ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4052/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4052/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Tg. Bujor a fost trimis în judecată inculpatul D.M.R., pentru

săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

e) și, respectiv, art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. și o infracțiune de

instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. a) și e) C. pen. și inculpatul V.V., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 99 C. pen.

Prin sentința penală nr. 221 din 14

iunie 2001 a Judecătoriei Tg. Bujor, a fost condamnat inculpatul D.M.R. la 3

pedepse a câte 3 ani fiecare, pentru comiterea celor trei infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

A fost menținut starea de arest și

s-a dedus perioada arestării preventive. În baza art. 104 C. pen., s-a aplicat

inculpatului V.V. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.

Conform art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat, suma de 29.000 lei.

S-a constatat că părțile vătămate

N.D., E.T.T. și V.I.I. nu s-au constituit părți civile.

Prin decizia penală nr. 969 din 9

octombrie 2001 a Tribunalului Galați au fost soluționate apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul D.M.R.

A fost desființată, în parte,

sentința penală nr. 221 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Tg. Bujor, numai în

ceea ce-l privește pe inculpatul D.M.R. și s-a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul V.V.

Hotărârea a rămas definitivă pentru

inculpatul V.V., prin decizia penală nr. 209 din 9 aprilie 2002 a Curții de

Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată la

Judecătoria Tg. Bujor sub nr. 1278/2002, iar prin sentința penală nr. 356 din 7

august 2002 a fost declinată competența de soluționare la Tribunalul Galați.

La Tribunalul Galați, cauza

privindu-l pe inculpatul D.M.R. a fost înregistrată sub nr. 2180/2002.

Avându-se în vedere modificările

aduse dispozițiilor art. 27 C. proc. pen., prin Legea nr. 456/2001, instanța,

conform art. 300 C. proc. pen., s-a considerat legal sesizată cu soluționarea

cauzei. De asemenea, conform art. 300 alin. (3) C. proc. pen., s-a verificat

legalitatea măsurii arestării preventive.

Cu ocazia rejudecării cauzei, nu au

fost administrate noi probatorii.

Prin sentința penală nr. 495 din 14

noiembrie 2002 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul D.M.R. la o

pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002,

având parte vătămată pe N.D.), o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002,

având ca parte vătămată pe V.I).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului D.M.R. și s-a

dispus, ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită

la 6 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului art. 71 C.

pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului D.M.R. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii

și arestării preventive, la zi.

S-a constatat recuperat prin

restituire, prejudiciul părții vătămate V.I.I.

S-a constatat că părțile vătămate

E.T.T. și N.D. nu s-au constituit părți civile pentru sumele de 2000 lei și,

respectiv, 27.000 lei.

Conform art. 118 lit. d) C. pen., au

fost confiscate de la inculpat aceste sume.

Pentru a decide astfel, s-a reținut

că în ziua de 19 ianuarie 2001, în timp ce se îndrepta spre Școala Lascăr

Catargiu din Tg. Bujor, părțile vătămate E.T.T. și N.D., precum și inculpatul

V.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.M.R. pe care-l cunoșteau din vedere, sub

porecla de „S”.

Inculpatul D.M.R. i-a întrebat dacă

au bani asupra lor, avertizându-i că-i va căuta în buzunare. Inculpatul a

lovit-o pe partea vătămată E.T.T., cu pumnul în piept, iar urmare loviturii

primite, acesta i-a dat suma de 2.000 lei. Ulterior, a lovit-o și pe partea

vătămată N.D., motiv pentru care, aceasta i-a dat suma de 25.000 lei.

Inculpatul le-a solicitat celor trei

să-l însoțească spre centrul orașului, iar de frică aceștia l-au urmat.

În timp ce se aflau pe str. Grigore

Hagiu, au observat-o pe partea vătămată V.I.I., care se deplasa în fața

acestora.

Inculpatul le-a solicitat celor trei

să sustragă poșeta părții vătămate însă a fost refuzat de părțile vătămate

E.T.T. și V.V., motiv pentru care acestea au fost lovite.

Până la urmă V.V., de teamă, a

acceptat propunerea inculpatului și a smuls geanta părții vătămate V.I.I.,

părăsind locul faptei, în fugă, spre locul unde urma să se întâlnească cu

inculpatul.

Partea vătămată a solicitat inițial

inculpatului D.M.R. și părților vătămate E.T.T. și N.D. să o ajute, dar

observând că aceștia nu sunt dispuși să-i sară în ajutor, a apelat la numiții

C.Șt. și A.V.

Inculpatul D.M.R. s-a întâlnit cu

numitul V.V., au controlat geanta și, întrucât, au constatat că nu conține sume

de bani, au abandonat-o.

