ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 9/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.513 din 27 mai 2003, Tribunalul București, secția I penală, în baza art.197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V. la 10 ani închisoare, iar în temeiul art.189 alin. (2), la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele în cea mai grea de 10 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. Tribunalul a menținut starea de arest, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la zi, a obligat pe inculpat la plata sumelor de: 400.000 lei cheltuieli de spitalizare, către Spitalul Universitar de Urgență și 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat; a luat act că partea vătămată R.R.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză și a dispus, conform art.118 lit. d) C. pen., confiscarea unui briceag. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 19 aprilie 2003, amenințând-o cu un briceag, inculpatul a condus-o pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, într-un apartament, unde, prin violență, a întreținut cu ea un raport sexual normal. Partea vătămată a sărit de pe balconul apartamentului de la etajul 7, unde a fost violată, la etajul 6, rămânând în balcon, ce avea deschisă ușa spre apartament și unde a găsit-o plângând proprietara M.C., care a anunțat organele de poliție despre situația în care se afla minora. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.A 1/4350 din 10 iunie 2002, R.R.A.

a prezentat o deflorare recentă (cu ruptură completă) ce a putut data de una, două zile. În secreția vaginală recoltată nu s-a decelat spermă. A prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și prin zgâriere. Pentru vindecarea leziunilor traumatice a necesitat două-trei zile de îngrijiri medicale. Totodată, din adresa nr.11632 din 24 mai 2002, întocmită de Spitalul universitar de urgență București, rezultă că minora, de 14 ani, figurează înregistrată în registrul de consultații al Camerei de Gardă –Ortopedie la ora 0,50 din 20 aprilie 2002, cu diagnosticul „traumatism prin cădere de la înălțime (cca.2 m), fractură de col metataris III-IV picior stâng”.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul s-a apărat în mod constant, în sensul că, victima a cărei vârstă nu o cunoștea, a dorit să întrețină cu el un raport sexual, pentru a face rost de 50.000.000 lei, astfel cum ar fi spus tatăl victimei, prieten cu inculpatul, pe care îl și ajuta la efectuarea unor lucrări de instalații, iar la etajul 6 a sărit pentru a fura lucruri din locuință. Examinând probatoriul dispus și administrat, instanța a înlăturat aceste apărări, care nu-și găsesc suportul probator, deoarece dacă partea vătămată ar fi dorit să fure, spărgea o ușă la unul din cele 2 apartamente de la etajul 6, încercând să intre, or aceasta a bătut la uși pentru a cere ajutor, rămânând în balcon și așteptând să vină proprietarul, va înlătura și apărarea formulată de inculpat, în sensul că tatăl victimei ar fi pus-o să facă așa, pentru a-i smulge 50.000.000 lei, constatând că acesta a declarat că nu se constituie parte civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Parchetul învederează nelegalitatea pedepsei stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art.189 alin (2) C. pen.; neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, expres prevăzută de art.197 alin. (1) și (3) C. pen.; confiscarea greșită de la inculpat a briceagului, conform art.118 lit. d), realul temei fiind art.118 lit. b) C. pen. și, în sfârșit, pedepsele, greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen. La rândul său, inculpatul a apreciat că pedepsele aplicate sunt deosebit de aspre, având în vedere că el este la prima abatere de o asemenea gravitate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr.490 din 2 septembrie 2003, a admis apelul declarat de parchet, a desființat parțial sentința și, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art.197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., de la 10 la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a), b) și d) C. pen., iar în baza art.189 alin.2 l-a condamnat la 8 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total, 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și d, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. În baza art.118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag, corp delict și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul P.V., care a declarat recurs prin care apreciază ca netemeinică decizia, deoarece partea vătămată a consimțit la întreținerea cu el a unui raport sexual, solicitând ca, prin admiterea recursului și casarea hotărârii să se dispună, în principal, achitarea sa, conform art.11 pct. (2) lit. a), raportat la art.10 alin.(1) lit. d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor stabilite, care sunt deosebit de aspre. Examinând decizia atacată în raport de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct.18 și pct.14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.

1. În acest sens, instanțele au reținut situația de fapt prin examinarea și analiza completă și judicioasă a bogatului probatoriu dispus și administrat în cauză: plângerea și declarațiile constante ale părții vătămate; procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare; acte medicale, declarații de martori coroborate cu declarațiile inculpatului, din care rezultă, fără nici un dubiu că P.V. a întreținut raport sexual cu minora R.R.A., prin violență și amenințare, interzicându-i să părăsească locuința în care a dus-o, aceasta fiind nevoită să sară din balconul situat la etajul 7 în cel de la etajul 6. Așa fiind, fapta și împrejurările săvârșirii ei, precum și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, rezultă din probele complet analizate și just apreciate, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situației reale.

2. La modificarea pedepselor, instanța de control judiciar a luat în considerare gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor comise de către inculpat, ca și atitudinea sa nesinceră, de negare totală a comiterii infracțiunilor deși probele directe, concludente și pertinente atestă vinovăția sa. Așa fiind, sancțiunile penale aplicate nu sunt greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 C. pen. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 385 15 alin.(1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V., va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la 6 ianuarie 2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr.490 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002, la 6 ianuarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.