ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6570/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința

penală nr. 163 din 1 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 8205/2003, în baza

art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2) lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen.,

a condamnat pe inculpații:

- B.M.S. și

- L.A. la câte:

- 8 ani închisoare fiecare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul:

- B.M.M. la pedeapsa de:

- 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a

condamnat pe inculpatul minor:

- M.I., pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă, la pedeapsa de:

- 3 ani și 6 luni închisoare.

A interzis tuturor inculpaților

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv din 6 iunie 2003,

pentru inculpații B.M.S., B.M.M. și L.A. la zi și a menținut starea de arest,

iar pentru inculpatul minor M.I. a dedus arestul din data de 2 iulie 2003 până

la data de 4 iulie 2003.

În temeiul art. 116 C. pen., a

interzis inculpatului L.A. dreptul de a se afla în municipiul Timișoara pe o

durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpații în solidar, iar pe inculpatul

minor în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile

B.V. suma de 5.800.000 lei despăgubiri civile.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

a confiscat de la inculpatul L.A. sumele de 730.000 lei și 930.000 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpații în solidar, iar pe inculpatul minor în solidar cu partea

responsabilă civilmente la câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

A dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției a sumei de 400.000 lei onorariu avocat oficiu către

Baroul Timiș.

În sarcina inculpaților s-a reținut

următoarele:

În seara de 31 mai 2003 partea vătămată

B.V. s-a deplasat, în jurul orelor 15,00, pe Calea Lugojului din Timișoara

pentru a se întâlni și a avea relații sexuale cu prostituate.

A stabilit cu numita M.R.

întreținerea unui raport sexual în schimbul sumei de 300.000 lei, s-a dus la

Hotel B. și după ce a luat banii aceasta a părăsit camera hotelului, fără a mai

întreține actul sexual.

Partea vătămată a coborât în stradă

pentru a o găsi dar a întâlnit-o pe amica ei F.I. cu care a întreținut relații

sexuale în pădurea din apropierea Ștrandului T.

Observând aceasta, inculpatul L.A.

îi cere concubinei sale N.V. să-l acosteze pe B.V. dându-i astfel lui

posibilitatea să intervină, pentru a o salva. Deși partea vătămată a refuzat,

inculpatul L.A. s-a apropiat de el și i-a aplicat o lovitură în zona feței,

victima i-a aplicat și ea un pumn acestuia, după care s-au încăierat căzând în

iarbă.

Inculpații B.M.S., B.M.M. și M.I.,

care erau în apropiere au început să o lovească pe victimă cu pumnii și

picioarele dând prilej inculpatului L.A. să sustragă din buzunarul pantalonilor

portmoneul părții vătămate, împreună cu telefonul mobil.

Inculpatul L.A. i-a smuls părții

vătămate și inelul din aur de pe deget, după care toți au părăsit zona și s-au

deplasat la un local situat în perimetrul zonei de Est din Timișoara unde au

împărțit bunurile sustrase.

Inculpatul L.A. a primit de la

inculpatul B.M.S. suma de 1.500.000 lei împreună cu telefonul și inelul din

aur, inculpatului M.I. i-a revenit suma de 700.000 lei, iar fraților B. câte

700.000 lei fiecare.

După primirea părții sale de profit

inculpatul L.A. a vândut inelul cumpărătoarei de bună credință S.A. în schimbul

sumei de 900.000 lei, iar telefonul mobil martorului P.C. în schimbul sumei de

730.000 lei, bunuri care au fost ridicate de organele de poliție și restituite

părții vătămate.

În cursul urmăririi penale

inculpatul M.I. a restituit părții vătămate suma de 400.000 lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza plângerii părții vătămate (care la data

de 3 iunie 2003 a relatat că, în noaptea de 31 mai 2003, a fost victima unei

tâlhării comise de un grup de cinci persoane de etnie rromă, în complicitate cu

niște prostituate de aceeași etnie, prilej cu care a fost deposedat cu violență

de banii și bunurile de valoare pe care le posedă), a certificatului

medico-legal, ce atesta existența unor leziuni la nivelul feței și capului, a

procesului verbal de cercetare la fața locului, a planșelor foto, declarațiilor

inculpaților, ale martorilor, precum și cu dovezile de restituire a unor bunuri.

Apelurile declarate de inculpați

împotriva acestei sentințe au fost respinse de Curtea de Apel Timișoara prin

decizia penală nr. 209/A/2004.

Inculpatul minor M.I. a formulat, în

termen recurs, împotriva ultimei hotărâri, solicitând schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de tăinuire și reducerea corespunzătoare a pedepsei, a

cărei executare să fie suspendată condiționat.

Motivele invocate urmează a fi

analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Din declarațiile părții vătămate

rezultă că inculpatul minor M.I. l-a ținut de picioare în momentul în care

ceilalți îi aplicau diferite lovituri.

La rândul său, M.I. a recunoscut

participarea sa, relatând cu lux de amănunte modul în care a comis infracțiunea,

imobilizând victima de picioare, timp în care inculpatul L.A. a sustras

bunurile din buzunarul pantalonilor și inelul de aur de pe deget. Ulterior

inculpații, împreună cu recurentul s-au deplasat la un local unde au împărțit

banii și bunurile.

Potrivit art. 221 C. pen.,

constituie infracțiunea de tăinuire, primirea, dobândirea sau transformarea

unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din

săvârșirea unei fapte penale.

Această infracțiune presupune lipsa

unei înțelegeri prealabile sau concomitente între autorul sustragerii și cel

care dobândește bunul provenit din săvârșirea faptei penale, ca și lipsa

oricărei participații la comiterea sustragerii.

Or, în cauză, M.I. a participat la

agresiunea comisă împotriva victimei. El a luat parte la adoptarea hotărârii de

a săvârși tâlhăria, la stabilirea modului de a acționa, a imobilizat victima,

apoi a primit o parte din bunurile sustrase prin violență.

Așadar, recurentul este coautor la

infracțiunea de tâlhărie, astfel cum au reținut corect instanțele de fond și de

apel, nicidecum un tăinuitor.

În consecință, primul motiv de

recurs susținut de inculpat este nefondat.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, la care s-a făcut referire prin al doilea motiv de recurs, Curtea constată

că instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

stabilind că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin aplicarea

unei pedepse privative de libertate orientată însă către minimul prevăzut de

lege. Inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut fapta săvârșită, a

absolvit 8 clase, după care a abandonat pregătirea școlară. Provine dintr-o

familie cu carențe educaționale.

Toate aceste date, coroborate cu

periculozitatea socială deosebită a faptei, demonstrează că nu este întemeiată

nici critica privind greșita individualizare a pedepsei.

Pentru considerentele ce preced,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge recursul inculpatului, menținând ca legale hotărârile atacate.

Se va constata că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 209/ A din 14 iunie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Constată că inculpatul M.I. se află

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie 2004.