ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7119/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

decembrie 2003, reclamantul A.L. a solicitat în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 6149 din 31

octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea sa de a-i recunoaște calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 53/CA din 26

ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată și

a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut pe baza probelor administrate, că reclamantul s-a născut la 20

ianuarie 1943, în localitatea Aleșd, iar ulterior, mama sa, împreună cu

reclamantul, s-a întors în Beiuș, unde se refugiase din motive etnice în luna

septembrie 1942.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii,

nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este întemeiat.

Reclamantul s-a născut la data de 20

ianuarie 1943, în localitatea Aleșd, localitate de domiciliu, fapt confirmat de

certificatul său de naștere.

Instanța de fond a apreciat că

întrucât s-a dovedit că mama reclamantului a fost în refugiu la Beiuș, sunt îndeplinite condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, și pentru

reclamant, chiar dacă la data nașterii acestuia, mama sa se găsea în vizită în

localitatea de domiciliu.

Faptul sus-menționat demonstrează că

mama reclamantului, după nașterea acestuia, nu a fost obligată să plece în

refugiu, cât timp soțul său a rămas acasă, respectiv în localitatea Aleșd, cu

serviciul, nefiind îndeplinită sub acest aspect, condiția obligării schimbării

domiciliului, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea

nr. 189/2000.

Chiar reclamantul a menționat că

tatăl său și-a îndemnat soția să plece în refugiu, fără ca cineva din regimul

nou instaurat după Tratatul de la Viena să o oblige la aceasta.

Totodată, nu s-a făcut dovada

vreunei persecuții pe motive etnice împotriva reclamantului și a familiei sale,

din partea regimului instaurat la 6 septembrie 1940.

Față de considerentele expuse,

reținând că nu s-a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de strămutare sau de refugiu în

altă localitate și respectiv, a persecuțiilor din motive etnice a

reclamantului, se impune ca prin admiterea recursului declarat de pârâtă, să se

dispună casarea sentinței atacate și în fond, respingerea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 53/CA/2004 – P.I. din 26

ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.