ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2642/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 82 din 26

ianuarie 2000, a admis acțiunea reclamantei SC E.L.E. SA Timișoara și a obligat

pârâta SC A.Y.R. SRL Arad la plata sumei de 7.173.445 lei cu titlu de daune-interese

și la 648.876 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut că pârâta a achitat cu întârziere prețul mărfii livrate către

reclamantă, în cuantum de 22.628.795 lei, și că, în cauză, sunt aplicabile

dispozițiile art. 43 C. com., art. 1082 C. civ. și art. 274 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 266 din 24 aprilie 2000, a

anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței

de fond.

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin

decizia civilă nr. 3601 din 8 iunie 2001, a admis recursul declarat de pârâta SC

A.Y.R. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 266 din 24 aprilie 2000 a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a

casat-o și a trimis cauza, în vederea rejudecării, la aceeași instanță.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, după rejudecare, prin decizia civilă nr. 2 din 29

ianuarie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A.Y.R. SRL

Arad împotriva sentinței civile nr. 82 din 26 ianuarie 2000 a Tribunalului

Arad.

Împotriva menționatei decizii pârâta, SC A.Y.R. SRL

Arad, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie,

admiterea recursului, casarea deciziei și respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile formulate, recurenta susține, în esență,

că, în mod greșit, a fost obligată la plata daunelor-interese, în condițiile în

care factura nr. 447585/1998 a fost achitată integral, daunele fiind stabilite

printr-un calcul eronat sub forma dobânzilor, cu încălcarea dispozițiilor art. 1079

C. civ., care prevede punerea în întârziere a debitorului prin notificarea

executorului judecătoresc.

În opinia recurentei, daunele-interese puteau fi

calculate numai începând cu data de 28 ianuarie 1999, când a fost notificat,

iar cuantumul acestora nu putea să depășească suma de 867.793 lei.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor

formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că acestea nu

sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță, nefiind

întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, se constată că, în mod corect, a reținut

instanța situația de fapt, în sensul că reclamanta SC E.L.E. SA Timișoara a

livrat pârâtei, SC A.Y.R. SRL Arad, marfă în valoare de 23.628.795 lei, conform

facturii nr. 447587 din 5 februarie 1998, că prețul a fost plătit eșalonat în

perioada 5 februarie 1998 - 31 martie 1999, conform susținerilor reclamantei

prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, care nu a făcut dovezi care să infirme

apărarea reclamantei.

Că reclamanta a calculat daunele-interese pretinse,

la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., pentru perioada dintre data predării

mărfii și data ultimei plăți a prețului, în temeiul art. 1361 și 1362 C. civ.,

care prevede că, dacă nu s-a determinat nimic în privința zilei și locului

prețului prin contract, cumpărătorul este dator să plătească la locul și timpul

în care s-a făcut predarea bunului, cu aplicarea art. 43 C. com.

Reținând că plata prețului s-a făcut eșalonat, până

la 31 martie 1999, și nu la data de 5 februarie 1998, când s-a predat marfa, în

mod corect a fost obligată pârâta la plata sumei de 7.173.445 lei, reprezentând

daune-interese, potrivit art. 43 C. com., cu atât mai mult cu cât, în cauză, nu

era necesară punerea în întârziere, conform dispozițiilor art. 1079 C. civ.

Cum decizia instanței de apel este temeinică și legală,

Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC A.Y.R. SRL Arad,

împotriva deciziei nr. 2 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 mai 2003.