ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3542/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC A.S. SA, sucursala Prahova, Ploiești,

prin acțiunea înregistrată la 31 mai 2000 la Tribunalul Arad a solicitat

obligarea pârâtului C.N. la plata sumei de 124.000.000 lei cu titlu de daune și

actualizarea debitului în funcție de indicele de inflație, cu cheltuieli de

judecată.

Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul C.N.

precizează că nu este de acord cu plata despăgubirilor decât în parte,

solicitând să se constate că producerea accidentului s-a datorat culpei comune,

în procente egale, atât a pârâtului, cât și a numitului Ș.G.

Prin sentința civilă nr. 272 din 4 aprilie 2001,

Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să

plătească reclamantei suma de 50.429.000 lei cu titlu de despăgubiri și

3.000.000 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind

obligarea pârâtului la plata reactualizată a debitului în funcție de inflație.

A fost respinsă cererea reconvențională a pârâtului C.N.,

formulată împotriva reclamantei SC A.S. SA Ploiești, pentru constatarea culpei

comune.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că, la 4 noiembrie 1998, s-a produs un accident rutier din culpa

pârâtului C.N., în urma căruia autoturismul, aparținând SC V.E.T. SRL Ploiești,

a fost avariat.

Din procesul verbal de constatare a pagubelor la

autovehicule și din dosarul de daune, rezultă că SC A.S. SA a achitat

asiguratului, SC V.E.T. SRL Ploiești, suma de 124.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea costului reparațiilor și că pârâtul a refuzat semnarea

angajamentului de plată.

Că, în raportul de expertiză tehnică, întocmit în

cauză de expertul P.I., se menționează că, în anul 1998, valoarea totală a

reparațiilor era de 45.889.000 lei, iar în luna ianuarie 2001 de 99.600.000

lei.

S-a constatat de experții L.D., O.I. și P.I. că nu era

necesară înlocuirea cabinei cu o cabină echipată, întrucât, în urma

accidentului, au fost deteriorate doar carcasa cabinei, ușile, oglinzile, masca

față, bara de protecție și parbrizul, restul echipamentelor putând fi

recuperate, valoarea despăgubirilor ridicându-se la suma de 8.539,9 de mărci

germane, respectiv, 50.429.000 lei, și că reclamanta nu s-a conformat

dispozițiilor art. 1169 C. civ., privind actualizarea debitului în raport de

indicele de inflație, și art. 22 din Legea nr. 136/1995.

S-a reținut, totodată, că, din procesul verbal seria

A nr. 985094 din 4 noiembrie 1998, a rezultat că vinovat de producerea evenimentului

rutier este C.N., care nu a făcut plângere, deși a susținut că vinovat este și

conducătorul auto Ș.Gh., astfel că cererea reconvențională a fost respinsă.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 707 din 25 iunie 2001 a

respins, ca nefondat, apelul reclamantei, declarat împotriva hotărârii instanței

de fond.

Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC A.S. SA,

sucursala Prahova, Ploiești, a declarat recurs, în temeiul art. 304 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie,

admiterea recursului său, casarea deciziei și efectuarea unei contraexpertize

tehnice auto.

În criticile formulate, recurenta-reclamantă susține,

în esență, că dauna reală la data accidentului, pe care pârâtul a produs-o din

culpa sa, este de 124.000.000 lei, că experții, la întocmirea raportului de

expertiză tehnică, nu au avut în vedere normele legale în vigoare, care

reglementează raportul de asigurare, respectiv, Legea nr. 136/1995 și normele

de aplicare ale acesteia, solicitând, în concluzie, efectuarea unei

contraexpertize tehnice auto.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor

formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că acestea nu

sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță, nefiind

întrunite vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Susținerea reclamantei, privind efectuarea în cauză a

unei contraexpertize, cu același obiect, nu este relevantă, avându-se în vedere

că experții au stabilit corect, în baza Legii nr. 136/1995 și a normelor

tehnice de aplicare a acesteia, suma reală a daunei pe care pârâtul a produs-o

din culpa sa.

Astfel, instanța de apel în mod corect a reținut că

din expertiza tehnică, efectuată în cauză de experții D.L., I.O. și I.P., aflată

la dosarul de fond, rezultă clar modul de calcul al despăgubirilor, în raport

cu gradul de uzură al autovehiculului și al pieselor, accesoriilor și

echipamentelor avariate înlocuite sau reparate, raportat la normele tehnice în

vigoare.

Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și

legală, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.S. SA, sucursala

Prahova, Ploiești, împotriva deciziei nr. 707 din 25 iunie 2001 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2003.