ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4456/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 452 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Bacău, a condamnat pe inculpații: 1. S.D. și 2. D.G. la câte 6 ani închisoare și câte 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 2.092.074 lei părții civile Spitalului Clinic nr. 3 Iași și 1.718.000 lei părții civile Spitalul Județean Bacău.

Totodată, s-a luat act că Serviciul de Ambulanță Bacău, nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile P.Șt., suma de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 6 octombrie 2000, inculpatul S.D., cioban la stâna lui D.C. la treburile căreia participau și fii lui, printre ei numărându-se D.G., venit în locul unde erau amplasate construcțiile stânei, a observat că ușa unei încăperi în care se depozitau produse lactate era spartă și dispăruseră bunuri și cantități de brânză, i-a informat despre acest lucru, pe frații D. Aceștia, împreună cu S.D.

și T.G., cunoscând că într-o colibă situată în apropierea stânei, sunt niște copii despre care cunoșteau că aveau obiceiul să fure, înarmați cu bâte, au înconjurat locul și au strigat minorilor să iasă afară. Doi copii, B.M. și B.G., părăsind coliba, au fost loviți cu bâtele, dar au reușit să fugă, al treilea însă, vărul lor P.Șt., în vârstă de 13 ani, s-a împiedicat și a căzut. După ce s-a ridicat în picioare, S.D. l-a lovit și iar l-a doborât la pământ, stare în care el și D.G. i-au aplicat lovituri cu bâtele pe tot corpul și în cap până când au sesizat că minorul nu mai mișcă. Tatăl minorului, anunțat fiind de cei doi copii B., s-a deplasat la stână și cărându-l pe fiul său în spate l-a adus la domiciliu, de aici fiind transportat la Spitalul Județean Bacău și ulterior transferat la Spitalul Sfânta Treime din Iași.

Actul medico-legal a reținut că P.Șt. a prezentat politraumatism cu traumatism craniofacial acut deschis, contuzie hemoragică cerebrală și fractură de humurus stâng. S-a mai reținut că leziunile s-au produs prin loviri repetate ale capului cu corp contondent alungit și au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale, ele punând în primejdie viața. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, D.G. invocând ca motiv greșita stabilire a situației de fapt și implicit, vinovăției sale, sens în care a cerut achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar S.D., greșita încadrare juridică a faptei, aceasta fiind, în opinia sa, infracțiune de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

Prin decizia penală nr. 194 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpați. În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs inculpatul D.G., cale de atac nemotivată. În ce privește pe inculpatul S.D., se reține că acesta, prezent fiind în ședința publică de judecată din 13 mai 2003 acordat în dosarul nr. 762/2003 al Curții de Apel Bacău, nu a declarat recurs, iar ulterior, la data de 19 mai 2003, când i s-a comunicat la locul de deținere (Penitenciarul Bacău), copie de pe dispozitivul hotărârii, a menționat expres și a semnat personal, nedeclararea recursului, poziție menținută la termenul de judecată din 14 octombrie 2003, fixat în dosarul de față.

Ca atare, în ce privește pe inculpatul S.D., conform art. 385 6 C. proc. pen., instanța judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces. Inculpatul nedeclarând recurs împotriva hotărârii pronunțată în apel, instanța de recurs nu este sesizată cu o asemenea cale de atac, motiv pentru care se va constata că S.D. nu are calitatea de inculpat recurent în cauză. Asupra recursului declarat de inculpatul D.G., se reține că fiind prezent personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în ședința publică de judecată din 14 octombrie 2003, inculpatul a făcut cunoscut că își retrage recursul declarat. Conform art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen., părțile pot renunța la recurs potrivit art. 368 din același cod și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător și în calea de atac a recursului. Potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special. Având în vedere că dispozițiile procedurale menționate sunt îndeplinite în cauză, urmează să se ia act de retragerea recursului declarat și în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (4) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat vor fi plătite de recurent. Întrucât inculpatul S.D.

nu a declarat recurs în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată că inculpatul S.D. nu a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 194 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Bacău. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.G. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe recurentul inculpat D.G. la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.