ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3965/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115 din 17

octombrie 2002, Tribunalul Călărași a dispus condamnarea inculpatului B.N. la 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a computat prevenția acestuia de la

21 iulie 2002 la zi.

S-a luat act că partea vătămată N.N.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978, inculpatul a fost obligat către Spitalul județean Călărași la

10.401.567 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală până la achitarea

debitului.

Inculpatul a fost obligat la

3.000.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei

reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul B.N. a lucrat în luna

iulie 2002, o perioadă de trei săptămâni la stâna numitului I.L.

Stâna este amplasată vis-a-vis de

stația C.F.R. Călărași Nord, lângă rambleul căii ferate și de circa două luni

de zile lucra tot ca cioban și partea vătămată N.N., mai în vârstă cu 13 ani

decât inculpatul.

Pe timp de noapte și când condițiile

meteo erau nefavorabile, cei doi ciobani se adăposteau într-o construcție

ridicată din cărămizi B.C.A. și acoperită cu tablă ondulată.

Accesul în interior se făcea pe o

singură ușă amplasată în partea stângă a construcției și se pătrundea într-o

încăpere depozit de materiale, iar din aceasta într-o cameră de locuit cu două

paturi.

În seara zilei de 20 iulie 2002,

după ce au terminat de mers cu oile, inculpatul B.N. și partea vătămată N.N. au

consumat băuturi alcoolice până ce au ajuns în stare de ebrietate. Au început

să se certe, deoarece cu 3 - 4 zile în urmă pierduseră o capră, iar partea

vătămată îl acuza pe inculpat, că din vina lui au pierdut-o.

După ce s-a întunecat, cei doi au

trecut în camera dormitor, unde au continuat să se certe, până când a venit în

vizită la ei martorul B.F., care le-a mai adus o sticlă de țuică.

Martorul a stat în interior circa 20

de minute și a ascultat cearta acestora, până când partea vătămată l-a lovit cu

palma peste față pe inculpat care, a ieșit nervos afară și de pe masa de lângă

ușa de acces a luat un cuțit cu o lamă lungă de 22 cm. Înarmat cu cuțitul, a

intrat în prima încăpere și a strigat la partea vătămată să iasă afară,

amenințând-o că o omoară.

Auzind aceasta, partea vătămată,

neânarmată, a ieșit din imobil, fiind atacată cu cuțitul de către inculpat.

Partea vătămată a luat în mână un băț scurt de 69 cm pentru a se apăra, dar nu

a reușit, deoarece a fost înjunghiată în abdomen, iar inculpatul a forțat

tăișul și în lateral, pentru a cauza o vătămare mai mare.

Martorul B.M. a ieșit atunci din

interior și văzând cele întâmplate, a fugit la un lot personal al familiei

sale, unde se aflau sora sa și concubinul acesteia, M.A.

Martorii B.F. și M.A. s-au întors la

stână și au rămas în întuneric la distanță, observându-l pe inculpat ieșind de

la stână și mergând la stația C.F.R.

La scurt timp, cei doi martori l-au

văzut pe inculpat întorcându-se și au mers cu toții să-i spună impiegatului

despre cele întâmplate, rugându-l să anunțe organele de poliție.

Raportul de constatare medico-legală

nr. 849 din 20 august 2002 al Serviciului de Medicină Legală Călărași, a

atestat că victima N.N. a fost internată de urgență în Spitalul județean

Călărași la 21 iulie 2002, ora 1,35, prezentând „plagă înjunghiată în regiunea

abdominală, cu eviscerație de epiploon”, leziunile punând în primejdie viața

victimei, intervenția chirurgicală promptă înlăturând pericolul vital.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul B.N.

În apelul său, parchetul a criticat

hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate

inculpatului, considerând că în mod nejustificat prima instanță a reținut în

favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C.

pen., precum și pentru omisiunea confiscării cuțitului, corp delict în baza

art. 118 lit. d) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului

parchetului, casarea hotărârii primei instanțe, înlăturarea aplicării art. 74

și art. 76 C. pen., cu consecința majorării pedepsei aplicată inculpatului și

conform art. 118 lit. b) C. pen., să fie confiscat cuțitul, corp delict.

În apelul său, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 77/A din 13

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și

de inculpatul B.N.

A fost dedusă detenția inculpatului

de la 21 iulie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat la 800.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul

B.N.

În recursul său, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea atacată sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reținerii

nejustificate în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, prevăzute de

art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor pronunțate în cauză, înlăturarea prevederilor art. 74 și

art. 76 C. pen. și majorarea pedepsei aplicată inculpatului.

Inculpatul a solicitat în recursul

său, reducerea pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile atacate în

raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, recursurile nefondate, urmând să fie respinse.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportând cauzei acest text de lege,

se constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului au avut în

vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările

comiterii ei, dar și datele ce caracterizează persoana acestuia.

Având în vedere că inculpatul se

află la prima confruntare cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente

penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, a acordat ajutor victimei

imediat după ce a comis fapta, instanțele au apreciat în mod corect că se

impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante,

prevăzute de art. 74 C. pen. și acordând eficiență acestor dispoziții, au

aplicat o pedeapsă situată sub limita minimă specială prevăzută de lege, în

condițiile art. 76 C. pen.

În consecință, pedeapsa de 3 ani închisoare,

este suficientă pentru a putea asigura reeducarea inculpatului, în vederea

reinserției sale în societate și prevenția generală, conform art. 52 C. pen.

Așa fiind, se constată că, în cauză

nu sunt temeiuri pentru majorarea pedepsei aplicată inculpatului, în sensul

cerut de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dar nici pentru

reducerea ei, astfel cum a solicitat inculpatul, astfel că, recursurile

declarate în cauză sunt nefondate și urmează să fie respinse.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de apel București și de

inculpatul B.N. să fie respinse ca nefondate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iulie 2002 la 24 septembrie

2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.N. împotriva

deciziei penale nr. 77/A din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, ca nefondate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iulie 2002 la 24 septembrie

2003.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.