ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2642/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 82 din 26 ianuarie 2000, a admis acțiunea reclamantei SC E.L.E. SA Timișoara și a obligat pârâta SC A.Y.R. SRL Arad la plata sumei de 7.173.445 lei cu titlu de daune-interese și la 648.876 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a achitat cu întârziere prețul mărfii livrate către reclamantă, în cuantum de 22.628.795 lei, și că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., art. 1082 C. civ. și art. 274 C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 266 din 24 aprilie 2000, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond.

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia civilă nr. 3601 din 8 iunie 2001, a admis recursul declarat de pârâta SC A.Y.R. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 266 din 24 aprilie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a casat-o și a trimis cauza, în vederea rejudecării, la aceeași instanță. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, după rejudecare, prin decizia civilă nr. 2 din 29 ianuarie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A.Y.R. SRL Arad împotriva sentinței civile nr. 82 din 26 ianuarie 2000 a Tribunalului Arad. Împotriva menționatei decizii pârâta, SC A.Y.R. SRL Arad, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și respingerea acțiunii reclamantei. În criticile formulate, recurenta susține, în esență, că, în mod greșit, a fost obligată la plata daunelor-interese, în condițiile în care factura nr. 447585/1998 a fost achitată integral, daunele fiind stabilite printr-un calcul eronat sub forma dobânzilor, cu încălcarea dispozițiilor art. 1079 C. civ., care prevede punerea în întârziere a debitorului prin notificarea executorului judecătoresc. În opinia recurentei, daunele-interese puteau fi calculate numai începând cu data de 28 ianuarie 1999, când a fost notificat, iar cuantumul acestora nu putea să depășească suma de 867.793 lei.

Recursul este nefondat. Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță, nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, se constată că, în mod corect, a reținut instanța situația de fapt, în sensul că reclamanta SC E.L.E. SA Timișoara a livrat pârâtei, SC A.Y.R. SRL Arad, marfă în valoare de 23.628.795 lei, conform facturii nr. 447587 din 5 februarie 1998, că prețul a fost plătit eșalonat în perioada 5 februarie 1998 - 31 martie 1999, conform susținerilor reclamantei prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, care nu a făcut dovezi care să infirme apărarea reclamantei.

Că reclamanta a calculat daunele-interese pretinse, la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., pentru perioada dintre data predării mărfii și data ultimei plăți a prețului, în temeiul art. 1361 și 1362 C. civ., care prevede că, dacă nu s-a determinat nimic în privința zilei și locului prețului prin contract, cumpărătorul este dator să plătească la locul și timpul în care s-a făcut predarea bunului, cu aplicarea art. 43 C. com. Reținând că plata prețului s-a făcut eșalonat, până la 31 martie 1999, și nu la data de 5 februarie 1998, când s-a predat marfa, în mod corect a fost obligată pârâta la plata sumei de 7.173.445 lei, reprezentând daune-interese, potrivit art. 43 C. com., cu atât mai mult cu cât, în cauză, nu era necesară punerea în întârziere, conform dispozițiilor art. 1079 C. civ.

Cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, SC A.Y.R. SRL Arad, împotriva deciziei nr. 2 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 mai 2003.