ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4262/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 februarie 2000 reclamanta S.C. C. S.A. Timișoara a solicitat obligarea pârâtei A.F. J.I. din Remetea la plata sumei de 29.141.700 lei din care 10.669.500 lei cu titlu de pretenții și 18.472.200 lei cu titlu de penalități, obligarea în temeiul art. 1363 C. civ. la plata în continuare a penalităților până la lichidarea efectivă a debitului și a cheltuieli de judecată în valoare de 2.406.336 lei.

În motivarea cererii se arată că în baza contractului încheiat cu pârâta a livrat acesteia conform avizului de însoțire a mărfii ierbicid în valoare totală de 26.400.000 lei din care a achitat un avans, rămânând suma de 18.400.000 lei, apoi la 31 decembrie 1997 a mai făcut o plată parțială, astfel debitul s-a redus la 10.669.500 lei, sumă la care s-au calculat penalități de 20 % pe zi întârziere pentru perioada 31 decembrie 1997 – 31 ianuarie 2000. Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința nr. 633/PI din 25 aprilie 2000 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i plătească suma de 18.472.200 lei cu titlu de penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată în sumă de 2.406.336 lei.

Prin aceeași sentință a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind contravaloarea erbicid. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul a făcut dovada că a achitat debitul în sumă de 10.669.500 lei reprezentând contravaloare marfă ridicată iar referitor la penalitățile de întârziere a reținut că prin contractul încheiat de părți s-a prevăzut clauza privind plata penalităților. Împotriva sentinței, pârâta A.F. J.I. prin reprezentantul J.I. a declarat apel, arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică, dar fără a formula motive de apel. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1017/A din 19 octombrie 2000, a respins apelul pârâtei.

Instanța de apel având în vedere că pârâta nu a indicat motivele de apel a examinat hotărârea numai raportat la motivele de nulitate sau excepțiile de ordine publică precum și cele invocate la prima instanță când prin concluziile scrise pârâta a arătat că a primit marfa de la reclamantă în baza unui aviz de însoțire, că la aceea dată nu a existat nici un contract încheiat cu reclamanta și că actul depus cu acest titlu la dosar este falsificat, că semnătura nu aparține reprezentantului pârâtei iar data consemnată în acesta este ulterioară ridicării mărfii și plății parțiale a prețului. Cu petiția înregistrată la 13 noiembrie 2000, reclamanta a declarat recurs pe care ulterior l-a motivat. Prin motivele de recurs reclamanta arată că a achitat suma solicitată cu titlu de pretenții în cuantum de 10.669.500 lei care este suma reală.

Recurenta menționează că a primit cantitatea de marfă la data de 16 aprilie 1997 și a primit numai un aviz de însoțire a mărfii. La această dată nu există nici un contract de vânzare a acestui produs, de contract a luat cunoștință cu ocazia declanșării litigiului, contractul este întocmit fără acordul său, semnătura fiind falsificată grosolan. Se precizează că acest contract nu îi poate fi opozabil, fapt pentru care recurenta consideră că nu datorează penalități reclamantei, singurul temei al acestora fiind contractul falsificat de către angajații intimatei. În acest context, recurenta a formulat împotriva intimatei S.C. C. S.A. Timișoara plângere penală depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timiș la data de 23 mai 2000, pentru a se constata falsificarea contractului de vânzare – cumpărare și pentru a se stabili care dintre angajații societății a făcut-o, astfel că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numitului E.F.

care și-a recunoscut fapte, respectiv că a completat și semnat în fals contractul în discuție, fiind cercetat pentru art. 288, art. 291, art. 246 C. pen. potrivit adresei nr. P/6712/2000 a Poliției Municipiului Timișoara. Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În drept, pârâta și-a motivat recursul în temeiul art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ. Prin precizările depuse la 18 martie 2002, recurenta-pârâtă menționează că a formulat plângere penală împotriva persoanei care a falsificat contractul de vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai 1997, că Poliția Municipiului Timișoara – Biroul Economic Financiar i-a comunicat că s-a dispus începerea urmării penale împotriva numitului E.F.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 291 și art. 246 C. pen., astfel că Judecătoria Timișoara prin sentința nr. 6633 din 25 aprilie 2001 a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai 1997 ca fiind falsificat de către reprezentantul reclamantei – intimate S.C. C. S.A. Analizând motivele de recurs invocate în raport de actele și lucrările dosarului, se constată că sunt întemeiate. Astfel, sentința nr. 6633 din 25 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Timișoara a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai 1997 contract care a reprezentat temeiul acordării penalităților de întârziere reclamantei.

În concluzie, având în vedere că temeiul acordării penalităților de întârziere l-a constituit un contract falsificat de către reprezentanții intimatei – reclamante, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâtei împotriva sentinței pronunțată de tribunal, pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta A.F. J.I. împotriva deciziei nr. 1017/A din 19 octombrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia atacată. Admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței nr. 633 din 25 aprilie 2000 a Tribunalului Timiș pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 noiembrie 2003.