ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2291/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1625 din 6

decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5553/2005, Tribunalul București, secția

a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 7 ani și 3 luni

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 473 zile închisoare, rămas neexecutat

din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1173

din 15 decembrie 2003 a Tribunalului București, rest pe care l-a contopit cu

pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de

7 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 și

64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

scăzută din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării

preventive de la 18 august 2005 până la zi. S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a briceagului folosit la săvârșirea

infracțiunii.

S-a luat act că partea vătămată C.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța a reținut că, la data de 18

august 2005, în loc public, prin amenințare cu un briceag, împreună cu o

persoană neidentificată, inculpatul B.M. a deposedat pe partea vătămată,

minorul C.A. de un telefon mobil marca Siemens marca A 57.

Întrucât bunul sustras a fost

restituit părții vătămate, aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Prin decizia penală nr. 160/ A din

27 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins apelul declarat de inculpat, deducând din

pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 18 august 2005 la

zi. A fost menținută starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul B.M.

Recursul vizează cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.),

inculpatul apreciind că pedeapsa este prea mare.

A mai arătat că a recunoscut și a

regretat fapta, astfel încât în raport cu această comportare, pedeapsa apare

exagerată.

Examinând recursul, Înalta Curte

constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., întrucât ambele instanțe, au individualizat corect pedeapsa

aplicată inculpatului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

avându-se în vedere atât gravitatea faptei săvârșite (tâlhărie) cât și persoana

inculpatului (infractor sincer, cu antecedente penale), pedeapsa de 7 ani și 3

luni închisoare fiind orientată spre minimul special prevăzut de legea penală

(7 ani închisoare).

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 88 C. pen., se va scade

din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 18 august 2005, la 7

aprilie 2006.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 220 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 27 februarie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 18 august 2005

la 7 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2006.