ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7119/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 decembrie 2003, reclamantul A.L. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 6149 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea sa de a-i recunoaște calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 53/CA din 26 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, că reclamantul s-a născut la 20 ianuarie 1943, în localitatea Aleșd, iar ulterior, mama sa, împreună cu reclamantul, s-a întors în Beiuș, unde se refugiase din motive etnice în luna septembrie 1942. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Recursul este întemeiat. Reclamantul s-a născut la data de 20 ianuarie 1943, în localitatea Aleșd, localitate de domiciliu, fapt confirmat de certificatul său de naștere.

Instanța de fond a apreciat că întrucât s-a dovedit că mama reclamantului a fost în refugiu la Beiuș, sunt îndeplinite condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, și pentru reclamant, chiar dacă la data nașterii acestuia, mama sa se găsea în vizită în localitatea de domiciliu. Faptul sus-menționat demonstrează că mama reclamantului, după nașterea acestuia, nu a fost obligată să plece în refugiu, cât timp soțul său a rămas acasă, respectiv în localitatea Aleșd, cu serviciul, nefiind îndeplinită sub acest aspect, condiția obligării schimbării domiciliului, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000. Chiar reclamantul a menționat că tatăl său și-a îndemnat soția să plece în refugiu, fără ca cineva din regimul nou instaurat după Tratatul de la Viena să o oblige la aceasta.

Totodată, nu s-a făcut dovada vreunei persecuții pe motive etnice împotriva reclamantului și a familiei sale, din partea regimului instaurat la 6 septembrie 1940. Față de considerentele expuse, reținând că nu s-a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de strămutare sau de refugiu în altă localitate și respectiv, a persecuțiilor din motive etnice a reclamantului, se impune ca prin admiterea recursului declarat de pârâtă, să se dispună casarea sentinței atacate și în fond, respingerea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 53/CA/2004 – P.I. din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.