ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2994/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 50 din 6 februarie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 134 din 16 aprilie 2002 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul O.M. Instanța a reținut că motivele invocate prin cererea condamnatului, neasigurarea asistenței juridice în cursul judecății, participarea la săvârșirea faptei și a altei persoane ca instigator și, respectiv săvârșirea faptei fără discernământ, fiind bolnav psihic, pe de o parte, nu corespund realității iar, pe de altă parte, nu sunt prevăzute printre cazurile expres și limitativ arătate de art. 394 C. proc.

pen., în care se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive. S-a constatat că prin sentința penală nr. 134 din 16 aprilie 2002, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe O.M. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 260 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, prin nerecurare. În cursul judecății O.M. a fost asistat de apărătorul B.C. Inculpatul din acea cauză nu și-a făcut apărarea, în sensul participării la săvârșirea faptei și a altei persoane și nici nu a depus acte din care să rezulte că ar suferi de o boală care să-i fi diminuat discernământul. Apelul condamnatului împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 132 din 24 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, criticând-o pentru neadmiterea cererii de efectuare a unei expertize psihiatrice. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive se poate cere numai în cazurile expres și limitativ arătate în textul de lege menționat. Neasigurarea asistenței juridice în cursul judecății nu se regăsește printre cazurile în care poate fi cerută revizuirea hotărârii. De altfel, acest motiv nu corespunde realității, recurentul fiind asistat de apărătorul B.C. pe tot parcursul judecății la instanța de fond.

Efectuarea unei expertize psihiatrice făptuitorului, în raport de datele cauzei, s-a apreciat că nu se justifică, inculpatul din acea cauză neinvocând vreo boală psihică, nedepunând vreun act medical, iar instanța, potrivit art. 117 C. proc. pen., neavând vreo îndoială asupra stării psihice a acestuia. Așa fiind, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acest caz de revizuire nu există în realitate. Față de cele ce preced, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient O.M. împotriva deciziei penale nr. 132 din 24 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2004.