ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7115/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7115/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 15
decembrie 2003, reclamantul B.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii
Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 8250 din 28 noiembrie 2003, emisă de
pârâtă și obligarea acesteia de a-i recunoaște calitatea de beneficiar al O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările
ulterioare.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 56/CA din 26 ianuarie 2004, a respins acțiunea, reținând pe baza probelor administrate, că reclamantul nu a făcut dovada
strămutării sau refugiului în altă localitate, decât cea de domiciliu, în perioada
18 iunie 1944 - 6 martie 1945.
Împotriva sus-menționatei sentințe a
declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în
esență că în mod greșit s-a respins acțiunea, deși erau îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât după naștere, la
18 iunie 1944, în satul Chișirid, împreună cu mama sa, B.H., s-a refugiat în
comuna Husasău de Tinca.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului, rezultă că
reclamantul B.V. s-a născut la 18 iunie 1944, în satul Chișirid, fiind botezat
în biserica din Chișirid, la data de 25 iulie 1944.
Mama recurentului-reclamant, B.H.,
întrucât nu s-a refugiat din Chișirid, localitate ocupată de Ungaria, în cei
trei ani de ocupație, nu avea nici un motiv să se refugieze ulterior datei de
25 iulie 1944, după nașterea recurentului, când administrația maghiară se
pregătea de retragere de pe teritoriul ocupat.
Direcția Județeană Bihor a Arhivelor
Naționale, prin extrasul nr. 4414 din 12 august 2003, i-a răspuns
recurentului-reclamant, la solicitarea făcută, că mama sa B.H. nu a fost
înregistrată la Biroul Refugiaților din Beiuș.
Se constată că instanța de fond,
reținând o corectă situație de fapt, pe baza probelor administrate, a pronunțat
o sentință legală și temeinică.
Așa fiind, recursul declarat de
reclamant este nefondat și urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva
sentinței civile nr. 56/CA/2004 - P.I. din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 septembrie 2004.