Ulterior, s-a deplasat pe peronul

gării unde a întâlnit-o pe partea vătămată V.I.I. oferindu-se să îl prindă pe

făptuitor.

Poșeta a fost găsită de martorul

C.C. și restituită părții vătămate.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.

Parchetul a criticat încadrarea

juridică reținută celor trei infracțiuni, de către instanță, neaplicarea art.

13 C. pen. și greșita individualizare a pedepselor stabilite și a celei

aplicate, care sunt prea mici.

Inculpatul a criticat sentința sub

aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestuia,

avându-se în vedere, circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin decizia nr. 196/ A din 31 martie 2003, a admis apelul declarat de

Parchetul pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței atacate, pe care a

desființat-o în parte, numai în latura penală și, în rejudecare, a descontopit

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului, cu înlăturarea

sporului de un an închisoare, în pedepsele componente:

- 5 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (fapta

din 19 ianuarie 2002);

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. a) și e) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, având ca parte vătămată pe

V.I.I.).

Completează încadrarea juridică dată

faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, cu dispozițiile art.

13 C. pen. și, în noua încadrare, dispune condamnarea inculpatului D.M.R., la o

pedeapsă de:

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea

art. 13 C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002);

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea

art. 13 C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002);

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. a) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, parte

vătămată fiind V.I.I).

În baza art. 33 lit. a) C. pen.,

contopește pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre și dispune ca inculpatul

D.M.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani

închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestului preventiv.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Respinge ca nefondat apelul declarat

de inculpatul D.M.R. împotriva sentinței penale nr. 495 din 14 noiembrie 2002 a

Tribunalului Galați.

Inculpatul apelant a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de control judiciar a

constatat că în sarcina inculpatului s-a reținut corect că a sustras prin

violență, din loc public, bani de la două părți vătămate și a determinat cu

intenție o persoană să sustragă, prin violență, bunuri de la cea de-a treia

parte vătămată.

Încadrarea juridică dată faptelor,

prin prisma situației de fapt este și ea corectă, încât primul motiv de apel

invocat de parchet, nu este fondat.

Cât privește motivul al doilea de

apel, vizând incidența art. 13 C. pen. s-a constatat că este fondat și că se

impune aplicarea legii mai favorabile, pentru fiecare din cele trei

infracțiuni.

De asemenea, este fondat motivul de

netemeinicie, invocat de parchet.

Conform art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul

acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Având în vedere gravitatea faptelor

comise, numărul acestora, modalitatea concretă în care s-a acționat și persoana

inculpatului, cuantumul pedepselor aplicate nu este suficient, pentru ca acesta

să-și atingă scopul.

În ceea ce privește persoana

inculpatului D.M.R. se constată că a avut o atitudine oscilantă pe parcursul

procesului penal.

Inițial, a recunoscut comiterea

faptelor pentru ca ulterior să afirme că nu a luat bani de la părțile vătămate,

nu le-a lovit și că nu l-a determinat pe inculpatul V.V. să i-a poșeta părții

vătămate V.I.I., ci doar s-a oferit să o ajute pe aceasta, la prinderea

autorului.

Având în vedere considerentele

arătate, dar și faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea

penală, gravitatea faptelor comise, numărul acestora raportat la timpul foarte

scurt în care au fost comise, atitudinea de nerecunoaștere și antecedentele penale

ale inculpatului, urmează a majora cuantumurile pedepselor stabilite și a celei

aplicate.

În raport cu cele arătate, apelul

inculpatului apare ca fiind neîntemeiat și se va respinge, ca atare.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Inculpatul apelant va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul D.R.M., fără a-l motiva în scris.

În ședința publică de azi 26

septembrie 2003, inculpatul prin apărător și, personal, a cerut în principal să

fie achitat, susținând, că nu este vinovat, iar, în subsidiar, reducerea

pedepsei, care ar fi prea mare.

Recursul inculpatului este nefondat.

Prima instanță, printr-o corectă

analiză a probelor, a demonstrat, în mod temeinic, atât dinamica comiterii

faptelor, cât, și vinovăția inculpatului.

De asemenea, a încadrat în drept,

faptele, cum se cuvine, greșind, doar cu privire la incidența prevederilor art.

13 C. pen. și la individualizarea pedepselor stabilite și a celei aplicate,

greșeli, îndreptate prin decizia pronunțată în apel.

În atare situație, hotărârile

pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, încât recursul inculpatului apare

ca nefondat și va trebui respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a

onorariului de apărător, pentru apărarea din oficiu, onorariu ce se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.R.M. împotriva deciziei penale nr. 196 din 31 martie

2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 19 ianuarie 2001, la 26 septembrie

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.