ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5675/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din 27

februarie 2004, Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de Biroul de

executări penale din cadrul acestei instanțe și a dispus revocarea suspendării

executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului C.G., prin

sentința penală nr. 277 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău.

S-a reținut că, prin sentința penală

sus arătată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., dispunându-se suspendarea sub

supraveghere a executării acestei pedepse, potrivit art. 86

1

C. pen.

Condamnatul a fost obligat să se

supună, pe perioada termenului de încercare de 5 ani de zile, măsurilor de

supraveghere, prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.,

atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării acestora.

În vederea supravegherii sale, a

fost înștiințat serviciul de reintegrare și supraveghere a infractorilor de pe

lângă Tribunalul Brăila.

Întrucât condamnatul nu s-a supus

măsurilor de supraveghere instituite, Serviciul de reintegrare a sesizat

Tribunalul Buzău, în vederea revocării suspendării executării pedepsei.

Prin sentința penală nr. 162 din 4

septembrie 2003, tribunalul a prelungit termenul de încercare la 7 ani.

Cum însă nici după această dată

condamnatul nu s-a supus măsurilor de supraveghere dispuse, părăsind țara și

fiind dat în urmărire generală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

217 și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării

executării pedepsei.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 201 din 6 mai 2004, a respins ca nefondat apelul

condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 300.000 lei.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs condamnatul C.G., care a reiterat motivele invocate în apel,

susținând că judecata în primă instanță a avut loc în condițiile în care procedura

de citare nu a fost îndeplinită. S-a solicitat casarea hotărârilor atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău, considerându-se că în

mod nelegal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei,

deoarece instanța de fond nu i-a adus la cunoștință consecințele nerespectării

măsurilor de supraveghere dispuse și nu i-a atras atenția asupra neîndeplinirii

lor.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie art. 385

9

pct. 17

1

și 21 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a respectat

dispozițiile art. 175-177 C. proc. pen., dispunând citarea condamnatului atât

la domiciliul său, cât și prin afișare la locul săvârșirii infracțiunii,

Primăria Pogoanele și Primăria Buzău.

La data judecării în fond a cauzei,

24 februarie 2004, procedura de citare a fost realizată la toate adresele

arătate mai sus, iar pe dovada de îndeplinire a procedurii la domiciliul

condamnatului se precizează de către agentul procedural că a recurs la afișarea

citației, întrucât persoana citată este plecată din țară.

În consecință, Curtea constată că

judecarea cauzei a avut loc în condițiile citării legale a condamnatului,

neimpunându-se reluarea ciclului procesual, așa cum a solicitat acesta prin

invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21.

Cu privire la cel de al doilea motiv

de recurs formulat, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat.

Instanța de fond a arătat

condamnatului care sunt măsurile de supraveghere pe care trebuie să le

îndeplinească pe parcursul suspendării executării pedepsei, a stabilit perioada

termenului de încercare și i-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării

acestora.

Serviciul de reintegrare și

supraveghere a infractorilor de pe lângă Tribunalul Buzău a făcut demersuri de

a lua legătura cu condamnatul C.G., dar acesta și-a părăsit domiciliul de la

data de 27 noiembrie 2002.

Condamnatul a ignorat obligațiile ce

îi reveneau ca urmare a măsurilor de supraveghere dispuse și după ce o primă

cerere de revocare a suspendării executării pedepsei a fost respinsă de

Tribunalul Buzău care, doar a prelungit termenul de încercare.

În aceste condiții, Curtea constată

că măsura dispusă de instanța de fond de revocare a suspendării executării

pedepsei de 2 ani închisoare și obligarea inculpatului C.G. să o execute

integral este legală și temeinică, recursul declarat urmând a fi respins ca

nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

lit. b) C. proc. civ. și art. 192 alin. (2) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 201 din 6 mai 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie 2004.