ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 40/2003

S-a luat în examinare recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr.548 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a

penală, privind pe inculpatul  I.G.

S-a

prezentat intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat G.S.,

apărător desemnat din oficiu.

A

lipsit intimata parte civilă Ș D.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursului parchetului, dezvoltând oral motivele

formulate prin acesta.

Apărătorul

a solicitat respingerea recursului parchetului, în ce privește majorarea

pedepsei aplicate, lăsând la aprecierea instanței celelalte două motive din

recurs.

Inculpatul

declară că lasă soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.92 din

18 iulie 2002 a Tribunalului Călărași a fost condamnat inculpatul I.G. în baza

art.211 alin.1 și 2 lit.b din Codul penal la 8 ani închisoare.

S-au

aplicat dispozițiile art.71 și 64 din Codul penal, s-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive

de la 18 iunie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.038.000 lei

despăgubiri civile către partea civilă Ș.D.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în seara zilei de 17

iunie 2002 inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bufet din comuna

Sohatu, până în jurul orelor 22,30.

În

timp ce se deplasa spre casă, pe o potecă peste câmp, inculpatul a văzut-o în

fața sa pe partea vătămată Ș.D., handicapat locomotor care mergea

sprijinindu-se în două cîrje și a hotărât să îi fure banii.

În

baza acestei rezoluțiuni infracționale, inculpatul s-a aruncat asupra părții

vătămate și după ce a lovit-o de mai multe ori cu palmele și pumnii în zona

feței, i-a sustras portofelul cu suma de 3.050.000 lei din buzunarul

pantalonilor.

Deși

partea vătămată l-a recunoscut și l-a strigat de mai multe ori, inculpatul a

fugit la locuința sa.

A

doua zi, realizând gravitatea faptei, a oprit pentru sine 1.550.000 lei, iar

restul de bani, actele și portofelul le-a aruncat chiar în zona în care s-a

comis agresiunea.

Din

banii însușiți inculpatul și-a cumpărat îmbrăcăminte.

Ca

urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni pentru care s-au stabilit

ca necesare pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul

a recunoscut infracțiunea și a condus organele de urmărire penală la locul unde

aruncase o parte din bunurile furate, fiind găsite și restituite păgubașului,

portofelul, suma de 1.527.500 lei, buletinul de identitate, decizia de

pensionare și un cupon de pensie.

Situația

de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza plângerii și

declarațiilor părții vătămate, a procesului verbal de cercetare la fața locului,

a raportului de constatare medico-legală, a proceselor verbale de conducere în

teren, a dovezii de restituire a bunurilor, a declarației martorului S.M.,

probe coroborate cu recunoașterile amănunțite ale inculpatului.

Curtea

de Apel București, Secția I-a penală, prin decizia nr.548 din 11 septembrie

2002 a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința

primei instanțe.

Rejudecând

cauza, instanța de apel, conform art.334 din Codul de procedură penală, a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.b

din Codul penal în cea prevăzută de art.211 alin.2 lit.d din Codul penal și în

baza acestui text a dispus condamnarea inculpatului la 5 ani închisoare.

Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Pentru

a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că încadrarea juridică

dată faptei de prima instanță este greșită și că tâlhăria fiind săvârșită  în

timpul nopții sunt incidente dispozițiile art.211 alin.2 lit.d din Codul penal.

Referitor

la individualizarea pedepsei, s-a apreciat că sancțiunea aplicată de prima

instanță este prea severă și că în raport de datele personale favorabile,

pedeapsa de 5 ani închisoare este în măsură să asigure scopul preventiv și

educativ.

Împotriva

acestei decizii procurorul a declarat recurs, care invocând dispozițiile

art.385

9

alin.1 pct.14, 17 și 17

1

din Codul de procedură

penală, a susținut că schimbarea încadrării juridice s-a făcut cu încălcarea

legii, că fapta a fost corect încadrată de prima instanță în dispozițiile

textului art.211 alin.1 și 2 lit.b din Codul penal, așa cum a fost modificat prin

Legea nr.169/2002 intrată în vigoare la 18 aprilie 2002, și că pedeapsa a fost

greșit individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, fiind

în discordanță cu pericolul social grav al faptei, cu împrejurările săvârșirii

ei și cu persoana făptuitorului.

S-a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei

în aceste limite.

Recursul

declarat este fondat

1.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr.169/2002 intrată în vigoare prin

publicarea în Monitorul Oficial nr.261 la 18 aprilie 2002, textul art.211

alin.2 a fost modificat în sensul că tâlhăria săvârșită în împrejurările

arătate la lit.a,b și c respectiv de o persoană mascată, deghizată sau

travestită, în timpul nopții ori într-un loc public sau mijloc de transport, se

pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

Față

de data săvârșirii faptei, respectiv 17 iunie 2002, când legea arătată intrase

în vigoare, încadrarea juridică corectă a fost menționată în actul de sesizare

și reținută de prima instanță, respectiv cea prevăzută de art.211 alin.1 și 2

lit.b din Codul penal.

Întrucât

instanța de apel, a aplicat în cauză dispoziții care nu mai erau în vigoare,

soluția pronunțată este legală, ceea ce constituie caz de casare conform

art.385

9

alin.1 pct.17

1

din Codul de procedură penală..

2.

Potrivit art.334 din Codul de procedură penală în cazul schimbării încadrării

juridice dată faptei prin actul de sesizare, instanța este obligată să pună în

discuție noua încadrare și să acorde inculpatului posibilitatea să își

formuleze apărare.

Aceeași

obligație, revine și pentru instanța de apel, potrivit art.371 alin.2, 379 și

381 din Codul de procedură penală.

Cum

în cauză, schimbarea încadrării juridice s-a făcut fără respectarea acestor

dispoziții, decizia pronunțată în apel nu este legală, fiind incidente

dispozițiile cazului de casare prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.1 din

Codul de procedură penală.

3.

Referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată  în apel, se constată că

aceasta a fost greșit individualizată în raport cu dispozițiile art.72 din

Codul penal.

Astfel,

pericolul social deosebit de grav al faptei, modul în care aceasta s-a

săvârșit, persoana vizată de inculpat prin atacul dezlănțuit în scop de jaf,

respectiv un bărbat handicapat locomotor ce se deplasa cu ajutorul cîrjelor,

prejudiciul semnificativ economic produs păgubașului, justificau menținerea

pedepsei de 8 ani aplicată de prima instanță.

Această

pedeapsă era de natură a asigura, conform art.52 din Codul penal, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului.

În

consecință și acest motiv de casare, prevăzut de art.385

9

alin.1

pct.14 din Codul de procedură penală, este întemeiat.

Față

de considerentele ce preced, constatând întemeiate criticile formulate, Curtea,

în baza art.385

15

pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, urmează

a admite recursul declarat de parchet, a casa decizia atacată și rejudecând

cauza, a respinge apelul declarat de inculpat și a menține hotărârea primei

instanțe.

Se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la

18 iunie 2002 la 8 ianuarie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.548

din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul  I.G.

Casează

decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței penale nr.92 din 18 iulie 2002 a Tribunalului Călărași, pe care o

menține.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 iunie

2002 la 8 ianuarie 2003.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003.