ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 9/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.513 din 27 mai 2003, Tribunalul București, secția I penală, în baza

art.197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.V. la 10

ani închisoare, iar în temeiul art.189 alin. (2), la 3 ani închisoare.

În baza

art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele în

cea mai grea de 10 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute această

pedeapsă, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Tribunalul

a menținut starea de arest, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de

la 19 aprilie 2002 la zi, a obligat pe inculpat la plata sumelor de: 400.000

lei cheltuieli de spitalizare, către Spitalul Universitar de Urgență și

3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat; a luat act că partea vătămată R.R.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză și a dispus, conform art.118 lit. d) C.

pen., confiscarea unui briceag.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 19 aprilie 2003,

amenințând-o cu un briceag, inculpatul a condus-o pe partea vătămată, în vârstă

de 14 ani, într-un apartament, unde, prin violență, a întreținut cu ea un

raport sexual normal.

Partea

vătămată a sărit de pe balconul apartamentului de la etajul 7, unde a fost

violată, la etajul 6, rămânând în balcon, ce avea deschisă ușa spre apartament

și unde a găsit-o plângând proprietara M.C., care a anunțat organele de poliție

despre situația în care se afla minora.

Potrivit

concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.A 1/4350 din 10 iunie

2002, R.R.A. a prezentat o deflorare recentă (cu ruptură completă) ce a putut

data de una, două zile.  În secreția vaginală recoltată nu s-a decelat spermă.

A prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri

dure și prin zgâriere. Pentru vindecarea leziunilor traumatice a necesitat două-trei

zile de îngrijiri medicale.

Totodată,

din adresa nr.11632 din 24 mai 2002, întocmită de Spitalul universitar de

urgență București, rezultă că minora, de 14 ani, figurează înregistrată în

registrul de consultații al Camerei de Gardă –Ortopedie  la ora 0,50 din 20

aprilie 2002, cu diagnosticul „traumatism prin cădere de la înălțime (cca.2 m),

fractură de col metataris III-IV picior stâng”.

Pe

parcursul procesului penal, inculpatul s-a apărat în mod constant, în sensul

că, victima a cărei vârstă nu o cunoștea, a dorit să întrețină cu el un raport

sexual, pentru a face rost de 50.000.000 lei, astfel cum ar fi spus tatăl

victimei, prieten cu inculpatul, pe care îl și ajuta la efectuarea unor lucrări

de instalații, iar la etajul 6 a sărit pentru a fura lucruri din locuință.

Examinând

probatoriul dispus și administrat, instanța a înlăturat aceste apărări, care

nu-și găsesc suportul probator, deoarece dacă partea vătămată ar fi dorit să

fure, spărgea o ușă la unul din cele 2 apartamente de la etajul 6, încercând să

intre, or aceasta a bătut la uși pentru a cere ajutor, rămânând în balcon și

așteptând să vină proprietarul, va înlătura și apărarea formulată de inculpat,

în sensul că tatăl victimei ar fi pus-o să facă așa, pentru a-i smulge 50.000.000

lei, constatând că acesta a declarat că nu se constituie parte civilă.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și inculpatul, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Parchetul

învederează nelegalitatea pedepsei stabilite pentru infracțiunea prevăzută de

art.189 alin (2) C. pen.; neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi, expres prevăzută de art.197 alin. (1) și (3) C. pen.; confiscarea

greșită de la inculpat a briceagului, conform art.118 lit. d), realul temei

fiind art.118 lit. b) C. pen. și, în sfârșit, pedepsele, greșit individualizate

în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen.

La

rândul său, inculpatul a apreciat că pedepsele aplicate sunt deosebit de aspre,

având în vedere că el este la prima abatere de o asemenea gravitate.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia nr.490 din 2 septembrie 2003,

a admis apelul declarat de parchet, a desființat parțial sentința și,

rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de

viol, prevăzută de art.197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., de la 10 la 12 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a), b) și

d) C. pen., iar în baza art.189 alin.2

l-a condamnat la 8 ani

închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total, 12 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și d, cu aplicarea

art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

În baza

art.118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag,

corp delict și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată,

Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul P.V., care a

declarat recurs prin care apreciază ca netemeinică decizia, deoarece partea

vătămată a consimțit la întreținerea cu el a unui raport sexual, solicitând ca,

prin admiterea recursului și casarea hotărârii să se dispună, în principal,

achitarea sa, conform art.11 pct. (2) lit. a), raportat la art.10 alin.(1) lit.

d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor stabilite, care sunt

deosebit de aspre.

Examinând

decizia atacată în raport de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.18 și pct.14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul nefondat,

urmând a fi respins.

acest sens, instanțele au reținut situația de fapt prin examinarea și analiza

completă și judicioasă a bogatului probatoriu dispus și administrat în cauză:

plângerea și declarațiile constante ale părții vătămate; procesul-verbal de

cercetare la fața locului, fotografii judiciare; acte medicale, declarații de

martori coroborate cu declarațiile inculpatului, din care rezultă, fără nici un

dubiu că P.V. a întreținut raport sexual cu minora R.R.A., prin violență și

amenințare, interzicându-i să părăsească locuința în care a dus-o, aceasta

fiind nevoită să sară din balconul situat la etajul 7 în cel de la etajul 6.

Așa

fiind, fapta și împrejurările săvârșirii ei, precum și vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, rezultă din probele

complet analizate și just apreciate, care nu au comis nici o eroare gravă de

fapt în stabilirea situației reale.

modificarea pedepselor, instanța de control judiciar a luat în considerare

gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor comise de

către inculpat, ca și atitudinea sa nesinceră, de negare totală a comiterii

infracțiunilor deși probele directe, concludente și pertinente atestă vinovăția

sa.

Așa

fiind, sancțiunile penale aplicate nu sunt greșit individualizate în raport cu

prevederile art.72 C. pen.

În

consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând

neîndeplinite cerințele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 385

15

alin.(1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.V., va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii

și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002 la 6 ianuarie 2004 și îl va

obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.

împotriva deciziei

penale nr.490 din 2 septembrie 2003  a Curții de Apel București, secția I

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 aprilie 2002, la 6

ianuarie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei

de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.