ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2620/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 29

ianuarie 2003, reclamanta B.M.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 4053 din 7

ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că s-a născut în perioada când părinții săi erau strămutați, dobândind

același statut cu al acestora și, în consecință, beneficiază de prevederile

actului normativ invocat.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 99/CA/2003 – P din 24 februarie 2003, a admis acțiunea, a anulat

hotărârea atacată și a obligat autoritatea pârâtă să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut,

în esență, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

deoarece la momentul strămutării părinților săi, aceasta nu era născută și, ca

urmare, nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu, din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română. Copiii acestor persoane, născuți în perioada de refugiu sau strămutare,

au suferit aceleași privațiuni ca și părinții lor și nu există nici o rațiune

ca acestor copii să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Cum reclamanta s-a născut la 26

februarie 1943, în Deva, județul Hunedoara, după refugiul părinților săi din

localitatea Dej, județul Cluj, în anul 1940, instanța de fond a apreciat în mod

corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

În consecință, pentru considerentele de mai sus,

recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare

de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 99/CA/2003 – P din 24 februarie

2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 septembrie 2003.