ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2456/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 16 mai 2003 reclamantul C.D.E. a

chemat în judecată pe pârâții B.V., C.C. și B.L. solicitând să se constate

deschisă succesiunea defunctului B.O., decedat la data de 14 martie 2003; să se

constate că reclamantul are calitate de descendent cu o cotă succesorală de 1/4

din masa succesorală iar pârâta B.V., în calitate de soție supraviețuitoare are

o cotă de 3/4 din bunurile rămase de pe urma defunctului; să se constate că din

masa succesorală fac parte imobilul situat în localitatea Bârsa nr. 61, comuna

Someș – Odorhei, județul Sălaj (teren și construcție), un apartament situat în

Baia Sprie, precum și bunuri mobile; să se dispună ieșirea din indiviziune a

părților prin atribuirea în natură a bunurilor ce fac parte din masa

succesorală.

Pârâtul B.L. a depus cerere reconvențională prin

care a solicitat includerea în masa succesorală a pasivului succesoral în sumă

de 124.250.000 lei suportat în exclusivitate de el, în calitate de frate al

defunctului și prin întâmpinare a invocat excepția de necompetență teritorială

a Judecătoriei Zalău întrucât conform art. 14 C. proc. civ. ultimul domiciliu

al defunctului a fost în localitatea Baia Sprie, astfel încât competența de

soluționare a acțiunii revine Judecătoriei Baia-Mare.

Prin sentința civilă nr. 3753 din 13 octombrie

2003 pronunțată de Judecătoria Zalău s-a declinat competența de soluționare a

acțiunii în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.

S-a reținut că în materie de moștenire,

competența teritorială este exclusivă și absolută și poate fi invocată de orice

persoană are un interes și de către instanță din oficiu. Că în raport de

dispozițiile art. 14 C. proc. civ. și coroborat cu înscrisurile depuse la dosar

din care rezultă că ultimul domiciliu al defunctului B.O. a fost în localitatea

Baia Sprie, competența de soluționare a acțiunii de față aparține Judecătoriei

Baia-Mare în a cărei rază de jurisdicție a avut ultimul domiciliu defunctul.

La data de 14 octombrie 2003 împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D.E.

Prin încheierea din 5 februarie 2004, Înalta

Curte de Casație și Justiție considerând că recursul îndeplinește cerințele de

formă prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ., modificat și completat

prin O.U.G. nr. 58/2003 a admis în principiu recursul reclamantului.

Intimata-pârâtă B.V. a depus întâmpinare la dosar

prin care a menționat că împreună cu defunctul au achiziționat bunuri mobile

aflate la locuința din satul Bârsa, județul Sălaj.

Intimatul B.L., fratele defunctului, a solicitat

prin întâmpinarea depusă să se respingă recursul declarat de reclamant.

La data de 25 martie 2004, C.A. a depus o cerere

la dosar și o serie de înscrisuri prin care a menționat că recurentul C.D.E. a

decedat la data de 15 noiembrie 2003 și că este unica succesoare a acestuia

conform certificatului de moștenitor nr. 21 din 19 ianuarie 2004 eliberat de

Biroul Noratului Public C.D.M.

Totodată C.A. a precizat că înțelege să continue

recursul declarat de soțul său și că solicită judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea de recurs se critică hotărârea

judecătoriei ca fiind nelegală și având la bază aplicarea greșită a normelor

legale imperative la care se referă art. 13 C. proc. civ. conform cărora

competența de soluționare a acțiunii aparține judecătoriei în a cărei rază

teritorială se află imobilul supus împărțelii, astfel că în cauză, competența

teritorială îi revine Judecătoriei Zalău.

Mai mult, recurentul a cărui cerere a fost

însușită și continuată de soția supraviețuitoare C.A., susține că nu s-au făcut

dovezi certe că ultimul domiciliu al defunctului B.O. a fost în localitatea

Baia Sprie, județul Maramureș iar excepția nu trebuia analizată deoarece a fost

invocată de o terță persoană, care nu are calitatea de moștenitor, respectiv B.L.,

fratele defunctului.

Analizând hotărârea pronunțată în raport și de

criticile formulate, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada

că defunctul B.O., decedat la data de 14 martie 2003, a avut ultimul domiciliu

în localitatea Baia Sprie, așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond.

Într-adevăr, din masa succesorală, s-a indicat

ca făcând parte și un imobil din localitatea Bârsa nr. 61, județul Sălaj, ceea

ce ar atrage conform art. 13 C. proc. civ. competența de jurisdicție a

Judecătoriei Zalău.

Este de observat că art. 13 și 14 C.

proc. civ. cuprind norme de competență teritorială exclusivă, absolută, ce pot

fi invocate în cursul procesului de orice persoană care justifică un intere și

chiar de către instanță din oficiu.

În cauza de față, excepția de necompetență

teritorială a Judecătoriei Zalău a fost invocată de intimatul-pârât B.L.,

fratele defunctului, ce a formulat o cerere reconvențională prin care a pretins

că a suportat din surse materiale proprii întreg pasivul succesoral.

Deși intimatul B.L. este un terț față de

succesiune, acesta justifică un interes în cauză pretinzând ca moștenitorii

să-i restituie pasivul succesoral, astfel că în mod legal, instanța a reținut

spre soluționare excepția invocată de această parte.

Revenind la raportul în care se găsesc

dispozițiile art. 14 față de dispozițiile art. 13 C. proc. civ., Curtea

considerând că prin aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale,

judecătoria a statuat că soluționarea litigiului de față revine judecătoriei în

a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al defunctului și nu

judecătoriei pe raza căreia se află unul din imobilele succesorale.

Având în vedere că procesele referitoare la

moștenire sunt complexe, în cadrul lor ivindu-se adesea necesitatea lichidării

unor pretenții reciproce între moștenitori sau între aceștia și terții

creditori ai succesiunii este firesc că în cazul în care cererea ar privi un

imobil, competența trebuie să aparțină tot instanței chemate să rezolve litigiile

succesorale conform art. 14 C. proc. civ.

În acest sens trebuie avut în vedere și modul

cum sunt orânduite textele de lege: dispozițiile privitoare la succesiune,

fiind derogatorii de la regulile de competență stabilite pentru toate celelalte

categorii de acțiuni personale și reale, mobiliare și imobiliare, sunt situate

după dispozițiile cuprinzând aceste reguli.

Considerând legală sentința pronunțată de

Judecătoria Zalău care a declinat competența de soluționare a procesului

succesoral de față în favoarea Judecătoriei Baia-Mare în a cărei rază

teritorială a avut ultimul domiciliu defunctul B.O., Curtea va respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul C.D.E., recurs însușit și continuat

de moștenitoarea acestuia C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.D.E., continuat de moștenitoarea acestuia C.A. împotriva

sentinței civile nr. 3753 din 13 octombrie 2003 a Judecătoriei Zalău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.