ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3415/2003

Asupra contestației de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1020/COM din 24

aprilie 2001, Tribunalul Constanța a respins capătul de cerere formulat de

reclamanții P.G. și B.V., în contradictoriu cu SC H. SRL Constanța, referitor

la constatarea nulității relative a contractului de prestare de servicii nr. 10/1004,

ca fiind prescris și ca nefondate capetele de cerere privind constatarea nulității

absolute a procesului-verbal de primire-predare a lucrărilor executate,

constatarea nulității absolute a proceselor-verbale de lucrări ascunse din 2

noiembrie 1994 și 21 iulie 1994, precum și constatarea datei întreruperii

lucrărilor la finele lunii noiembrie 1994 și a luat act că reclamanții renunță

la capătul de cerere prin care solicită despăgubiri pentru prejudiciul adus de

pârâtă, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 7 din contract, privind

notificarea întreruperii lucrărilor prevăzute în contract și efectuarea

lucrărilor de conservare, în cuantum de 20% din valoarea contractului încheiat.

Curtea de Apel Iași, prin decizia nr.

41 din 27 mai 2002, a respins apelul formulat de reclamantul P.G., în nume

propriu și ca mandatar al numitului B.V., împotriva hotărârii primei instanțe.

Recursul declarat de către

reclamanții P.G. și B.V., împotriva acestei din urmă hotărâri, a fost respins,

ca nefondat, prin decizia nr. 6679, pronunțată, la data de 11 noiembrie 2002,

în dosarul nr. 2059/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Împotriva deciziei pronunțate în

recurs, reclamantul P.G., în nume propriu și ca mandatar al reclamantului B.V.,

a formulat contestație în anulare, solicitând anularea acesteia ca fiind

rezultatul unei grave erori materiale și pentru omiterea de către instanța de

recurs, din greșeală, de a cerceta următoarele motive de casare:

- constatarea nulității absolute a

devizului ofertă intitulat „Rest de lucrări” și, implicit, a actului subsecvent

„Contractul nr. 10/1994”;

- constatarea nulității absolute a

procesului-verbal de predare-primire a lucrărilor executate în raport cu art. 6,

7 și 8 din Regulamentul de predare a lucrărilor și instalațiilor aferente;

- constatarea nulității proceselor-verbale

de lucrări ascunse raportată la actul normativ C.140/1970.

S-a susținut că instanța de recurs a

omis, din greșeală, să cerceteze aceste motive de casare.

Intimata a invocat excepția tardivității

formulării contestației.

Decizia a cărei desființare se cere

a fost pronunțată la data de 11 noiembrie 2002.

Contestația în anulare a fost

formulată la 14 mai 2003.

Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., împotriva hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale

de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la

data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un

an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Contestatorul a luat

cunoștință de decizia atacată la data la care a solicitat copie de pe aceasta.

În raport cu datele menționate,

privitoare la cea când hotărârea a rămas irevocabilă, a luării la cunoștință și

cea a formulării contestației, se constată că termenele prevăzute de art. 319 C.

proc. civ. au fost respectate, așa încât, neîntemeiată fiind, excepția

tardivității formulării contestației în anulare se va respinge.

Contestația în anulare este

nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestația în anulare vizează

nelegalitatea hotărârii judecătorești irevocabile ce se atacă. Cale

extraordinară de atac fiind, această nelegalitate poate fi invocată exclusiv

pentru motivele de retractare prevăzute limitativ de art. 317 sau 318 C. proc.

civ.

În cauză, contestația în anulare

formulată de către reclamanți se întemeiază pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., contestatorii invocând atât motivul privitor la eroarea materială, cât și

pe cel privind omisiunea cercetării de către instanța de recurs a unor motive

de casare.

În sensul dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ., sunt considerate greșeli materiale acele erori materiale în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, care au avut drept

consecință darea unei soluții greșite.

Contestatorul a invocat acest motiv

fără a preciza în ce constă eroarea afirmată. Cum, examinând hotărârea atacată

prin prisma acestei critici, nu se constată existența nici unei erori în sensul

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., contestația este nefondată sub acest

aspect.

În raport cu dispozițiile cuprinse

în Titlul V, cap. I, secțiunea I din Cartea II C. proc. civ., recursul

împotriva hotărârilor judecătorești determinate prin art. 299 din cod poate fi

exercitat pentru cel puțin unul din motivele de casare sau modificare prevăzute

de art. 304 din același act normativ.

Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare și dezvoltarea

lor.

Așadar, cauza recursului constă în

nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate, care trebuie să îmbrace una

din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În consecință, nu constituie motiv

de casare sau modificare, după caz, afirmațiile generale privind nelegalitatea

sau netemeinicia hotărârii atacare sau nemulțumirea părții cu privire la

soluția dată.

Pe de altă parte, în susținerea

contestației în anulare speciale, contestatorul trebuie să arate care este

motivul de casare formulat în calea de atac exercitată și omis a fi cercetat de

instanța de recurs.

Este de reținut în acest sens, că

acest caz de retractare privește necercetarea unui motiv de casare sau

modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ. și invocat de parte în termen și

nu poate privi argumente de fapt și drept, apărări formulate în sprijinirea

unui motiv de casare sau modificare.

Or, în cauză, contestatorul

reiterează în fapt cererea de chemare în judecată și nu invocă nici unul din

cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., invocat în recurs și necercetat

de către instanța de control judiciar.

Ca atare, contestația în anulare

este nefondată și sub acest aspect.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge atât excepția tardivității formulării

contestației în anulare, cât și contestația în anulare, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității

formulării contestației în anulare invocată de intimata SC H. SRL Constanța și

respinge și contestația în anulare formulată de P.G., în nume propriu și ca

mandatar al lui B.V., împotriva deciziei nr. 6679 din 11 noiembrie 2002 a

Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 iulie 2003.