Decizia nr. 163/2004 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 94/2003 a Tribunalului Giurgiu

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din 19 martie 2003, Tribunalul Giurgiu, a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și art. 293 C. pen. iar în baza art.18 1 și 91 C. pen., a aplicat inculpatului pentru fiecare faptă câte o amendă administrativă de 1 milion lei. Instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 3 septembrie 2001, inculpatul conducând un autoturism a fost oprit pentru control pe raza municipiului Giurgiu, de un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a constatat că a consumat băuturi alcoolice.

Cu ocazia controlului, inculpatul a declarat că se numește N.G. și că posedă permis de conducere. In timpul cercetărilor, organele de poliție au constatat că inculpatul și-a declinat identitate falsă și că nu posedă permis de conducere. Inculpatul a recunoscut apoi săvârșirea faptelor de care este acuzat, recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de parchet, care a criticat-o pentru greșita achitare a inculpatului, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea dispozițiilor art .18 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 470 din 27 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a fost respins ca nefondat.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a formulat recurs. Într-un prim motiv, se critică decizia penală nr. 470/2002 a Curții de Apel București pentru greșita achitare a inculpatului, motiv de casare prevăzut de art. 395 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Al doilea motiv, prevăzut de același text are în vedere nelegalitatea sancțiunilor aplicate inculpatului. Primul motiv de recurs este nefondat și urmează a fi respins. In condițiile descrise atât în actul de trimitere în judecată, cât și în cele două hotărâri judecătorești se reține că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță scurtă, că este încadrat la Poliția de Frontieră, că a avut o conduită foarte bună până la comiterea faptei și că din teama de a nu suporta consecințele privind evoluția profesională și-a declinat o identitate falsă.

Toate aceste elemente sunt de natură a crea convingerea că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, astfel că, în mod corect, instanțele i-au aplicat o sancțiune cu caracter administrativ. Modul de aplicare este nelegal însă, pentru cele două fapte comise, prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr.328/1966 și, respectiv art. 293 C. pen., instanțele trebuiau să aplice o singură amendă administrativă și nu două amenzi. Legiuitorul a prevăzut în mod expres executarea sancțiunilor prin contopire și nu prin cumul aritmetic, astfel că cel de-al doilea motiv de recurs al parchetului urmează a fi admis, iar inculpatului i se va aplica o singură amendă cu caracter administrativ, în cuantum de 4 milioane lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 470 din 27 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul inculpat G.M.S. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 94 din 19 martie 2003 a Tribunalului Giurgiu cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 91 C. pen. Aplică inculpatului o singură amendă administrativă pentru cele două fapte săvârșite, în cuantum de 4 milioane lei. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.