ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5675/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 27 februarie 2004, Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de Biroul de executări penale din cadrul acestei instanțe și a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului C.G., prin sentința penală nr. 277 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău. S-a reținut că, prin sentința penală sus arătată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, potrivit art. 86 1 C. pen.

Condamnatul a fost obligat să se supună, pe perioada termenului de încercare de 5 ani de zile, măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării acestora. În vederea supravegherii sale, a fost înștiințat serviciul de reintegrare și supraveghere a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brăila. Întrucât condamnatul nu s-a supus măsurilor de supraveghere instituite, Serviciul de reintegrare a sesizat Tribunalul Buzău, în vederea revocării suspendării executării pedepsei. Prin sentința penală nr. 162 din 4 septembrie 2003, tribunalul a prelungit termenul de încercare la 7 ani. Cum însă nici după această dată condamnatul nu s-a supus măsurilor de supraveghere dispuse, părăsind țara și fiind dat în urmărire generală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 201 din 6 mai 2004, a respins ca nefondat apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul C.G., care a reiterat motivele invocate în apel, susținând că judecata în primă instanță a avut loc în condițiile în care procedura de citare nu a fost îndeplinită. S-a solicitat casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău, considerându-se că în mod nelegal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei, deoarece instanța de fond nu i-a adus la cunoștință consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere dispuse și nu i-a atras atenția asupra neîndeplinirii lor.

Temeiul juridic al recursului îl constituie art. 385 9 pct. 17 1 și 21 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Instanța de fond a respectat dispozițiile art. 175-177 C. proc. pen., dispunând citarea condamnatului atât la domiciliul său, cât și prin afișare la locul săvârșirii infracțiunii, Primăria Pogoanele și Primăria Buzău. La data judecării în fond a cauzei, 24 februarie 2004, procedura de citare a fost realizată la toate adresele arătate mai sus, iar pe dovada de îndeplinire a procedurii la domiciliul condamnatului se precizează de către agentul procedural că a recurs la afișarea citației, întrucât persoana citată este plecată din țară.

În consecință, Curtea constată că judecarea cauzei a avut loc în condițiile citării legale a condamnatului, neimpunându-se reluarea ciclului procesual, așa cum a solicitat acesta prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs formulat, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat. Instanța de fond a arătat condamnatului care sunt măsurile de supraveghere pe care trebuie să le îndeplinească pe parcursul suspendării executării pedepsei, a stabilit perioada termenului de încercare și i-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării acestora.

Serviciul de reintegrare și supraveghere a infractorilor de pe lângă Tribunalul Buzău a făcut demersuri de a lua legătura cu condamnatul C.G., dar acesta și-a părăsit domiciliul de la data de 27 noiembrie 2002. Condamnatul a ignorat obligațiile ce îi reveneau ca urmare a măsurilor de supraveghere dispuse și după ce o primă cerere de revocare a suspendării executării pedepsei a fost respinsă de Tribunalul Buzău care, doar a prelungit termenul de încercare. În aceste condiții, Curtea constată că măsura dispusă de instanța de fond de revocare a suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare și obligarea inculpatului C.G. să o execute integral este legală și temeinică, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 lit. b) C. proc. civ. și art. 192 alin. (2) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 201 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.