ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4125/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 568 din 10 iunie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul S.C., în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-a dispus confiscarea unei bare metalice de la inculpat. S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. A fost menținută arestarea preventivă și a fost dedusă prevenția de la 5 decembrie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și la onorariul pentru apărătorul din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 2 decembrie 2002, victima V.M. a venit în locuința inculpatului S.C. și au consumat împreună băuturi alcoolice. Între cei doi s-a iscat o ceartă, continuată, arată inculpatul, cu încercări ale victimei de a exercita acte de violență. În aceste împrejurări victima a scos un cuțit cu o lamă scurtă și subțire, de care însă a fost deposedată cu ușurință de către inculpat. Tot victima l-a lovit apoi pe inculpat, peste coapsă, cu o bară metalică. În replică, inculpatul i-a luat victimei bara metalică și i-a aplicat o lovitură în regiunea cervicală, determinând căderea acesteia și a continuat să o lovească, astfel, de mai multe ori. Întrucât victima nu mai reacționa, inculpatul a pus bara metalică după ușă, unde a și fost apoi găsită de organul de urmărire penală, și a părăsit locuința, înnoptând în parc.

Abia după 2 zile, respectiv la data de 5 decembrie 2002, inculpatul a venit la sora sa P.A., care a sesizat organul de poliție. Din Raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea numitului V.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningocerebrală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de boltă și bază de craniu, leziunile fiind produse prin loviri repetate cu corp dur alungit. Au fost constatate și alte leziuni, constând în echimoze, excoriații, fractură nazală și de mandibulă, ruptură splenică și renală. Sângele recoltat de la victimă conținea 1,25 gr o /oo alcool. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră severă.

Prin decizia penală nr. 438 din 5 august 2003, Curtea de Apel București a respins apelul ca nefondat, constatând că la aplicarea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv de cel referitor la persoana făptuitorului, care anterior faptei a avut o bună conduită. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, ca și în precedenta cale de atac, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că, motivul de recurs invocat, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., nu este fondat. Situația de fapt este temeinic stabilită prin mijloacele de probă administrate, respectiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei, planșa foto, raportul medico-legal de autopsie, buletinul de analiză serologică, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului. De altfel, situația de fapt reținută reprezintă chiar versiunea susținută de inculpat, confirmată prin constatările organului de urmărire penală, făcută cu ocazia cercetării locului faptei. Au fost găsite, astfel, în camera în care se afla cadavrul, lama de cuțit cu care inculpatul susține că a fost amenințat, precum și bara metalică. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția și aceasta rezultă și din constatările cercetării locului faptei, potrivit cărora, în camera în discuție, deși există dezordine și mizerie, nu se observă urme de răvășire, nu sunt obiecte răsturnate sau distruse, ceea ce demonstrează că nu a existat o luptă.

Împrejurările în care a fost comisă fapta și datele referitoare la conduita anterioară a inculpatului, care sunt pozitive, au fost avute în vedere de instanță, alături de celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., la aplicarea pedepsei care, prin reținerea circumstanțelor atenuante, a fost coborâtă sub limita minimă legală specială. În cuantumul stabilit, pedeapsa este necesară realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni precum și funcțiilor acesteia, de constrângere și reeducare, astfel încât nu se justifică reducerea sancțiunii. Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată urmează să fie dedus timpul arestării preventive de la 5 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C., împotriva deciziei penale nr. 438/ A din 5 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 5 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.