ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3469/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 134 din 16

martie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul M.S. la pedeapsa de 8

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru pedeapsa de 534 zile închisoare rămasă

neexecutată din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 103 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Vălenii de Munte,

definitivă prin decizia penală nr. 694 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Prahova

și s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în

baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 8 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării

preventive, la zi, începând din 4 februarie 2004.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 400.000 lei, obținută de inculpat prin

săvârșirea faptei.

A mai fost obligat inculpatul la

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, inculpatul M.S., la

data de 3 februarie 2004, a lucrat în gospodăria părții vătămate B.V., din

comuna Starchiojd, județul Prahova, la acoperișul casei.

În seara aceleiași zile, inculpatul,

aflat sub influența băuturilor alcoolice, a mers la locuința și, cunoscându-l

partea vătămată i-a deschis ușa, după care inculpatul a amenințat-o cu moartea,

solicitându-i banii pe care îi are în locuință.

Victima, în vârstă de 85 de ani, a

încercat să strige, să ceară ajutor, dar inculpatul a strâns-o de gât și de

gură.

Între cei doi a avut loc o luptă,

partea vătămată reușind să-l zgârie, pe față pe inculpat, însă în cele din

urmă, de teamă i-a dat suma de 1.000.000 lei, din care, la rugămințile sale,

inculpatul i-a restituit 150.000 lei.

Inculpatul, după însușirea banilor,

a părăsit locuința și a mers la martorul B.N., căruia i-a relatat cele

întâmplate, și împreună au anunțat poliția și salvarea.

Partea vătămată a fost transportată

la spital și ținută sub observație, timp de 24 ore, așa cum rezultă din foaia

de observație, aflată la dosar, constatându-se că prezintă escoriații în zona

cervical median dreaptă și stângă, leziuni ce s-au putut produce prin zgâriere

cu unghiile și nu necesită îngrijiri medicale.

Din banii sustrași de inculpat, prin

amenințări și violențe fizice, partea vătămată a recuperat o parte, iar pentru

diferența, în sumă de 400.000 lei, nu s-a constituit parte civilă, motiv pentru

care s-a aplicat măsura de siguranță a confiscării, prevăzută de art. 118 lit.

d) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră, în

raport de circumstanțele sale personale, în sensul că a recunoscut și regretat

fapta comisă, iar prejudiciul a fost modic, solicitând desființarea sentinței

și reindividualizarea pedepsei.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 179 din 26 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul

inculpatului, a menținut starea sa de arest, a dedus din pedeapsă detenția

preventivă de la 4 februarie 2004, la zi și l-a obligat la cheltuieli judiciare

către stat, inclusiv la onorariul pentru apărarea din oficiu, care urmează a se

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.S., solicitând achitarea sa, întrucât nu a săvârșit fapta

pentru care a fost condamnat, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului M.S. în săvârșirea la 3 februarie 2004 a infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Astfel, este dovedit, în baza

actelor medicale, procesului verbal întocmit de organele de poliție,

declarațiile părții vătămate și a martorului B.N., coroborate cu declarațiile

inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, că în data de 3 februarie 2004

inculpatul a agresat-o și amenințat-o pe partea vătămată, obligând-o să-i dea

suma de 1.000.000 lei.

Având în vedere aceste probe, în mod

corect, instanțele au condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just

individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și

proporțională cu pericolul social al faptei comise.

Întrucât criticile din recursurile

declarate sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul,

cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv, a onorariului

pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Totodată se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 179 din 26 aprilie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 februarie 2004 la 23 iunie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2004.