agendă, un încărcător telefon, aparținând lui T.A. precum și o servietă și o casetă audio, aparținând lui K.L. După aproximativ o oră, o oră și jumătate, inculpații au părăsit locul faptei, pe holul și scările imobilului întâlnindu-se cu martorii P.C.P.

și P.A.J. Inculpatul G.C. s-a întors la petrecere, iar în dimineața zilei următoare a plecat la București, în timp ce inculpatul L.V. a părăsit Crevedia în aceeași noapte cu destinația Oradea, lăsând martorei S.A., spre păstrare, servieta conținând obiectele sustrase. S-a arătat în actul de acuzare că faptele au fost stabilite prin procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, proces verbal de confruntare, proces verbal de percheziție domiciliară, dovezi de restituire, proces verbal de recunoaștere a obiectelor și declarațiile inculpaților. În timpul cercetării judecătorești s-au luat declarații inculpaților, au fost audiate părțile vătămate T.S.

și T.A., precum și martorii P.V., Z.V., P.A.J., P.C.P., G.L., U.R. și s-au administrat probe cu înscrisuri, în circumstanțierea inculpaților. La cererea inculpatului G.C., instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească discernământul acestuia la momentul comiterii faptelor, iar în temeiul dispozițiilor art. 128 C. proc. pen., s-a asigurat pe tot parcursul procesului penal, desfășurarea lucrărilor cauzei prin folosirea unui interpret autorizat de limbă ucrainiană, în persoana doamnei B.A. S-a subliniat că raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a efectuat prin folosirea interpretului autorizat, actul întocmit concluzionând că inculpatul G.C. prezintă diagnosticul „personalitate cu trăsături instabil emoționale”, faptele deduse judecății fiind comise cu discernământ integru.

Se reține de instanța de fond că în declarațiile date, ambii inculpați prezintă în detaliu succesiunea momentelor ce caracterizează activitatea infracțională, recunoscând pătrunderea fără drept în camerele respective, solicitarea fără drept de bunuri, căutarea lor printre lucrurile colegilor și însușirea fără drept a bunurilor menționate în actul de sesizare. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 249, pronunțată la data de 9 iunie 2004, în dosarul penal nr. 2846/2004, admite apelurile declarate de inculpații G.C. și L.V., desființează în parte sentința penală nr. 74 din 16 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și, I. d escontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului G.C., în pedepsele componente de câte 7 ani închisoare, aplicată pentru fiecare din cele 4 fapte, prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) C. pen., combinat cu art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

Reține la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul G.C. la patru pedepse de câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru fiecare infracțiune de tâlhărie, părți vătămate N.I., T.A., K.L. și T.S. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare. Aplică art. 71 și art. 64 C. pen.

II. d escontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului L.V. în pedepsele componente de câte 7 ani închisoare, aplicată pentru fiecare din cele 4 fapte, prevăzute de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) C. pen., combinate cu art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. Reține la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul G.C. la patru pedepse de câte 5 (cinci) ani închisoare, pentru fiecare infracțiune de tâlhărie, părți vătămate N.I., T.A., K.L.

și T.S. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul L.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare. Aplică art. 71 și art. 64 C. pen. Menține restul dispozițiilor sentinței. Deduce din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat perioada arestării preventive, de la 4 martie 2003 la zi pentru inculpatul G.C. și de la 5 martie 2003 la zi, pentru inculpatul L.V. Menține starea de arest preventiv a fiecărui inculpat. Dispune plata sumei de 500.000 lei din fondul special al Tribunalului Prahova doamnei interpret B.A., reprezentând cheltuieli de transport pentru două deplasări pe ruta București – Ploiești și retur și onorariul cuvenit, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 178/1997, astfel cum au fost modificate prin H.G.

