ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7114/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7114/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.M. a formulat acțiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, să se anuleze hotărârea nr. 880 din 28 noiembrie 2003, să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. A susținut reclamanta, prin acțiune, că părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, comuna Livada și să meargă în localitatea Chișirid, pentru motive etnice, refugiul fiind între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, când au revenit în comuna Livada, reclamanta fiind născută la data de 7 septembrie 1943. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 55/CA/2004 - P.I.
din 26 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 880/2003 și a obligat pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască calitatea de persoană strămutată, reclamantei și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând hotărârea, în sensul că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, nefiind îndeplinite condițiile cerute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile din aceste acte normative, persoanele, cetățeni români, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice.
O formă de persecuție pe motive etnice a fost și aceea de a obliga cetățenii români să își părăsească localitatea de domiciliu, unde aveau gospodărie și familie și să se stabilească într-o altă localitate. În cauză, este dovedit că o asemenea procedură, de persecuție, au suferit părinții reclamantei, dar și reclamanta care s-a născut la 7 septembrie 1943, aceasta având același statut cu părinții, fiind supusă acelorași nevoi și greutăți. Se constată astfel, că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, a aplicat legea incidentă în cauză, de asemenea, printr-o analiză și interpretare corectă și judicioasă, astfel că în conformitate cu considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 55/CA/2004 - P.I. din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.