ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4373/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.C.C.A T. Arad a chemat în judecată SC G.I. SRL București, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 7.625.815 lei cu titlu de preț motivând că a livrat pârâtei marfă, iar aceasta nu a plătit-o în termen de 30 de zile de la predare, așa cum s-a obligat prin contractul încheiat între părți. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 2749 din 24 septembrie 2003 a respins acțiunea ca prematură reținând că înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, așa cum se prevede în art. 720 1 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta arătând că este nelegală deoarece acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Arad la data de 17 decembrie 1998, când procedura concilierii nu avea suport legal fiind introdusă în C. proc.

civ., prin O.U.G. nr. 138/2000, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 198 din 14 iunie 2004 a respins apelul ca nefondat. Hotărând astfel, instanța de apel a reținut că într-adevăr la data introducerii acțiunii nu era prevăzută procedura concilierii prealabile dar acțiunea este nefondată pentru că prin sentința penală nr. 622 din 15 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 3302/2000 inculpata T.C., cea care a ridicat marfa de la reclamantă sub numele de P.A., a fost condamnată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni printre care și cea de înșelăciune în dauna reclamantei.

În ceea ce privește facturile și contractul care stau la baza pretențiilor reclamantei au fost declarate ca fiind false și anulate, iar inculpata obligată la plata sumei de 7.627.815 lei, cu dobânzile aferente către reclamantă, situație în care instanța nu a putut reține existența unor raporturi comerciale între părți, cu atât mai mult cu cât marfa nu a ajuns în posesia pârâtei, ci a fost valorificată de persoane care au înșelat reclamanta folosind actele false. Nemulțumită de decizia pronunțată, reclamanta a declarat recurs invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține că pârâta este cea care trebuie să-i achite prețul pentru marfa livrată, deoarece inculpații nu puteau ridica marfa dacă nu aveau acordul acestei unități, din rechizitoriu rezultând că inculpații au folosit delegații valabile și delegații false și au recunoscut că au ridicat marfă în contul intimatei și au sustras-o pentru folosință proprie.

Recursul nu este fondat. Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Examinând decizia atacată, Instanța Supremă constată că instanța de apel a apreciat în mod corect probele administrate, iar decizia pronunțată este legală și temeinică. Într-adevăr prin decizia penală nr. 622 din 15 octombrie 2001 a Tribunalului București, soluție confirmată de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 357 din 11 iunie 2002 au fost anulate înscrisurile falsificate respectiv facturile și avizele de însoțire a mărfurilor contractate, iar inculpații au fost obligați să achite părții civile SC G.I.

SRL București suma de 6.060.800 lei despăgubiri civile, cu dobânda aferentă practicată de B.N.R. la data rămânerii definitive a hotărârii. Din hotărârea penală susmenționată rezultă că recurenta reclamantă s-a constituit parte civilă cu această sumă și pentru recuperarea ei are posibilitatea să se îndrepte împotriva inculpaților. Atâta timp cât marfa nu a fost ridicată de la reclamantă de persoane delegate de pârâtă și nu a intrat în patrimoniul său, SC G.I. SRL București nu poate fi obligată să achite reclamantei suma pretinsă de aceasta, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 969 și art. 1294 C. civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte stabilește că decizia atacată este legală și temeinică și drept urmare o va menține prin respingerea recursului, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.C.C.A. T. Arad, împotriva deciziei nr. 198 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.