1291 din 13 noiembrie 2002. Împotriva acestei decizii inculpații, în termen legal au declarat recurs considerând-o nelegală și netemeinică, atât sub aspectul condamnării pentru infracțiunea de tâlhărie (art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) cât și al individualizării pedepselor, în subsidiar (art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. civ.). S-a solicitat de către ambii inculpați, achitarea pentru lipsa intenției de a tâlhări, sau schimbarea încadrării juridice în furt și în oricare dintre variantele de infracțiune ce s-ar reține, reducerea pedepselor prin lărgirea efectelor acestora asupra cuantumului pedepselor.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate și de probele existente, reține că doar în parte criticile sunt fondate, după cum urmează: Situația de fapt a fost corect reținută din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în aceea de cercetare judecătorească și anume: plângerile părților vătămate N.I., T.A., K.L., T.S., declarațiile martorilor P.C.P., P.A.J., procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de confruntare, procesul verbal de percheziție domiciliară, dovezile de restituire, procesul verbal de recunoaștere a obiectelor, declarațiile inculpaților.

Încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile de tâlhărie aflate în concurs este corectă. Temerea insuflată părților vătămate s-a indus atât prin violență, cât și prin timorare, prin violență morală, între fapte forma violenței, după distincția arătată, prin singura diferență. Cât privește opinia exprimată în sensul săvârșirii unei singure infracțiuni continuate (art. 41 alin. (2) C. pen.), iar nu a unui concurs (art. 33 C. pen.) este nejustificată și corect instanța de apel a motivat că inculpații au exercitat violențe și amenințări asupra mai multor părți vătămate, iar acțiunea principală, a însușirii, care intră în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, a fost îndreptată împotriva atâtor patrimonii, câte părți vătămate sunt, determinând săvârșirea a tot atâtea infracțiuni de tâlhărie (concurs) sub acest aspect nu are relevanță, că acțiunile s-au săvârșit într-un interval de timp, scurt.

În mod corect, instanța de apel s-a orientat și asupra unei interpretări corespunzătoare a atitudinii inculpaților, considerată sinceră. Cei doi s-au comportat exact ca în cazul infracțiunii de infracțiuni de tâlhărie, cu deosebire că nu au încercat să-și ascundă identitatea, victimele fiindu-le colegi și nici nu au uzat de vreo temere ce să le-o fi insuflat anterior, inculpații fiind studenți, foarte bine caracterizați, dar aflați într-o stare de euforie cauzată de băutura consumată, așadar într-o situație accidentală. Totuși, instanța de apel, față de situația specială a inculpaților, reținută de altfel, a dat un aspect mult prea recurs circumstanțelor atenuante reținute.

Felul în care au fost caracterizați inculpații de comportarea anterioară, de excepție, unicitatea manifestărilor negative avute pe fondul consumului de alcool, într-un context definit, colegii lor ucrainieni cazați în cămin, în care cu greu poți defini intenția propriu zisă avută, aceea a însușirii pe nedrept sau a folosirii abuzive, potrivit reprezentării lor de moment, a telefoanelor mobile, unită cu un fel de răzbunare nejustificată, de altfel, toate acestea, ar fi trebuit să conducă la aplicarea unor pedepse mai reduse. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, dându-li-se cât mai curând posibil, ocazia de a-și termina studiile, se poate realiza o mai rapidă resocializare a inculpaților, rezultat folositor lor, dar și societății.

Pentru aceste considerente, singurul aspect ce se va corecta va fi acela că, urmare a admiterii recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor reduce pedepsele aplicate, desigur, după descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente urmată de contopirea pedepselor reduse aplicate. În temeiul art. 88 C. pen., se va deduce la zi prevenția pentru fiecare inculpat. Conform art. 192 alineat final C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații L.V. și G.C., împotriva deciziei penale nr. 249 din 9 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată sub aspectul individualizării pedepselor aplicate. Reduce pentru fiecare infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., pentru inculpatul G.C., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru ambii inculpați, pedeapsa de la câte 5 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare. Ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., urmează ca fiecare inculpat să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 5 martie 2003 la 6 decembrie 2004 pentru L.V. și al reținerii și arestării preventive de la 4 martie 2003 la 6 decembrie 2004, pentru G.C. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2004.