ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2994/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din 6

februarie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 134 din 16 aprilie 2002 a aceluiași tribunal,

formulată de condamnatul O.M.

Instanța a reținut că motivele

invocate prin cererea condamnatului, neasigurarea asistenței juridice în cursul

judecății, participarea la săvârșirea faptei și a altei persoane ca instigator

și, respectiv săvârșirea faptei fără discernământ, fiind bolnav psihic, pe de o

parte, nu corespund realității iar, pe de altă parte, nu sunt prevăzute printre

cazurile expres și limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen., în care se

poate cere revizuirea unei hotărâri definitive.

S-a constatat că prin sentința

penală nr. 134 din 16 aprilie 2002, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe O.M. la

10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin.

(3) teza I C. pen., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 260 din 10 iunie

2002 a Curții de Apel Ploiești, prin nerecurare.

În cursul judecății O.M. a fost

asistat de apărătorul B.C.

Inculpatul din acea cauză nu și-a

făcut apărarea, în sensul participării la săvârșirea faptei și a altei persoane

și nici nu a depus acte din care să rezulte că ar suferi de o boală care să-i

fi diminuat discernământul.

Apelul condamnatului împotriva

acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 132 din

24 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către condamnat, criticând-o pentru neadmiterea cererii de

efectuare a unei expertize psihiatrice.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive se poate cere numai în

cazurile expres și limitativ arătate în textul de lege menționat.

Neasigurarea asistenței juridice în

cursul judecății nu se regăsește printre cazurile în care poate fi cerută

revizuirea hotărârii.

De altfel, acest motiv nu corespunde

realității, recurentul fiind asistat de apărătorul B.C. pe tot parcursul

judecății la instanța de fond.

Efectuarea unei expertize

psihiatrice făptuitorului, în raport de datele cauzei, s-a apreciat că nu se

justifică, inculpatul din acea cauză neinvocând vreo boală psihică, nedepunând

vreun act medical, iar instanța, potrivit art. 117 C. proc. pen., neavând vreo

îndoială asupra stării psihice a acestuia.

Așa fiind, conform art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., acest caz de revizuire nu există în realitate.

Față de cele ce preced, recursul

condamnatului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient O.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din

24 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.