ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4262/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la data de 16 februarie 2000 reclamanta S.C. C. S.A. Timișoara a solicitat

obligarea pârâtei A.F. J.I. din Remetea la plata sumei de 29.141.700 lei din

care 10.669.500 lei cu titlu de pretenții și 18.472.200 lei cu titlu de

penalități, obligarea în temeiul art. 1363 C. civ. la plata în continuare a

penalităților până la lichidarea efectivă a debitului și a cheltuieli de

judecată în valoare de 2.406.336 lei.

În motivarea cererii se arată că în baza

contractului încheiat cu pârâta a livrat acesteia conform avizului de însoțire

a mărfii ierbicid în valoare totală de 26.400.000 lei din care a achitat un

avans, rămânând suma de 18.400.000 lei, apoi la 31 decembrie 1997 a mai făcut o

plată parțială, astfel debitul s-a redus la 10.669.500 lei, sumă la care s-au

calculat penalități de 20 % pe zi întârziere pentru perioada 31 decembrie 1997

– 31 ianuarie 2000.

Tribunalul Timiș, secția comercială, prin

sentința nr. 633/PI din 25 aprilie 2000 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă

și a obligat pârâta să-i plătească suma de 18.472.200 lei cu titlu de

penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată în sumă de 2.406.336

lei.

Prin aceeași sentință a respins ca rămas fără

obiect capătul de cerere privind contravaloarea erbicid.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

pârâtul a făcut dovada că a achitat debitul în sumă de 10.669.500 lei

reprezentând contravaloare marfă ridicată iar referitor la penalitățile de

întârziere a reținut că prin contractul încheiat de părți s-a prevăzut clauza

privind plata penalităților.

Împotriva sentinței, pârâta A.F. J.I. prin

reprezentantul J.I. a declarat apel, arătând că hotărârea este nelegală și

netemeinică, dar fără a formula motive de apel.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ, prin decizia nr. 1017/A din 19 octombrie 2000, a

respins apelul pârâtei.

Instanța de apel având în vedere că pârâta nu a

indicat motivele de apel a examinat hotărârea numai raportat la motivele de

nulitate sau excepțiile de ordine publică precum și cele invocate la prima

instanță când prin concluziile scrise pârâta a arătat că a primit marfa de la

reclamantă în baza unui aviz de însoțire, că la aceea dată nu a existat nici un

contract încheiat cu reclamanta și că actul depus cu acest titlu la dosar este

falsificat, că semnătura nu aparține reprezentantului pârâtei iar data

consemnată în acesta este ulterioară ridicării mărfii și plății parțiale a

prețului.

Cu petiția înregistrată la 13 noiembrie 2000,

reclamanta a declarat recurs pe care ulterior l-a motivat.

Prin motivele de recurs reclamanta arată că a

achitat suma solicitată cu titlu de pretenții în cuantum de 10.669.500 lei care

este suma reală.

Recurenta menționează că a primit cantitatea de

marfă la data de 16 aprilie 1997 și a primit numai un aviz de însoțire a mărfii.

La această dată nu există nici un contract de vânzare a acestui produs, de contract

a luat cunoștință cu ocazia declanșării litigiului, contractul este întocmit fără

acordul său, semnătura fiind falsificată grosolan.

Se precizează că acest contract nu îi poate fi

opozabil, fapt pentru care recurenta consideră că nu datorează penalități

reclamantei, singurul temei al acestora fiind contractul falsificat de către angajații

intimatei.

În acest context, recurenta a formulat împotriva

intimatei S.C. C. S.A. Timișoara plângere penală depusă la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Timiș la data de 23 mai 2000, pentru a se constata

falsificarea contractului de vânzare – cumpărare și pentru a se stabili care

dintre angajații societății a făcut-o, astfel că s-a dispus începerea urmăririi

penale împotriva numitului E.F. care și-a recunoscut fapte, respectiv că a

completat și semnat în fals contractul în discuție, fiind cercetat pentru art. 288,

art. 291, art. 246 C. pen. potrivit adresei nr. P/6712/2000 a Poliției

Municipiului Timișoara.

Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacată și modificarea sentinței în

sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În drept, pârâta și-a motivat recursul în

temeiul art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ.

Prin precizările depuse la 18 martie 2002,

recurenta-pârâtă menționează că a formulat plângere penală împotriva persoanei

care a falsificat contractul de vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai 1997,

că Poliția Municipiului Timișoara – Biroul Economic Financiar i-a comunicat că

s-a dispus începerea urmării penale împotriva numitului E.F. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 291 și art. 246 C. pen., astfel că

Judecătoria Timișoara prin sentința nr. 6633 din 25 aprilie 2001 a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai

1997 ca fiind falsificat de către reprezentantul reclamantei – intimate S.C. C.

S.A.

Analizând motivele de recurs invocate în raport

de actele și lucrările dosarului, se constată că sunt întemeiate.

Astfel, sentința nr. 6633 din 25 aprilie 2001 pronunțată

de Judecătoria Timișoara a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare – cumpărare nr. 5265 din 20 mai 1997 contract care a reprezentat

temeiul acordării penalităților de întârziere reclamantei.

În concluzie, având în vedere că temeiul

acordării penalităților de întârziere l-a constituit un contract falsificat de

către reprezentanții intimatei – reclamante, Curtea va admite recursul declarat

de pârâtă, va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâtei

împotriva sentinței pronunțată de tribunal, pe care o va schimba în tot în

sensul că va respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta A.F.

J.I. împotriva deciziei nr. 1017/A din 19 octombrie 2000 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată.

Admite apelul declarat de aceeași parte

împotriva sentinței nr. 633 din 25 aprilie 2000 a Tribunalului Timiș pe care o

schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6

noiembrie 2003.