ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3001/2003

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din 23

ianuarie 2003 a Tribunalului Iași, inculpatul V.I. a fost condamnat la pedeapsa

de 5 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) și art. 13 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas

neexecutat de 505 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 483 din 9 februarie 1999 a Judecătoriei Iași, rest care a fost

contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința amintită și la care s-a aplicat un

spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, 6 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu 9 martie 2002,

la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui fes, tip cagulă care a servit la

comiterea infracțiunii.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumei de 40.000 lei.

S-a constatat că prejudiciul este

parțial recuperat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 5 martie 2002,

purtând un fes care îi ascundea fața, inculpatul V.I. a pătruns fără drept în

locuința părții vătămate A.V., a agresat-o fizic pe aceasta, strângând-o de gât

și i-a cerut țigări sau bani pentru a le cumpăra.

Sub imperiul violențelor exercitate

asupra sa, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 10.000 lei și o sticlă

de vin de 2 litri.

Inculpatul a părăsit locuința,

sustrăgând din curte mai multe obiecte casnice și unelte agricole.

Prejudiciul în sumă de 250.000 lei a

fost parțial recuperat.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la

fața locului, procesul-verbal de confruntare, procesul-verbal de identificare,

declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.

Acesta a susținut că pătrunderea în

locuința părții vătămare și obținerea bunurilor au avut loc cu consimțământul

lui A.V., apărare care a fost înlăturată de probele administrate în cauză.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 90 din 11 martie 2003, a respins ca nefondat apelul inculpatului.

Acesta a atacat hotărârea instanței

de apel cu recurs solicitând admiterea sa, casarea hotărârilor pronunțate și,

în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. În subsidiar,

recurentul inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), d) și f) C. pen.

Probele administrate au confirmat

faptul că, în seara zilei de 5 martie 2002, în jurul orelor 23,00, inculpatul a

pătruns fără drept în locuința părții vătămate A.V. Reușind să-i înlăture de pe

față fesul cu care se mascase, partea vătămată l-a recunoscut fără dubiu pe

inculpat, care, de altminteri, îi este vecin.

Fesul lăsat de inculpat și găsit în

locuința părții vătămate a fost identificat de martorii M.D. și T.E. ca fiind a

lui V.I., pe care l-au văzut de mai multe ori purtându-l, obiectul de

îmbrăcăminte având detalii după care a putut fi individualizat.

De altfel, inculpatul însuși a

recunoscut în timpul urmăririi penale că a intrat noaptea, mascat, fără drept

și prin efracție, în locuința părții vătămate și că i-a cerut țigări și vin, în

timp ce o ținea imobilizată de mâini. Într-o încercare procausa, în fața

instanței de judecată, inculpatul a susținut că partea vătămată i-a oferit vin

și țigări, apărare care nu se regăsește în probele dosarului.

Prin urmare, instanța de judecată a

dispus în mod temeinic și legal condamnarea inculpatului V.I. pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, astfel că nu poate fi primită susținerea din recursul

său întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.

pedeapsa aplicată inculpatului recurent, Curtea constată că instanțele au făcut

o corectă evaluare a dispozițiilor C. pen., referitoare la pedepse, dând

eficiența cuvenită prevederilor art. 72 C. pen.

S-au avut în vedere atât pericolul

social concret al faptei săvârșite, modalitatea de realizare a acesteia

(noaptea, prin efracție, de către un infractor mascat și aflat sub influența

băuturilor alcoolice), cât și urmările faptei comise și comportamentul nesincer

al inculpatului în timpul procesului penal.

Totodată, instanțele au avut în

vedere la individualizarea pedepsei și faptul că inculpatul este recidivist, în

condițiile art. 37 lit. a) C. pen., din fișa sa de cazier rezultând că în

perioada 1989 – 2000 a fost condamnat de 4 ori pentru săvârșirea unor

infracțiuni de furt calificat.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că pedeapsa de 6 ani aplicată inculpatului corespunde scopului

coercitiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este prevăzut de art. 52 C.

pen.

Motivul de recurs invocat de

inculpat și bazat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

nu este întemeiat.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca

nefondat recursul inculpatului.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 90 din 11 martie 2003

a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 9 martie 2002 până la 24 iunie 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003.