ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4697/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin decizia civilă nr. 1519/R din 28 mai 2001 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 3690/R din 22 decembrie 2000 a aceleași instanțe, cu motivarea că procesul verbal nr. 3204 din 22 iulie 2000, al Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 din comuna Bujoreni, nu este act nou, iar revizuienții puteau să-l obțină în cele 6 luni înainte de data soluționării recursului. Contra deciziei s-a declarat recurs în anulare, la 28 mai 2002, invocându-se acest proces verbal ca înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca și adresa nr. 25 din 22 iulie 2001 a DGAIA Vâlcea, precum și titlul de proprietate din 1 noiembrie 2000 al recurentei I.S.

(motive similare ca în recursul în anulare contra deciziei nr. 1518/R din 28 mai 2001, din aceeași zi, ce face obiectul dosarului nr. 2397/2002 al Curții Supreme de Justiție, soluționat prin decizia 4698 din 23 iunie 2004. Intimații, prin întâmpinare, au invocat tardivitatea recursului în anulare, înregistrat la 29 mai 2002, dar, din borderoul anexat și plicul (aflate în dos. 2399/2002 al acestei instanțe) rezultă că a fost expediat în ziua de 28 mai 2002, în termenul de un an prev. de art. 330 1 C. proc. civ. (în ultima zi), excepția neputând, deci, fi primită. 2. Recursul în anulare este fondat, urmând a se casa deciziile atacate (în revizuire, în recurs și în apel) și cauza a se trimite Curții de apel pentru judecarea apelului, conform art. 3 pct. 2 C. proc.

civ. 2.1. Ambele acte – procesul verbal de punere în posesie din 22 iulie 2000 a pârâților și titlul de proprietate din 1 noiembrie 2000 al acestora (ca și cererea de intrare în CAP a autorului lor) sunt înscrisuri noi pentru instanța de recurs și deținute de partea potrivnică, în sensul dat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca temei al revizuirii. Dar, aceste acte au și o relevanță juridică substanțială, fiind de natură a înrâuri soluția instanței de recurs, astfel că îndeplinesc toate cerințele textului citat, așa cum, în mod corect s-a relevat în recursul în anulare. 2.2. Prin casarea deciziei atacate și admiterea cererii de revizuire, consecința firească și directă este desființarea deciziei instanței de recurs, ca efect trimiterea cauzei instanței competente să judece recursul.

Potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., text introdus prin O.U.G. nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, Curțile de apel „judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță. În conformitate cu art. 725 alin. (2) teza a 2-a, în caz de casare cu trimitere „spre rejudecare, dispozițiile legii noi referitoare la competență sunt pe deplin aplicabile”. Drept urmare, și decizia instanței de apel va fi casată, iar apelul contra sentinței civile a judecătoriei este de competența Curții de apel, căreia i se va trimite cauza pentru judecare, sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează deciziile civile nr. 1519/R din 28 mai 2001 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, nr. 3690/R din 22 decembrie 2000 a aceleiași Curți de Apel, precum și nr. 1285 din 22 mai 2000 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă. Trimite cauza Curții de Apel Pitești pentru rejudecare, ca instanță de apel contra sentinței civile nr. 9264 din 22 noiembrie 1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2004.