ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4056/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 15 februarie

2001 a Tribunalului Vaslui, au fost condamnați inculpații:

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, prevăzută

de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art.

74 și art. 76 C. pen.;

2. G.L.A.;

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedepse, reținerea și

arestarea preventivă.

S-a constatat recuperat prejudiciul.

S-a aplicat măsura de siguranță a

confiscării speciale pentru inculpații G.L.A., C.V. și O.R.G.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța în sensul celor

arătate, prima instanță a reținut:

Inculpatul G.L.A. a fost prieten cu

partea vătămată C.G., ambii fiind pasionați de jocuri electronice, sens în care

făceau schimburi de C.D. – uri și jocuri.

Pentru că partea vătămată l-a

refuzat pe inculpat să-i împrumute un joc electronic pe care acesta i-l dăduse

în schimb, inculpatul a luat hotărârea să-și recupereze prin forță jocul care

i-a aparținut.

La data de 2 februarie 2000, inculpatul

i-a întâlnit pe O.R.G., C.V. și G.L.A. cărora le-a cerut să-l ajute pentru a

lua jocul de la partea vătămată, promițându-le suma de 400.000 lei.

Cei trei au fost de

acord și, în jurul orelor 17,00, s-au reîntâlnit în fața magazinului C., din

municipiul Vaslui.

După ce le-a arătat locul unde va fi

găsit după luarea bunului, și locul unde îl pot găsi pe partea vătămată și l-a

convins pe martorul V.D.R. să se întâlnească cu partea vătămată la domiciliul

martorului, s-a dus la bunica sa.

A mers la martorul V.D.R. și a găsit

partea vătămată jucându-se cu jocul pe care ceilalți trei inculpați urmau să-l

sustragă.

S-a reîntors de la bunica sa la cei

trei inculpați cărora le-a descris fizionomia părții vătămate și locul unde se

află bunurile.

În jurul orelor 20,30,

partea vătămată a plecat de la martorul V.D.R., a pus rucsacul în care se afla

jocul și cinci C.D. - uri în spate. La ușa de ieșire din bloc, partea vătămată

a fost blocată de cei trei inculpați, inculpatul O.R.G. i-a blocat ieșirea iar

ceilalți doi, după ce au prins-o de mâini, i-au luat părții, rucsacul din

spate, acțiune executată de inculpatul C.V.

Speriată, partea vătămată le-a spus

inculpaților să-i ia ce vor, numai să nu-i facă rău. După ce a luat rucsacul,

inculpatul C.V. a luat partea vătămată de mână, a târât-o spre ușa de la

subsolul blocului și a împins-o înăuntru. Partea vătămată s-a dezechilibrat pe

scări, lovindu-se de un perete.

Inculpații O.R.G. și C.V. după ce

s-au întâlnit cu inculpatul G.L.A., au mers în Parcul Copou unde acesta și-a

luat din rucsac jocul electronic și trei C.D. – uri, dându-le banii promiși.

Inculpatul G.L.A. a dus jocul și cele trei C.D. - uri la prietenul său P.L.

Ceilalți inculpați au luat banii și

rucsacul și s-au deplasat în aceeași noapte în municipiul Iași.

Valoarea bunurilor luate în

modalitatea descrisă mai sus a fost de 3.260.000 lei, prejudiciul fiind

acoperit prin restituire.

Partea vătămată, în urma agresiunii

exercitate de inculpați, a suferit leziuni vindecabile în 1 – 2 zile îngrijiri

medicale.

În favoarea inculpaților, prima

instanță a reținut circumstanțe atenuante, coborând pedepsele sub minimul

special prevăzut de lege.

Apelurile declarate de inculpații

G.A., G.L.A., C.V. și O.R.G. împotriva aceste hotărâri, au fost respinse, ca

nefondate, prin decizia nr. 392 din 20 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de

Apel Iași.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, au declarat recursuri inculpații G.A., G.L.A., C.V. și O.R.G.,

fără a le motiva în scris.

În ședință publică, inculpații au

criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice date faptei și al

pedepselor care sunt greșit individualizate. În ce privește încadrarea

juridică, s-a susținut că din probe ar rezulta că s-ar fi instigat și s-a

executat o faptă de furt și nu de tâlhărie.

Recursurile sunt nefondate.

Din probele administrate rezultă

fără dubiu că deposedarea părții vătămate de bunul sustras urma să aibă loc și

a avut efectiv loc, în momentul când aceasta îl avea asupra sa, știindu-se din

momentul conceperii acțiunii, că bunul se află într-un rucsac pe care partea

vătămată îl purta în spate. Singura modalitate de luarea a acestui bun era de a

folosi violența sau amenințarea. Prin urmare, împotriva victimei s-a folosit

atât amenințarea, cât și violența, luarea acestui bun făcându-se în condiții

prevăzute de toți inculpații încă din momentul conceperii acțiunii.

Pe de altă parte, pedepsele aplicate

inculpaților au fost individualizate, cu reținerea tuturor circumstanțelor

atenuante, astfel că reducerea acestora nu mai este posibilă.

În raport de cele arătate,

recursurile inculpaților apar ca nefondate, încât, Curtea va trebui, să le

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru

apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații G.A., G.L.A., C.V. și O.R.G. împotriva deciziei penale nr. 392 din

20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.