ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5361/2004

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 367 din 19

iunie 2002, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, inculpatul B.R. a fost

condamnat la 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că la 18 septembrie 2001, în

urma unei razii efectuate de poliție la domiciliul inculpatului, au fost

depistate trei tinere, dintre care una minoră, precum și un set de acte de

identitate și legitimații de serviciu ale mai multor persoane de sex masculin.

Din declarațiilor celor trei tinere

s-a reținut că au fost cumpărate de inculpat de la numitul N.C. din Brașov, în

perioade diferite, pentru suma de 200 dolari S.U.A. fiecare și le-a obligat să

întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, în schimbul unor sume de bani pe

care le încasa inculpatul.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru încălcarea normelor

de competență materială și pentru greșita condamnare a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 643 din 29

octombrie 2002, Tribunalul Argeș a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat cu motivarea că, Judecătoria a fost competentă să judece fapta,

întrucât infracțiunea de proxenetism a fost descoperită la 18 septembrie 2001,

iar Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

a intrat în vigoare la 11 decembrie 2001, așa încât, potrivit art. 11 C. pen.,

nu se aplică faptelor anterioare, legea penală neavând caracter retroactiv.

În termen legal, împotriva acestei

ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul B.R. care a invocat aspecte de

nelegalitate și netemeinicie constând în încălcarea normelor privind competența

materială, prin judecarea cauzei în primă instanță de Judecătoria Câmpulung,

atâta timp cât, competența revenea Tribunalului Argeș, în raport de

modificările aduse prin Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea

traficului de persoane.

Prin decizia penală nr. 705 din 19

decembrie 2002, Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de inculpat, a

casat hotărârile atacate și a trimis cauza, pentru a fi soluționată în fond

Tribunalului Argeș.

Procedând la judecarea cauzei, după

casare, Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 363 din 21 octombrie 2003,

reținând aceeași situație de fapt, pe baza probelor administrate, a hotărât

condamnarea inculpatului B.R. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa aplicată să

se execute potrivit art. 86

1

C. pen., fiind stabilit un termen de

încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare a

fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. b) – d) C. pen., iar în ce privește măsura prevăzută la lit. a) s-a dispus

a fi a adusă la îndeplinire prin Poliția municipiului Câmpulung Muscel, județul

Argeș.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 2.000.000 lei prin obligarea sa la plata sumei către stat.

Prin decizia penală nr. 29 din 5

februarie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Argeș împotriva ultimei hotărâri pronunțate în cauză, a

desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând în limitele casării, a

dispus ca măsura de supraveghere prevăzută de art. 86

3

lit. a),

instituită în sarcina intimatului inculpat, să fie adusă la îndeplinire prin

prezentarea acestuia la Poliția municipiului Câmpulung Muscel, în ultima zi de

sâmbătă a fiecărei luni.

Referindu-se la critica, vizând

greșita individualizare a pedepsei, formulată de parchet, instanța de apel a

apreciat că s-a făcut o justă individualizare prin aplicarea unei pedepse

orientată spre limita minimă legală și cu executarea în condiții de suspendare

sub supraveghere având în vedere datele ce caracterizează pozitiv pe inculpat.

În termen legal împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești care

prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele:

- greșita individualizare a pedepsei

prin aplicarea unei pedepse minime și cu suspendare sub supraveghere în

condițiile în care inculpatul a comis o infracțiune cu un grad ridicat de

pericol social determinat de modalitatea concretă în care acesta a desfășurat

activitatea infracțională.

Oral, reprezentantul parchetului a

declarat că înțelege să modifice recursul invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., prin aceea că nu au fost

respectate dispozițiile privind competența după materie, sancționate cu

nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; în dezvoltarea

acestui motiv s-a susținut că instanța competentă să judece în fond

infracțiunea dedusă judecății era Judecătoria Câmpulung, având în vedere

principiul neretroactivității legii penale.

Această critică urmează a fi

examinată și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

și în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C.

proc. pen., se va constata că unele hotărâri pronunțate în cauză sunt supuse

casării pentru cele ce urmează:

Pornind de la principiul

neretroactivității legii penale înscris în art. 11 C. pen., potrivit căruia

legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite nu erau

prevăzute ca infracțiuni, se constată că prevederile Legii nr. 678/2001,

privind traficul de persoane, nu pot fi aplicate unei fapte penale comise

anterior intrării sale în vigoare, respectiv la 11 decembrie 2001.

Din actele și probele cauzei rezultă

că, fapta dedusă judecății a fost comisă la începutul anului 2001, când

inculpatul a îndemnat la prostituție mai multe tinere, printre care și o

minoră, activitate infracțională din care obținea sume de bani.

În acest context, fapta a fost corect

încadrată, în drept, în prevederile art. 329 alin. (2) C. pen. și judecată, în

fond, de Judecătoria Câmpulung Muscel, care a condamnat pe inculpat în

condițiile art. 13 C. pen., la o pedeapsă în limitele legale prevăzute de art.

329 alin. (2) C. pen. (sentința penală nr. 367 din 19 iunie 2002 pronunțată de

Judecătoria Câmpulung Muscel).

Judecătoria Câmpulung și Tribunalul

Argeș, instanțe care au soluționat cauza într-un prim ciclu, în fond și apel,

au respectat normele imperative privind competența după materie, atâta timp

cât, la data săvârșirii și a descoperirii faptei (septembrie 2001) nu erau în

vigoare prevederile Legii nr. 678/2001, care reglementează traficul de persoane

și care nu se putea aplica retroactiv unor fapte comise anterior intrării în

vigoare.

De altfel și art. 21 din această

lege, prevede expres că urmărirea penală se efectuează de procuror și cauza se

judecă în primă instanță de tribunal numai pentru infracțiunile prevăzute în

prezenta lege.

Cum fapta dedusă judecății s-a comis

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001 nu îi erau aplicabile

prevederile art. 21 din lege, privind procedura judiciară pentru că altfel, în

plan substanțial se proceda la încălcarea art. 11 C. pen. și a principiului

neretroactivității legii penale, iar în plan formal infracțiunea era judecată

cu încălcarea unor norme legale obligatorii privind competența după materie,

încălcare sancționată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu nulitate

absolută.

Acestea sunt considerentele pentru

care în primul ciclu procesual, atât instanța de fond, cât și cea de apel au

respectat prevederile art. 11 C. pen. și ale art. 25, art. 27 pct. 2 C. proc.

pen., motiv pentru care, prin admiterea recursului declarat de parchet acestea

se vor menține, urmând a fi casate doar hotărârile care au încălcat aceste

norme.

Drept urmare, casând hotărârea

pronunțată în recurs (în primul ciclu procesual), precum și hotărârile

pronunțate în primă instanță și în apel (al doilea ciclu procesual), cauza va

fi trimisă la Curtea de Apel Pitești pentru competentă soluționare a recursului

declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei nr. 643 din 29 octombrie 2002,

pronunțată de Tribunalul Argeș prin care, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Pentru totalitatea considerentelor expuse

în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul

declarat de parchet se va admite, vor fi casate hotărârile lovite de nulitate

absolută, cauza urmând a fi trimisă pentru judecare la instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 29/

AMF din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpatul B.R.

Casează decizia penală

sus-menționată, sentința penală nr. 363 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului

Argeș, precum și decizia penală nr. 705 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel

Pitești.

Trimite cauza la Curtea de Apel Pitești, pentru

competentă rejudecare a recursului declarat de inculpatul B.R. împotriva

deciziei penale nr. 643 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 octombrie 2004.