ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.4269/1999 S.C. P. S.A. a

solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu C.I. să

dispună rezilierea contractului de locație de gestiune încheiat sub nr.336/25

iulie 1991 privind unitatea Aluniș 50, să fie obligat la plata sumei de

3.343.500 lei locație restantă, cu cheltuieli.

Prin

cerere reconvențională C.I. a solicitat obligarea reclamantei la plata

contravalorii investițiilor ce le-a efectuat din veniturile sale la unitatea în

litigiu, investiții ce se ridică la suma de 10.000.000 lei, cu cheltuieli de

judecată.

Tribunalul

Sibiu, prin sentința civilă nr.1193/C din 22 decembrie 1999, a admis acțiunea,

a dispus rezilierea contractului nr.336/25 iulie 1992 și l-a obligat pe pârât la

plata sumei de 3.345.500 lei contravaloarea locației de gestiune restantă, cu

1.067.200 lei cheltuieli de judecată.

Cererea

reconvențională a fost respinsă.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut din probele administrate în cauză că

pârâtul nu a achitat contravaloarea locației de gestiune pe perioada februarie

1995-aprilie 1996, motiv pentru care se impune obligarea la plată și rezilierea

contractului.

Cu

privire la cererea reconvențională se arată că lucrările a căror contravaloare

le solicită pârâtul s-au executat în perioada aprilie 1983-1987 de către

autoarea reclamantei.

Curtea

de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr.31/A din 4 septembrie 1002 a admis

apelul declarat de pârâtul reclamant împotriva sentinței mai sus menționate pe

care a schimbat-o în parte în sensul că a admis cererea reconvențională și a

obligat-o pe reclamanta pârâtă la plata sumei de 38.080.000 lei cu titlu de

investiții și la 3.548.600 lei cheltuieli de judecată, menținându-se celelalte

dispoziții ale sentinței.

În baza

expertizei s-a reținut existența lucrărilor care au fost edificate, astfel cum

a arătat martorul M.N., de către pârât.

S.C. P.

S.A. a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9, precizând că pretențiile pârâtului sunt lipsite de temei, soluția

pronunțată nu își are corespindent în probele dosarului.

Instanța

nu a ținut seama de faptul dovedit în cauză că au devenit proprietarii

imobilului în litigiu după 1991 iar pârâtul reclamant chiar dacă ar fi făcut

lucrările a căror contravaloare o pretinde trebuia să dovedească că s-au

edificat după data respectivă și cu acordul lor.

Recursul

a fost admis pentru următoarele motive:

Din

expertiza efectuată în cauză la data de 30 august 1997 se reține că lucrările

pretins efectuate de pârât „au o vechime de 10-15 ani, că ele nu reprezintă

investiții efectuate de pârât”.

Martorul

S.N., fost director coordonator al ICS Mixtă în subordinea căreia se afla și

unitatea Aluniș a arătat că l-a numit gestionar pe C.I. al unității respective,

că înainte de 1990 nu se puteau efectua lucrări de investiții de persoane

fizice la unități aparținând statului. Martorul a precizat că lucrările pretins

efectuate de pârât s-au realizat începând cu anul 1982 și erau terminate când

acesta a fost numit gestionar, contravaloarea lor a fost suportată de ICS Mixtă

.

Declarațiile

acestui martor se coroborează cu reținerile expertului care, așa cum s-a

arătat, în anul 1997 a precizat că lucrările au o vechime de 10-15 ani,

inclusiv cu declarația martorului audiat la cererea pârâtului M.N. care

precizează că acestea s-au executat în perioada 1980-1981.

În

raport de aceste date ce rezultă din probele dosarului, instanța numai printr-o

greșită reținere a acestora a admis apelul, pronunțând astfel o hotărâre

netemeinică și nelegală, motiv pentru care a fost admis recursul, s-a modificat

decizia recurată în sensul că a fost respins apelul, cu 8.494.900 lei

cheltuieli de judecată, având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Faptul

că reclamanta recurentă a devenit proprietara imobilului după 1991 nu mai are

relevanță față de cele mai sus reținute, în sensul că lucrările nu au fost

executate de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.A. împotriva deciziei nr.31 din 4

septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtului

C.I.

Obligă

intimatul pârât C.I. la plata sumei de 8.494.900 lei cheltuieli de judecată

către recurenta reclamantă S.C. P. S.A.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.