ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 696/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196 din 10

aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2411/2003, Tribunalul Galați a dispus

condamnarea inculpatului

o.l.

la

o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73

lit. b) C. pen.

A fost aplicată inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest și

a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie

2002, la zi.

A fost obligat inculpatul la plata

următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- 20.000.000 lei către partea civilă

T.A.C.;

- 3.859.653 lei către partea civilă

Spitalul Județean Galați cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a

hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de judecată a reținut că în ziua de 11 septembrie 2002, pe fondul unei

tulburări determinate de comportamentul agresiv al părții vătămate T.A.C.,

inculpatul O.L. a aplicat acestuia o lovitură cu o sabie în zona capului,

lovitură ce nu a atins zona vizată datorită faptului că partea vătămată a

parat-o prin ridicarea brațului stâng, în apărare.

Partea vătămată a suferit o plagă

tăiată la antebrațul stâng cu secțiuni ale flexorului ulnar al carpului, ale

tendoanelor flexoare degete III – IV – V și ale nervului ulnar, leziuni ce au

necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 548 din 30

septembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1424/2003, Curtea de Apel Galați a

respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați, prin care a solicitat casarea hotărârii pronunțate, înlăturarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., redozarea

pedepsei aplicate și reaprecierea în aceste condiții a laturii civile a cauzei.

Prin aceeași decizia a fost respins

și apelul declarat de inculpat, care a criticat hotărârea pentru greșita

individualizare a pedepsei.

Instanța de apel a constatat că în

mod corect prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., atât timp cât

probele administrate în cauză au dovedit că inculpatul nu a reacționat într-un

mod violent pentru a se răzbuna, ci dimpotrivă pentru că a fost jignit și bătut

de grupul în care se afla și partea vătămată, deci provocat de atitudinea

agresivă a victimei.

Nici critica

formulată de inculpat prin care a vizat individualizarea pedepsei și

neaplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nu a fost

primită de instanța de control judiciar.

S-a apreciat că pedeapsa aplicată a

fost judicios individualizată și se impune a fi menținută pentru a se realiza

scopul educativ-preventiv al sancțiunii penale așa cum este prevăzută de art.

52 C. pen.

Instanța de apel a argumentat, în

sensul că existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate

exemplificativ în art. 74 C. pen., nu obligă instanța să le considere

circumstanțe atenuante, recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe

ușurătoare fiind lăsată la aprecierea instanței.

În speță buna comportare, atitudinea sinceră și

regretul manifestat de inculpat nu justifică recunoașterea de circumstanțe

atenuante în favoarea sa, în raport de pericolul social concret al faptei

comise.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, reiterând în

esență, motivele din apel și anume greșita reținere în favoarea inculpatului a

scuzei provocării, solicitând casarea hotărârilor pronunțate, înlăturarea

circumstanței atenuante și reindividualizarea pedepsei în limitele prevăzute de

textul încriminator.

Recursul nu este întemeiat.

Apărarea inculpatului, în sensul că

a săvârșit fapta fiind provocat de către victimă se bazează pe probele

administrate în cauză și care atestă o atare situație de fapt.

Declarațiile părții vătămate, ale

martorilor coroborate cu cele ale inculpatului date atât în faza urmăririi

penale, cât și în instanță susțin apărarea inculpatului, în sensul că pe fondul

unui conflict ce a avut loc cu o zi înainte între el și martorul T.D. fratele

victimei, partea vătămată T.A. a declanșat agresiunea, cerându-i socoteală în

legătură cu incidentul anterior.

De altfel, chiar partea vătămată a

declarat instanței că l-a lovit pe inculpat, același aspect învederându-l și

martorii care au făcut parte din grupul părții vătămate, care au configurat

faptul că inculpatul a reacționat după ce a fost lovit de victimă.

Martorii C.S., P.D., B.D. și chiar

T.D. (fratele victimei) care au fost de față la producerea evenimentului, au

relatat constant că partea vătămată a fost cea care l-a lovit inițial pe

inculpat, iar reacția violentă a acestuia din urmă a survenit în aceste

condiții la scurt timp.

Așa fiind, cât timp probele

administrate în cauză au demonstrat că infracțiunea a fost comisă de inculpat

ca o ripostă la actele de provocare ale părții vătămate, reținerea de către instanțe

în favoarea inculpatului a scuzei provocării, circumstanță atenuantă prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen., este corectă astfel că recursul declarat de parchet

apare ca nefondat.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului, Curtea constată că a fost just individualizată, avându-se în

vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în așa fel încât scopul

educativ și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., să fie

satisfăcut.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența și a altor

motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați este nefondat

și a fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive conform art. 88 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei nr. 548 din 30

septembrie 2003 a Curții de Apel Galați privind pe inculpatul O.L., ca

nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la16 septembrie 2002,

la zi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2004.