ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4273/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față:

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 pronunțată

la data de 6 februarie 2003 în dosarul penal nr. 4841/2002, Tribunalul

București, secția I penală, a dat următoarea hotărâre:

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

A condamnat pe inculpatul B.M. la 10

ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen.;

A computat prevenția inculpatului de

la 23 aprilie 2002, până la 6 februarie 2003.

În baza art. 350 C. proc. pen.;

A menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 116 C. pen.;

A interzis accesul inculpatului în

Municipiul București pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ.;

A obligat pe inculpat să plătească

suma de 8.000.000 lei părții civile S.A., cu titlu de despăgubiri civile.

A luat act că partea vătămată T.B.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen.;

A obligat pe inculpat să plătească

suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300.000 lei reprezentând onorariul avocat oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

La data de 26 noiembrie 2001,

inculpatul împreună cu o altă persoană au acostat-o pe str. Politehnicii din

București pe partea vătămată S.A. pe care au trântit-o la pământ și sub

amenințarea briceagului i-au luat geanta și au încercat să-i smulgă și brățara

de la mână. La țipetele acesteia, partea vătămată T.B. a intervenit pentru a o

salva și a fost înțepat cu briceagul în burtă. Nici martorul G.V., care se

apropiase de grup, nu a reușit să-i prindă.

Inculpații au fost recunoscuți din

fotografii și din grup. Starea de fapt și vinovăția au fost stabilite pe baza

declarației inculpatului, care a recunoscut fapta, declarația părții vătămate

și ale martorilor G.V., T.B. și S.A.

S-a efectuat și raportul de

expertiză medico – legală privind leziunile cauzate lui T.B.

Fapta comisă de inculpat, așa cum a

fost descrisă s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat ținându-se seama de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II penală, prin decizia penală nr. 243/ A pronunțată la data de 23 aprilie

2003, în dosarul penal nr. 1030/2003 a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, inculpatul a declarat recurs pentru greșita individualizare a

pedepsei

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen.)]. Inculpatul a solicitat casarea hotărârii și reducerea

pedepsei.

Curtea examinând hotărârea atacată

și sentința de condamnare în raport de motivul formulat, verificând probele

administrate și ținând seama de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ambele instanțe au sesizat gradul de

pericol social al infracțiunii și persoanei infractorului orientându-se spre o

pedeapsă medie, întrucât au ținut cont și de sinceritatea inculpatului.

Curtea își însușește motivarea

instanței de fond sub acest aspect și anume: „la individualizarea pedepsei s-au

avut în vedere dispozițiile legii penale mai favorabile, dată fiind ziua în

care s-a comis infracțiunea, și criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social ridicat și modalitatea concretă de săvârșire a faptei,

precum și de persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul

procesului penal, dar care este fără ocupație, și demonstrează perseverență

infracțională, fiind cunoscut cu antecedente penale, astfel încât, o pedeapsă

cu închisoare într-un cuantum mediu este corespunzătoare cu atingerea scopului

pedepse”.

Pentru aceste considerente, recursul

fiind nefondat, urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecințele aplicării art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., privind cheltuielile judiciare.

Se va deduce prevenția la zi,

conform art. 88 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 243 din 23 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 23 aprilie 2002, la 7 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.