ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3542/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.S. SA, sucursala Prahova, Ploiești, prin acțiunea înregistrată la 31 mai 2000 la Tribunalul Arad a solicitat obligarea pârâtului C.N. la plata sumei de 124.000.000 lei cu titlu de daune și actualizarea debitului în funcție de indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul C.N. precizează că nu este de acord cu plata despăgubirilor decât în parte, solicitând să se constate că producerea accidentului s-a datorat culpei comune, în procente egale, atât a pârâtului, cât și a numitului Ș.G.

Prin sentința civilă nr. 272 din 4 aprilie 2001, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50.429.000 lei cu titlu de despăgubiri și 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata reactualizată a debitului în funcție de inflație. A fost respinsă cererea reconvențională a pârâtului C.N., formulată împotriva reclamantei SC A.S. SA Ploiești, pentru constatarea culpei comune. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la 4 noiembrie 1998, s-a produs un accident rutier din culpa pârâtului C.N., în urma căruia autoturismul, aparținând SC V.E.T. SRL Ploiești, a fost avariat.

Din procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule și din dosarul de daune, rezultă că SC A.S. SA a achitat asiguratului, SC V.E.T. SRL Ploiești, suma de 124.000.000 lei, reprezentând contravaloarea costului reparațiilor și că pârâtul a refuzat semnarea angajamentului de plată. Că, în raportul de expertiză tehnică, întocmit în cauză de expertul P.I., se menționează că, în anul 1998, valoarea totală a reparațiilor era de 45.889.000 lei, iar în luna ianuarie 2001 de 99.600.000 lei. S-a constatat de experții L.D., O.I. și P.I.

că nu era necesară înlocuirea cabinei cu o cabină echipată, întrucât, în urma accidentului, au fost deteriorate doar carcasa cabinei, ușile, oglinzile, masca față, bara de protecție și parbrizul, restul echipamentelor putând fi recuperate, valoarea despăgubirilor ridicându-se la suma de 8.539,9 de mărci germane, respectiv, 50.429.000 lei, și că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art. 1169 C. civ., privind actualizarea debitului în raport de indicele de inflație, și art. 22 din Legea nr. 136/1995. S-a reținut, totodată, că, din procesul verbal seria A nr. 985094 din 4 noiembrie 1998, a rezultat că vinovat de producerea evenimentului rutier este C.N., care nu a făcut plângere, deși a susținut că vinovat este și conducătorul auto Ș.Gh., astfel că cererea reconvențională a fost respinsă.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 707 din 25 iunie 2001 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, declarat împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC A.S. SA, sucursala Prahova, Ploiești, a declarat recurs, în temeiul art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului său, casarea deciziei și efectuarea unei contraexpertize tehnice auto. În criticile formulate, recurenta-reclamantă susține, în esență, că dauna reală la data accidentului, pe care pârâtul a produs-o din culpa sa, este de 124.000.000 lei, că experții, la întocmirea raportului de expertiză tehnică, nu au avut în vedere normele legale în vigoare, care reglementează raportul de asigurare, respectiv, Legea nr. 136/1995 și normele de aplicare ale acesteia, solicitând, în concluzie, efectuarea unei contraexpertize tehnice auto.

Recursul este nefondat. Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță, nefiind întrunite vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Susținerea reclamantei, privind efectuarea în cauză a unei contraexpertize, cu același obiect, nu este relevantă, avându-se în vedere că experții au stabilit corect, în baza Legii nr. 136/1995 și a normelor tehnice de aplicare a acesteia, suma reală a daunei pe care pârâtul a produs-o din culpa sa. Astfel, instanța de apel în mod corect a reținut că din expertiza tehnică, efectuată în cauză de experții D.L., I.O.

și I.P., aflată la dosarul de fond, rezultă clar modul de calcul al despăgubirilor, în raport cu gradul de uzură al autovehiculului și al pieselor, accesoriilor și echipamentelor avariate înlocuite sau reparate, raportat la normele tehnice în vigoare. Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.S. SA, sucursala Prahova, Ploiești, împotriva deciziei nr. 707 din 25 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.