ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4456/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 452 din 5 decembrie

2002, Tribunalul Bacău, a condamnat pe inculpații:

câte 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de

omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 188

din Legea nr. 3/1978, inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească cu

titlu de despăgubiri civile, sumele de 2.092.074 lei părții civile Spitalului

Clinic nr. 3 Iași și 1.718.000 lei părții civile Spitalul Județean Bacău.

Totodată, s-a luat act că Serviciul

de Ambulanță Bacău, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 și a art. 346 C.

proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați, în

solidar, să plătească părții civile P.Șt., suma de 100.000.000 lei cu titlu de

daune morale.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 6 octombrie 2000,

inculpatul S.D., cioban la stâna lui D.C. la treburile căreia participau și fii

lui, printre ei numărându-se D.G., venit în locul unde erau amplasate

construcțiile stânei, a observat că ușa unei încăperi în care se depozitau

produse lactate era spartă și dispăruseră bunuri și cantități de brânză, i-a

informat  despre acest lucru, pe frații D.

Aceștia, împreună cu S.D. și T.G.,

cunoscând că într-o colibă situată în apropierea stânei, sunt niște copii

despre care cunoșteau că aveau obiceiul să fure, înarmați cu bâte, au

înconjurat locul și au strigat minorilor să iasă afară.

Doi copii, B.M. și B.G., părăsind

coliba, au fost loviți cu bâtele, dar au reușit să fugă, al treilea însă, vărul

lor P.Șt., în vârstă de 13 ani, s-a împiedicat și a căzut. După ce s-a ridicat

în picioare, S.D. l-a lovit și iar l-a doborât la pământ, stare în care el și

D.G. i-au aplicat lovituri cu bâtele pe tot corpul și în cap până când au

sesizat că minorul nu mai mișcă.

Tatăl minorului, anunțat fiind de

cei doi copii B., s-a deplasat la stână și cărându-l pe fiul său în spate l-a

adus la domiciliu, de aici fiind transportat la Spitalul Județean Bacău și

ulterior transferat la Spitalul Sfânta Treime din Iași.

Actul medico-legal a reținut că

P.Șt. a prezentat politraumatism cu traumatism craniofacial acut deschis,

contuzie hemoragică cerebrală și fractură de humurus stâng.

S-a mai reținut că leziunile s-au

produs prin loviri repetate ale capului cu corp contondent alungit și au

necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale, ele punând în

primejdie viața.

Împotriva sentinței, inculpații au

declarat apeluri, D.G. invocând ca motiv greșita stabilire a situației de fapt

și implicit, vinovăției sale, sens în care a cerut achitarea sa în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

iar S.D., greșita încadrare juridică a faptei, aceasta fiind, în opinia sa,

infracțiune de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C.

pen.

Prin decizia penală nr. 194 din 13

mai 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate apelurile declarate de

inculpați.

În termen legal, împotriva deciziei

instanței de apel, a declarat recurs inculpatul D.G., cale de atac nemotivată.

În ce privește pe inculpatul S.D.,

se reține că acesta, prezent fiind în ședința publică de judecată din 13 mai

2003 acordat în dosarul nr. 762/2003 al Curții de Apel Bacău, nu a declarat

recurs, iar ulterior, la data de 19 mai 2003, când i s-a comunicat la locul de

deținere (Penitenciarul Bacău), copie de pe dispozitivul hotărârii, a menționat

expres și a semnat personal, nedeclararea recursului, poziție menținută la

termenul de judecată din 14 octombrie 2003, fixat în dosarul de față.

Ca atare, în ce privește pe

inculpatul S.D., conform art. 385

6

C. proc. pen., instanța judecă

recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și numai în raport cu

calitatea pe care recurentul o are în proces.

Inculpatul nedeclarând recurs

împotriva hotărârii pronunțată în apel, instanța de recurs nu este sesizată cu

o asemenea cale de atac, motiv pentru care se va constata că S.D. nu are

calitatea de inculpat recurent în cauză.

Asupra recursului declarat de

inculpatul D.G., se reține că fiind prezent personal și asistat de avocat

desemnat din oficiu, în ședința publică de judecată din 14 octombrie 2003,

inculpatul a făcut cunoscut că își retrage recursul declarat.

Conform art. 385

4

alin.

(2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit art. 368 din același

cod și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod

corespunzător și în calea de atac a recursului.

Potrivit art. 369 alin. (1) C. proc.

pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre

părți își poate retrage recursul. Retragerea trebuie să fie făcută personal de

parte sau prin mandatar special.

Având în vedere că dispozițiile

procedurale menționate sunt îndeplinite în cauză, urmează să se ia act de

retragerea recursului declarat și în conformitate cu prevederile art. 192 alin.

(4) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat vor fi plătite de

recurent.

Întrucât inculpatul S.D. nu a

declarat recurs în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că inculpatul S.D. nu a

declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 194 din 13 mai 2003 a Curții de

Apel Bacău.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul D.G. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă pe recurentul inculpat D.G.

la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.