ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 septembrie 2000,

reclamanta, SC T.B. SRL Târgu Cărbunești, a chemat în judecată pe pârâta, SC C.R.

SA Ploiești, filiala Craiova, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să

se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 248.354.962 lei, actualizată în

raport cu rata inflației, reprezentând contravaloare lucrări executate și

neachitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă 1709 din 23

ianuarie 2001, Tribunalul Dolj a respins acțiunea reclamantei, reținând că

operează autoritatea lucrului judecat în raport cu sentința civilă nr. 948 din

16 iulie 1997, prin care pârâta a fost obligată la plata sumei de 32.906.193

lei contravaloare lucrări.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 1 din 29 ianuarie 2002, a respins apelul reclamantei, reținând că

dreptul reclamantei de a cere prețul lucrărilor executate până în octombrie

1996, este prescris.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea

acțiunii sale, exercitate în termen, întrucât recepția lucrărilor s-a terminat

la 28 aprilie 1998, cu ocazia expertizei.

Recursul reclamantei este întemeiat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Trebuie reținut că, fiind un

contract sinalagmatic, contractul de antrepriză și execuție lucrări are un

obiect dublu, lucrarea executată și prețul, situație în care presupune

existența obligațiilor corelative ale părților, respectiv, executarea

lucrărilor angajate la termen de către anteprenor și corespunzător, respectiv,

preluarea lucrării și plata prețului în sarcina beneficiarului.

În consecință, numai după executarea

lucrărilor și recepția acestora de către beneficiar se naște dreptul la acțiune

al anteprenorului pentru plata prețului acestora.

În speță, se constată că, pentru

lucrările efectuate în martie 1996 și neachitate în valoarea pretinsă prin

acțiune, așa cum au fost calculate în dosarul nr. 1481/1997, nu au fost

întocmite acte de recepție, situație necontestată de părți.

Din examinarea expertizei efectuate

în dosarul menționat mai sus, pe care s-au întemeiat și concluziile instanțelor

din soluțiile adoptate în litigiul de față, nu rezultă cu certitudine data

recepționării și a acestor lucrări pentru care s-a introdus acțiunea de față.

Expertiza face simple afirmații

privind recepția lucrărilor, fără a preciza data și numărul procesului-verbal

de recepție întocmit de părțile contractante.

De altfel, numai cu prilejul

efectuării acestei expertize, desfășurate în luna aprilie 1998 de către reprezentanții

părților, se poate constata că s-a finalizat recepția lucrărilor în discuție,

situație în care, având în vedere data introducerii acțiunii de față, aceasta

nu este prescrisă în raport cu prevederile Decretului nr. 167/1958, cum greșit

s-a reținut prin hotărârea ce se atacă.

Cum litigiul în cauză s-a soluționat

eronat numai pe excepții, se impune casarea hotărârii atacate și examinarea

susținerilor contradictorii ale părților, pe fondul pricinii.

Având în vedere cele de mai sus,

recursul reclamantei va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC T.B. SRL Târgu Cărbunești împotriva deciziei nr. 1 din 29

ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și trimite cauza,

spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 20 aprilie 2004.