ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3469/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 134 din 16 martie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul M.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de 534 zile închisoare rămasă neexecutată din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 103 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Vălenii de Munte, definitivă prin decizia penală nr. 694 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Prahova și s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive, la zi, începând din 4 februarie 2004. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 400.000 lei, obținută de inculpat prin săvârșirea faptei. A mai fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, inculpatul M.S., la data de 3 februarie 2004, a lucrat în gospodăria părții vătămate B.V., din comuna Starchiojd, județul Prahova, la acoperișul casei. În seara aceleiași zile, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a mers la locuința și, cunoscându-l partea vătămată i-a deschis ușa, după care inculpatul a amenințat-o cu moartea, solicitându-i banii pe care îi are în locuință.

Victima, în vârstă de 85 de ani, a încercat să strige, să ceară ajutor, dar inculpatul a strâns-o de gât și de gură. Între cei doi a avut loc o luptă, partea vătămată reușind să-l zgârie, pe față pe inculpat, însă în cele din urmă, de teamă i-a dat suma de 1.000.000 lei, din care, la rugămințile sale, inculpatul i-a restituit 150.000 lei. Inculpatul, după însușirea banilor, a părăsit locuința și a mers la martorul B.N., căruia i-a relatat cele întâmplate, și împreună au anunțat poliția și salvarea. Partea vătămată a fost transportată la spital și ținută sub observație, timp de 24 ore, așa cum rezultă din foaia de observație, aflată la dosar, constatându-se că prezintă escoriații în zona cervical median dreaptă și stângă, leziuni ce s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile și nu necesită îngrijiri medicale.

Din banii sustrași de inculpat, prin amenințări și violențe fizice, partea vătămată a recuperat o parte, iar pentru diferența, în sumă de 400.000 lei, nu s-a constituit parte civilă, motiv pentru care s-a aplicat măsura de siguranță a confiscării, prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră, în raport de circumstanțele sale personale, în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă, iar prejudiciul a fost modic, solicitând desființarea sentinței și reindividualizarea pedepsei. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 179 din 26 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menținut starea sa de arest, a dedus din pedeapsă detenția preventivă de la 4 februarie 2004, la zi și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv la onorariul pentru apărarea din oficiu, care urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.S., solicitând achitarea sa, întrucât nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.S. în săvârșirea la 3 februarie 2004 a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, este dovedit, în baza actelor medicale, procesului verbal întocmit de organele de poliție, declarațiile părții vătămate și a martorului B.N., coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, că în data de 3 februarie 2004 inculpatul a agresat-o și amenințat-o pe partea vătămată, obligând-o să-i dea suma de 1.000.000 lei.

Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanțele au condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul social al faptei comise. Întrucât criticile din recursurile declarate sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Totodată se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 179 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 februarie 2004 la 23 iunie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2004.